O graniță fantomă (în ) este o delimitare informală care urmărește cursul aproximativ al unei frontiere politice abolite, asociată cu diferențe demografice de fiecare parte, ca o moștenire continuă a diviziunii istorice, în ciuda uniunii geopolitice oficiale.Zajc, Marko. "Contemporary Borders as ‘Phantom Borders’. An Introduction", Südosteuropa 67, 3 (2019): 297-303, doi: https://doi.org/10.1515/soeu-2019-0023 Nu toate fostele frontiere politice sunt astăzi frontiere fantomă. Factorii care pot crește probabilitatea ca o frontieră politică să devină o frontieră fantomă la dizolvare includ: timpul scurt scurs de la dizolvarea frontierei, existența îndelungată a fostei frontiere, importanța fostei frontiere și caracteristicile divergente ale entității politice care guverna anterior o parte a frontierei.

Granițele fantomă au multe implicații diferite: în Ucraina sunt asociate cu conflictul, în timp ce în țări precum România joacă un rol important în relațiile cu statele vecine.Jańczak, Jaroslaw. "Phantom borders and electoral behaviour in Poland.", Erdkunde 69, 2 (2015): 125-137, doi: https://doi.org/10.3112/erdkunde.2015.02.03

Dezvoltarea conceptului Deși fenomenul frontierelor fantomă este vechi, articularea conceptului este recentă, provenind din identificarea sa în proiectul Phantomgrenzen (cunoscut și sub numele de Proiectul Frontierele Fantomă în Europa Centrală și de Est, o rețea de cercetare a studiilor de frontieră europeană, acum desființată, susținută de Ministerul Federal German al Educației și Cercetării), care definește fenomenul ca fiind „foste frontiere predominant politice care structurează lumea de astăzi (...), spații istorice [care] persistă sau reapar”.Phantomgrenzen Project. Phantomgrenzen English Flyer (PDF) . Retrieved 5 September 2020. Dezvoltările recente în studiile de frontieră au condus la înțelegerea frontierelor mai mult sub perspectiva unor construcții sociale (cum ar fi în opera lui Vladimir Kolosov).Kolosov, Vladimir & Więckowski, Marek. "Border changes in Central and Eastern Europe: An Introduction". Geographia Polonica 91, 5-16 (2018): 5-16, doi: https://doi.org/10.7163/GPol.0106. Din perspectiva modernă, frontierele fantomă sunt mărci ale trecutului și amintiri ale cuceririlor și anexărilor anterioare. Nail Alkan afirmă că această „îngrădire promovează un sentiment de securitate, iar oamenii preferă să trăiască în circumstanțe familiare” acolo unde existau vechile frontiere politice.

Granițe fantomă notabile Germania Granițele Prusiei și Germaniei de Est sunt reflectate în sprijinul pentru partidele național-conservatoare de dreapta după reunificarea Germaniei, incluzând DNVP din timpul Republicii de la Weimar și AfD în secolul 21. Germania de Est nu a primit la fel de multă imigrație, cu excepția rușilor, în timpul Războiului Rece, așa că est-germanii, în special ruso-germanii, după unificare, se opun mai mult acestei imigrații. Combinate cu Ostalgia est-germană și percepția est-germanilor de a fi cetățeni de mâna a doua în comparație cu vest-germanii, regiunile estice ale Germaniei tind să voteze mai mult fie pentru partide de stânga, precum Die Linke, sau în trecut PDS, fie pentru partide de dreapta anti-imigrație, precum AfD. Alte consecințe ale diviziunii dintre estul și vestul Germaniei se manifestă în moduri diferite - în vest, muncitorii câștigă salarii mai mari și produc mai mult, în timp ce șomajul este mai mare în est. Diviziunea se reflectă și în preferințele personale - în ceea ce privește preferințele auto, vest-germanii preferă BMW-ul în locul Škoda, în timp ce în cazul estului este fix invers.

Polonia Istoric, Polonia a fost împărțită de mai multe ori între Prusia/Imperiul German, Imperiul Habsburgic și Imperiul Rus. Sub controlul prusac erau regiunile estice Pomerania, Wielkopolska și Silezia Superioară, regiuni istoric expuse influenței germane. Rusia a controlat Polonia centrală sub Polonia Congresului, incluzând capitala, Varșovia, iar Austria a controlat regiunile sudice sub Regatul Galiției și Lodomeriei. Ambele regiuni erau mari, majoritatea cu populație poloneză. La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, teritoriile germane de deasupra liniei Oder-Neisse au fost oferite Poloniei ca și compensare pentru anexarea regiunilor estice de către Uniunea Sovietică.

Din punct de vedere politic, acest lucru a condus la crearea unor frontiere fantomă. Coincidând cu regiunile controlate de prusaci, vestul Poloniei este cunoscut ca Polska liberalna sau „Polonia liberală”, cauzată de preferința de a vota partide politice de orientare liberală sau social-democrată precum Platforma Civică (PO) în alegeri. În centrul și sudul Poloniei, situația este diferită: regiunea cunoscută ca Polska solidarna, sau „Polonia solidarității”, unde alegătorii votează mai conservator, reprezintă partid precum Lege și Justiție (PiS). Această divizare poate fi explicată prin influențele pe care imperiile străine le-au avut asupra poporului polonez, cum ar fi cele cauzate de programele de germanizare și rusificare și de diferitele limbi, modele economice, tradiții politice și culturi din cadrul acestor imperii diferite, care afectează industrializarea și densitatea infrastructurii regiunilor, relocarea populației din Polonia de Est până la linia Oder-Neisse și normele și valorile sociale.

România Înainte de independența României, teritoriile sale moderne erau formate din Țara Românească și Moldova sub Imperiul Otoman și regiunea mai largă a Transilvaniei sub Austria Habsburgică. Transilvania, în general, are o diversitate etnică mai mare decât alte părți ale României, cu o minoritate maghiară semnificativă și una germană mai mică. Percepțiile asupra puterilor politice și sociale sunt, de asemenea, diferite, deoarece Transilvania era condusă de autorități administrative, în timp ce fostele teritorii otomane se aflau sub o guvernare mai arbitrară, cu o centralizare mai mică a puterilor juridice. Transilvania se confruntă cu un număr mai mare de proteste politice decât restul țării, cu excepția capitalei București.

Fosta Românie otomană se lupta pentru independența deplină, în timp ce românii habsburgici tindeau să opteze pentru reforme politice. Linia de falie, separată de Munții Carpați, este uneori considerată linia care separă Biserica Ortodoxă Răsăriteană la est și Biserica Latină la vest. De-a lungul anilor 1970, Nicolae Ceaușescu a implementat politici de asimilare a minorităților din Transilvania, deși diviziunea culturală a persistat. În timpul alegerilor din România din anii 1990, locuitorii din Transilvania au susținut mai puțin partidele naționaliste și populiste. În 1996, candidatul liberal la președinție Emil Constantinescu a câștigat în aproape toată Transilvania, în timp ce actualul politician comunist Ion Iliescu a câștigat în aproape toate regiunile din afara acesteia. De asemenea, de-a lungul deceniilor 2000, 2010 și 2020, diviziunea a persistat, regiunile din Transilvania optând adesea pentru partidele și candidații liberali sau de centru-dreapta, în timp ce sudul și estul României au optat pentru candidați și partide populiste de stânga precum Partidul Social Democrat (PSD), fie pentru partide naționaliste precum Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). La alegerile prezidențiale din 2025, candidatul de centru-dreapta Nicușor Dan, în turul al doilea, a câștigat aproape întreaga regiune a Transilvaniei, în timp ce George Simion a fost preferat în majoritatea regiunilor din sudul și estul României.

Ucraina Doar în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, părți ale Ucrainei au fost împărțite între Rusia, Imperiul Habsburgic, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria și diverse configurații ale unui stat ucrainean. S-a observat o divizare între diferite regiuni ale Ucrainei, provenită din granițele politice din regiune - din punct de vedere electoral, există o divizare între estul-sudul și centrul-vestul Ucrainei. Un exemplu de granița fantomă ar fi atitudinea pro-rusă a Ucrainei de pe Nipru, datorită legăturilor sale mai mari cu Rusia. Există diverse anomalii în aceste granițe fantomă - un exemplu ar fi faptul că alegătorii din regiunile Transcarpatia și Cernăuți, controlate anterior de Austria, par să voteze similar cu estul Ucrainei.van Löwis, Sabine. "Phantom Borders in the Political Geography of East Central Europe: An Introduction". Erdkunde 69, 2 (2015): 99-106, doi: https://doi.org/10.3112/erdkunde.2015.02.01.

Statele Unite

Statele cu albastru reprezintă statele nordice ale Uniunii, cele cu albastru deschis reprezintă cinci state sudice de la granița dintre Statele Unite, și care au permis sclavia dar care au susținut în mare parte Uniunea, cunoscute sub numele de state de graniță, iar statele cu roșu reprezintă statele separatiste din sud, cunoscute sub numele de Statele Confederate ale Americii înainte de sfârșitul Războiului Civil American.

Note

Categorie:Granițe Categorie:Politică Categorie:Geografie politică