Corroy-le-Grand (în ) este o localitate (secțiune) a comunei belgiene Chaumont-Gistoux, situată în Regiunea Valonă, în provincia Brabantul Valon.

A fost o comună de sine stătătoare până la fuziunea cu Chaumont-Gistoux, prin legea privind comasarea comunelor din 1977.

Geografie Cătune și dependențe: Vieux-Sart sau Vieusart, Louvrange, Almez, Laid-Burniau, Bloquia, Tombalettes, Villers, Baraque.

Pârâul Train, afluent al Dyle și deci subafluent al Escaut prin Rupel, își are izvorul la Corroy și traversează localitățile Gistoux (Chaumont-Gistoux), , Grez-Doiceau și , unde se varsă în Dyle.

Pârâul Pisselet este un afluent al Dyle și, prin urmare, un subafluent al Escaut prin Rupel. Avându-și izvorul la Vieusart (Chaumont-Gistoux), Pisselet traversează satele Dion-le-Mont, Dion-le-Val, Doiceau și Gastuche (Grez-Doiceau), unde se varsă în Dyle.

La 13 iulie 2021, pârâurile Train și Pisselet au ieșit din matcă. Pompierii din Brabantul valon au raportat 90 de intervenții în jurul orei 22:30, în special în comunele Chaumont-Gistoux și Ottignies-Louvain-la-Neuve.

Istorie Senioria Corroy avea reședința în ferma-castel fortificată, care a devenit proprietatea Jeannei de Croÿ și a lui Charles de Rolly în 1610. Lucrări importante au fost realizate în acest secol, printre care reconstrucția reședinței principale, datată odinioară „1638” (cartușul fiind ulterior așezat în șopronul pentru trăsuri). Domeniul a fost răscumpărat în 1702 de J.-N. de Beeckman, senior de Vieusart.

În secolul al XVIII-lea, castelul și-a pierdut rolul de reședință seniorială, acesta fiind stabilit la Vieusart, iar fermierul a ocupat de atunci înainte reședința principală. Dependințele agricole existente astăzi au fost construite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, cu câteva modificări ulterioare.

Începând cu anul 1852, aproximativ 15.000 de persoane, provenind în mare parte din împrejurimile Gembloux și Wavre, au emigrat în Wisconsin, Statele Unite, însă mortalitatea a fost ridicată la bordul navelor. Primul val de emigranți a plecat din comuna vecină Grez-Doiceau pentru a se stabili la Robinsonville-Champion. Descendenții lor numără astăzi circa 20.000 de persoane; puțini dintre tineri mai vorbesc dialectul valon, dar conștiința originii belgiene este încă vie. Tinerii descendenți ai acestor valoni rămân foarte atașați de acest trecut și au creat un centru pentru a păstra acest patrimoniu. Regizorul Xavier Istasse a realizat un film documentar, Les Wallons du Wisconsin, disponibil și pe YouTube.

Iulie 1866: Vârful epidemiei de holeră din Valonia, ultima, dar și cea mai violentă. Epidemiile de holeră din 1832–1833 și 1848 erau încă prezente în memoria colectivă atunci când a izbucnit ultima mare pandemie, care a provocat numeroase decese în Europa, în special pe teritoriul valon. Apărută în Europa încă din 1865, epidemia a început să se răspândească în ținutul valon din iunie 1866. Ea și-a atins punctul culminant în iulie, înainte de a dispărea odată cu venirea iernii. Au fost înregistrate peste 350 de decese în Brabantul valon, aproape 8.500 la Liège (un deces la 66 de locuitori) și peste 43.000 în Belgia. Deși cifrele sunt impresionante și epidemia a marcat puternic mentalul colectiv prin rapiditatea ei, nu trebuie uitat că endemiile precum sifilisul, variola sau tuberculoza erau permanente și provocau o mortalitate la fel de ridicată. După 1866, nu va mai exista nicio epidemie de holeră în Valonia.

Demografie

Surse: INS - 1831 până în 1970 = recensăminte, 1976 = număr de locuitori la 31 decembrie.

Patrimoniu și cultură Patrimoniu arhitectural Biserica Sfântul Ștefan, construită în stil clasic la sfârșitul secolului al XVIII-lea, adăpostește o orgă de mare valoare, clasificată ca monument. Instrumentul se afla inițial la prioratul augustinian al abației Rouge-Cloître din Auderghem, unde a fost instalat în 1755. A fost vândut parohiei din Corroy-le-Grand și montat în biserică în 1784. Reconstruită integral în 1859, orga a fost restaurată în 1969. Totuși, partea frontală (buffet-ul) este încă originală și reprezintă opera factorului de orgi Jean-Baptiste Goynaut (Condé-sur-l’Escaut, 1725 – 20 mai 1780), cunoscut pentru orga Bisericii Notre-Dame du Sablon din Bruxelles, discipol al lui Jean-Baptiste Forceville (autorul orgii Catedralei Saints-Michel-et-Gudule din Bruxelles). Situată pe tribună, în fața corului, orga este considerată piesa de rezistență a bisericii, care mai păstrează și un frumos jubeu baroc din 1708, precum și cristelnițe gotice din secolul al XVI-lea.

Ferma-Castel Corroy-le-Grand este o veche fermă-castel fortificată ce domină valea pârâului Train (principalul curs de apă care traversează satul). A aparținut lui Charles de Rolly, senior de Corroy, în 1610, iar în 1854 a fost achiziționată de familia de Dorlodot. Ansamblul cuprinde o curte patrulateră vastă, deschisă printr-un porțic-colombier din cărămidă pe bază de gresie. La colțul de sud-vest se mai păstrează o porțiune din zidul de incintă medieval, iar o turnură rotundă din Evul Mediu târziu, prevăzută cu metereze, a fost parțial restaurată. La sud de corpul de locuit se află două turnuri inegale și pătrate din secolul al XVII-lea, ridicate pe un soclu înalt din piatră brută, subliniat de un brâu profilat, cu două niveluri din cărămidă decorate cu benzi de piatră albă.

Castelul Vieusart, construit de arhitectul în 1864, împreună cu anexele sale (școală, capelă, clădirea portarului), a fost realizat în stil neomedieval începând din 1858, înlocuind vechiul castel. Proiectul, semnat de același arhitect al Galeriei regale Saint-Hubert din Bruxelles, a fost însoțit de o remodelare semnificativă a parcului, care a transformat relieful inițial, valorificând numeroșii afluenți ai pârâului Pisselet pentru alimentarea iazurilor.

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Chaumont-Gistoux Categorie:Localități din Brabantul Valon Categorie:Foste comune din provincia Brabantul Valon