Raymonde Han (), a fost o scriitoare, pianistă și jucătoare de tenis. A cultivat poezia, poemul în proză, proza scurtă și dramaturgia în versuri, fiind totodată activă ca interpretă și cronicar muzical.
Biografie S-a născut la 13 noiembrie 1892, la Focșani, tatăl său fiind inginerul belgian Fernand Hanard, iar mama Zelia Tulea. Prin mama sa, descindea din familia Fălcoianu și se înrudea cu poeta Elena Văcărescu.
A urmat liceul și Conservatorul din București, secția de pian, fiind elevă timp de doi ani a compozitorului și poetului Dimitrie Cuclin. De asemenea, a studiat pianul și la Berlin, unde a și locuit o perioadă. După Primul Război Mondial, a lucrat temporar ca funcționară la Monitorul Oficial.
S-a căsătorit cu sculptorul Oscar Han, prin care a intrat în contact cu mediile culturale și artistice românești.
Activitate literară A debutat în perioada interbelică în revista Gândirea și a colaborat cu Azi, Viața românească, Viața literară, Ramuri, Familia și Universul literar. În aceeași perioadă s-a ocupat de rubrica „Cronica muzicală” a ziarului Curentul. Opera sa include poezii, poeme în proză, proză scurtă și poeme dramatice. S-a semnat frecvent cu R. Han.
În 1934, a fost inclusă în Antologia poeților tineri a lui Zaharia Stancu.
Primul său volum, Cartea dimineții, apărut în 1939, a fost bine primit de critica literară. Lazăr Iliescu a publicat o recenzie favorabilă în revista Viața Romînească, Șerban Cioculescu a apreciat echilibrul și robustețea expresivă a poeziei Raymondei Han, subliniind „verdeața crudă, de măr pădureț” care îi tonifică lirismul, și a numit Cartea dimineții „o împlinire, dar și o făgăduință de alte realizări ale unui talent liric netăgăduit”, iar Vladimir Streinu a descris cartea ca „o grădină de miresme fără flori, o muzică subtilă fără instrumente, o idilă aproape fără natură”. Criticul Mircea Scarlat a considerat-o „una din cele mai originale poete din literatura noastră”, iar George Călinescu a considerat-o „o poetă cu ochiul dedat pentru fenomenul artistic”.
Opera sa include poezii cu influențe simboliste, poeme în proză, proză inspirată din mediul rural și piese dramatice pe teme antice. Printre ciclurile și lucrările sale se numără:
Elegiile pentru Endymion Furtunatecul nopții Cutia cu lac roșu (poeme în proză) Sat de Vlăsie (proză inspirată din viața rurală românească) Inelul cu iada (proză cu tematică grecească) Kipris, Evios, Argo, Psappha (poeme dramatice cu inspirație elenică)
Dramaturgia sa, scrisă în versuri, a fost apreciată de contemporani precum Liviu Rebreanu, dar nu a fost montată pe scenă în timpul vieții autoarei.
Poeziile Raymondei Han explorează teme meditative, imagini vizuale și corespondențe muzicale. Criticii au remarcat picturalitatea și gravitatea liricii sale, precum și tendința de impersonalizare și intelectualizare a emoției. Proza de inspirație rurală a fost pusă în legătură cu tradiția sămănătoristă și cu stilul lui Emil Gârleanu. În dramaturgie, abordarea temelor elenice a fost comparată cu scrierile lui Paul Valéry și Paul Claudel.
Activitate sportivă În paralel cu activitatea literară și muzicală, Raymonde Han a practicat tenisul. A participat la competiții naționale în anii 1920–1940, inclusiv la Campionatul național al României.
Note
Categorie:Poete române Categorie:Sportivi români din secolul al XX-lea Categorie:Nașteri în 1892 Categorie:Nașteri pe 13 noiembrie Categorie:Decese în 1973 Categorie:Decese pe 21 iulie Categorie:Focșăneni Categorie:Absolvenți ai Conservatorului de Muzică București