Iosif Bobulescu (n. 15 decembrie 1818, Plopeni – d. 1890, Botoșani) a fost ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, episcop al Râmnicului Noul-Severin între 1880 și 1886, profesor și reformator al învățământului teologic, cunoscut pentru activitatea catehetică și pentru numeroase acte filantropice.
Biografie S-a născut într-o familie preoțească, fiu al preotului Constantin Bobulescu și al Mariei. A urmat Seminarul de la Socola (Iași), pe care l-a absolvit în 1845; la 28 martie 1846 i s-a eliberat atestatul de candidat și a fost numit catehet la Botoșani, după căsătoria cu Pulcheria (nepoata arhiereului Filaret Scriban). În același an a fost hirotonit diacon, apoi preot, organizând școală bisericească pentru pregătirea candidaților la preoție.
La 15 ianuarie 1857 a intrat în monahism la Socola, primind numele Iosif și rangul de protosinghel, continuând ca profesor și inspector la Seminarul „Veniamin”. A colaborat la reforma învățământului teologic (comisia de reorganizare a seminariilor, 1859), a condus sau a administrat mai multe așezăminte: proistos la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași (1861), egumen la Mănăstirea Dealu (perioadă anterioară), administrator al Mănăstirii Barnovschi (Iași, 1863), îngrijitor la Biserica Trei Ierarhi din Iași (1865), egumen la Biserica Sfântul Spiridon din Iași (1867; din nou 1879). În 1878 a fost numit arhimandrit de scaun al Mitropoliei Moldovei.
Episcop al Râmnicului Noul-Severin În urma vacantării scaunului, marele colegiu electoral l-a ales la 30 noiembrie 1880 episcop al Râmnicului Noul-Severin; a fost investit la 7 decembrie 1880 și recunoscut canonic la 11 decembrie 1880. A păstorit până în 1886, când s-a retras din cauza bolii, beneficiind de o pensie viageră. A fost decorat cu Ordinul „Steaua României” (ofițer, 10 mai 1880; apoi comandor, 1883) și cu Ordinul „Coroana României” (mare ofițer, 20 mai 1882).
Prin fire blândă și duhovnicească, a vizitat constant eparhia, a întreținut o relație apropiată cu clerul și credincioșii și a susținut disciplina și buna rânduială administrativă.
Filantropie și donații Iosif Bobulescu a sprijinit cu consecvență spitalele, școlile și tipăriturile bisericești, din economiile sale personale:
donație de 1.700 volume (manuale de istorie bisericească și religie, tipărite pe cheltuiala sa) către biblioteca Seminarului Veniamin (Iași, 1872); 10.000 lei către Spitalul „Sf. Spiridon” (Iași, 20 ianuarie 1881) – cu pat perpetuu și obligația de pomenire; 15.000 lei către același așezământ, pentru spitalul subordonat din Botoșani (18 februarie 1883); 8.000 lei către Spitalul Filantropic Central din Craiova (28 octombrie 1885); 20.000 lei pentru spitalul din Burdujeni (7 iunie 1889).
A administrat moștenirea arhiereului Filaret Scriban, donând bisericii din comuna Burdujeni (1 iunie 1885).
Activitate didactică și editorială A predat la Seminarul Veniamin și a promovat standarde ridicate de formare pentru cler, pledând pentru unificarea curriculei, selecție meritocratică, includerea limbilor moderne și a științelor exacte. A sprijinit tipărirea (adesea pe cheltuială proprie) a unor lucrări de referință (semnate în special de Filaret Scriban):
Istoria Bisericească generală; Mărturisirea Ortodoxă (ediție cu litere latine); Istoria Bisericească a Românilor (rezumat pentru uz seminarial); Cuvinte funebre la înmormântarea arhiereului Filaret Scriban; Viața și petrecerea Sfântului Nicodim (după manuscris).
Moartea S-a stins din viață în 1890, la Botoșani. A rămas în memoria contemporanilor ca model de ierarh erudit, discret și milostiv, „părintele” clerului și al credincioșilor săi.
Note
Bibliografie Biserica Ortodoxă Română (1895). Anul IX, nr. 5, 319–332.
Categorie:Nașteri în 1818 Categorie:Decese în 1890 Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Oameni din județul Suceava