miniatura|Toni Morrison în New York „Prima soluție” (în ) este un discurs rostit de romanciera Toni Morrison la Universitatea Howard pe 3 martie 1995 la Washington, D.C. Morrison a susținut acest discurs cu ocazia împlinirii a 128 de ani de la înființarea instituției. În partea de mijloc a alocuțiunii, Morrison abordează temele rasismului și fascismului în Statele Unite, subiect pe care îl evocase pentru prima dată în conferința sa de la Premiul Nobel (1993) și la care a revenit ulterior în alte intervenții, precum cea de la Smith College (2001) și pentru PEN America (2008). Un fragment din „Prima soluție” a fost publicat ca un eseu separat intitulat „Rasism și fascism” (1995) și inclus în colecțiile de opere ale lui Morrison. O transcriere a discursului original, needitat, a fost publicată de University Press of Mississippi în 2008.

Context Romanciera Toni Morrison, absolventă a promoției din 1953 și fostă profesoară la Universitatea Howard în 1957, a fost invitatul principal al instituției pe 3 martie 1995. La acea dată avea 64 de ani și ocupa catedra Robert F. Goheen în științe umaniste la Universitatea Princeton. Evenimentul a marcat 128 de ani de la Charter Day, aniversare sărbătorită în ziua precedentă, 2 martie. Înainte de discurs, decanul capelei, Bernard Richardson, a condus rugăciunea, având ca temă modul în care adversitatea dezvoltă forța și reziliența. A urmat prezentarea și deschiderea oficială a Charter Day de către președinta interimară Joyce Ladner, prima femeie care a deținut această funcție la Howard.

Corul universității a interpretat apoi fragmente din Messiah (1741) de Georg Friedrich Händel, cu acompaniament orchestral live. Ulterior, Ladner a anunțat acordarea a șase distincții unor personalități ale Universității Howard. Morrison a primit titlul onorific de Doctor în Litere și a susținut un discurs de 22 de minute. Discursul, intitulat „Prima soluție”, face aluzie la caracterul insidios și incremental al rasismului și fascismului, care poate conduce la un rezultat precum „Soluția finală”, planul nazist de exterminare a poporului evreu. „Să ne amintim”, scria Morrison, „că înainte de o soluție finală trebuie să existe o primă soluție, o a doua și chiar o a treia. Drumul către o soluție finală nu este o săritură. Se face un pas, apoi altul și altul.” La momentul discursului, Statele Unite erau încă profund implicate în „războiul împotriva drogurilor” și se îndreptau tot mai mult spre militarizarea poliției. Credințele rasializate alimentau o panică morală în jurul așa-numitului „superprădător”. Acest mediu încărcat rasial a contribuit la creșterea încarcerării în masă, Statele Unite închizând mai mulți oameni pe cap de locuitor decât orice altă țară din lume.Stanley, Jason (December 22, 2021). "America is now in fascism's legal phase". The Guardian. Retrieved July 23, 2025.

Discurs Morrison își începe discursul recunoscând rolul Universității Howard în deschiderea accesului la educație pentru afro-americani în secolul al XIX-lea, în lupta împotriva rasismului, discriminării și segregării în secolul al XX-lea, în conducerea timpurie a mișcării pentru drepturi civile și în contribuția adusă propriei sale formări ca romancieră în perioada în care a predat la această instituție. Ea face apel la universitate să manifeste aceeași forță de caracter pe care a avut-o în luptele trecute și să aducă acea putere în noile lupte ale prezentului. Morrison trece apoi la ceea ce descrie ca un fel de „scenariu” sau experiment de gândire, nu bazat pe ficțiune ca romanele sale, ci pe preocupările actuale ale vremii.

Ea începe propunând că procesul către o „soluție finală” debutează cu o serie de pași.Morrison, Toni (2008). "Remarks Given at the Howard University Charter Day Convocation". In Denard, Carolyn C. What Moves at the Margin. University Press Mississippi, Jackson. pp. 164-169. . .

Primul pas este inventarea unui „dușman intern”, care devine obiect atât de atenție, cât și de diversiune. În pasul doi, noul dușman intern identificat este izolat și vizat printr-o strategie retorică și ideologică de agresiune lingvistică, semnale codificate (dog whistles) și demonizare culturală. Urmează pasul trei, în care narațiunile de demonizare sunt amplificate strategic de mass-media pentru câștig material și politic. În pasul patru, toate formele de artă și expresie culturală sunt strict controlate. Pasul cinci presupune demonizarea oricui apără presupusul dușman. În pasul șase, sunt identificați colaboratori dintre rândurile dușmanului, care ajung să își „albăstrească” pierderea drepturilor. Pasul șapte etichetează dușmanul ca fiind bolnav sau anormal, iar ideile false despre supremația rasială sunt repetate până capătă aparența de adevăr. În pasul opt, dușmanul este etichetat drept criminal, iar centre de detenție sunt finanțate și construite pentru a închide bărbați și copii. Apoi, în pasul nouă, atenția mass-mediei se îndreaptă asupra celor indiferenți și necritici, oferindu-le aparența de control și influență. Pasul zece: tăcerea.

Morrison le spune celor prezenți că fascismul este „geamănul incubus” al rasismului. El poate apărea sub orice nume sau partid politic, pretinzând atașament față de o ideologie, dar căutând în realitate doar puterea. Din frică de democrație, dărâmă instituțiile publice și privatizează totul, transformând valoarea însăși a umanității în simple noțiuni de proprietate și posesie. Ahmed, Sabeen (Winter 2023). "Provocations on the Liberal Onto-Epistemology of Fascism: An Introduction to the Special Issue". Philosophy Today: 67 (1): 12. .

În încheiere, Morrison avertizează publicul că viitorul educației și al universității este în pericol, subliniind că trebuie să lupte pentru a-și proteja libertățile câștigate cu greu. Ea își încheie discursul plasându-și încrederea în noua generație, responsabilă de crearea și conducerea celor care vor urma.Morgan, Joan (March 23, 1995). "Toni Morrison Warns of Lurking Fascism". Black Issues in Higher Education. 12 (2): 34-35. .

Note

Lectură suplimentară Baillie, Justine (2022). „Epistemologia feminină a lui Toni Morrison: post-naționalism, diaspora și viitoruri postcoloniale în Tar Baby, Mouth Full of Blood și Paradise”. pp. 75-90. In Reames, Kelly L.; Wagner-Martin, Linda (ed.). Manualul Bloomsbury pentru Toni Morrison. Londra: Bloomsbury Academic. ISBN . Ferguson, Roderick (2019). „We Cannot Be the Same After the Siege «Nu putem fi la fel după asediu»”. Boston Review. 44 (4): 171-178. .

Categorie:Discursuri Categorie:Antirasism Categorie:Antifascism Categorie:1995 în politica Statelor Unite ale Americii