Thermidorienii (în , după denumirea lunii Thermidor) au fost o grupare politică în timpul Primei Republici Franceze. Ei s-au format în 1794 și au dominat ultimul an de funcționare a Convenției Naționale care, în această fază, a fost denumită Convenția Thermidoriană (în , și apoi guvernul Directoratului până la venirea la putere a lui Napoleon Bonaparte în 1799.
Istorie Grupul își trage numele de la din 1794, când membrii lui — în frunte cu , și Joseph Fouché — i-au înlăturat de la putere pe Maximilien Robespierre și Louis Antoine de Saint-Just, care au fost executați alături de susținătorii lor pe . Deputații care au susținut Reacțiunea au fost următorii:
(membri ai ) ca Emmanuel Joseph Sieyès, și (adversari ai lui Robespierre, ca Tallien și ) Membri ai Comitetului de Salvare Publică precum Barras, , Lazare Carnot, , și
În zilele următoare, thermidorienii au constituit o majoritate în Convenția Națională. În 1795 a fost introdusă o , iar Convenția Națională a fost desființată. Directoratul a devenit noul guvern. Ca și constituția, termidorienii puneau accent pe valorile burgheze: erau conservatori pe teme sociale și liberali pe teme economice. Ei reprezentau o separare față de ideologia , dar erau mai apropiați de girondini, , de și de , care îmbrățișau, la fel ca thermidorienii, liberalismul economic și conservatorismul social.
După , thermidorienii au obținut majoritatea în , noua cameră inferioară. La Paris, grupul și-a creat un sediu în , iar Paul Barras a devenit liderul său.
Ca și celelalte grupări politice, thermidorienii s-au destrămat după , când a venit la putere Napoleon Bonaparte, care a înlocuit Directoratul cu un Consulat.
Note
Categorie:Secolul al XVIII-lea în Franța Categorie:Politica Franței