Ciocănitoarea pestriță americană (Leuconotopicus villosus) este o ciocănitoare de mărime medie care se găsește pe o suprafață extinsă a Americii de Nord. Are aproximativ 25 cm lungime și o anvergură a aripilor de 38 cm. Cu o populație estimată în 2020 de aproape nouă milioane de indivizi, ciocănitoarea pestriță americană este inclusă de IUCN ca specie de îngrijorare minimă. Unele autorități în nomenclatură, cum ar fi lista de verificare eBird/Clements, plasează această specie în genul Dryobates.
Taxonomie Ciocănitoarea pestriță americană a fost descrisă și ilustrată cu o planșă colorată manual de naturalistul englez Mark Catesby în lucrarea sa „Istoria naturală a Carolinei, Floridei și Insulelor Bahama”, publicată între 1729 și 1732. Când, în 1766, naturalistul suedez Carl Linnaeus și-a actualizat Systema Naturae pentru a douăsprezecea ediție, a inclus și ciocănitoarea pestriță americană, a inventat denumirea binomială Picus villosus și a citat cartea lui Catesby. Epitetul specific villosus este cuvântul latinescul pentru „păros”. Linnaeus a specificat localitatea tip ca fiind America septentrionali (America de Nord), cu menționare specifică a Raccoon, New Jersey. Ciocănitoarea pestriță americană era anterior de obicei plasată fie în Dendrocopos, fie în Picoides, dar un studiu filogenetic molecular publicat în 2015 a constatat că aceste genuri nu formează grupuri monofiletice. În clasificarea generică revizuită, ciocănitoarea pestriță americană a fost mutată în genul Leuconotopicus, care a fost înființat de ornitologul francez Alfred Malherbe în 1845. Unele autorități taxonomice plasează ciocănitoarea pestriță americană într-o clasă extinsă Dryobates, care include toate speciile din genurile Leuconotopicus și Veniliornis.
Sunt recunoscute 17 subspecii: L. v. septentrionalis () – vestul Americii de Nord, din sudul Alaskăi până în Ontario și New Mexico L. v. picoideus () – Insula Reginei Charlotte (în largul coastei Columbia Britanică, Canada) L. v. harrisi () – sud-estul Alaskăi până în nordul Californiei L. v. terraenovae () – Newfoundland L. v. villosus () – sud-estul Canadei, centrul-nord și nord-estul SUA L. v. orius () – centrul-sud al Columbiei Britanice până la sud-estul Californiei și sud-vestul Utahului L. v. monticola () – din centrul Columbiei Britanice până în nordul New Mexico-ului L. v. leucothorectis () – sud-estul Californiei până la vestul Texasului L. v. audubonii () – sud-estul SUA L. v. hyloscopus () – vestul și sudul Californiei, nordul Baja California (Mexic) L. v. icastus () – sud-estul Arizonei, sud-vestul New Mexico până la vestul Mexicului L. v. intermedius () – estul Mexicului L. v. jardinii () – centrul-sud și centrul-est al Mexicului L. v. sanctorum () – sud-estul Mexicului până la nord-vestul Nicaraguei L. v. extimus () – din centrul-nord al Costa Rica până în vestul Panama L. v. piger () – nordul Bahamas L. v. maynardi () – sudul Bahamas
Comportament Aceste păsări se hrănesc în copaci, adesea scobind scoarța pentru a descoperi insecte. Mănâncă în principal insecte, dar și fructe, fructe de pădure și nuci, precum și uneori seva copacilor. Sunt prădători ai Ostrinia nubilalis, o molie care costă industria agricolă americană peste 1 miliard de dolari anual în pierderi de culturi și controlul populației.
Galerie
Note
Legături externe Hairy woodpecker - Picoides villosus - USGS Patuxent Bird Identification InfoCenter Hairy woodpecker Species Account - Cornell Lab of Ornithology Hairy woodpecker sound at Florida Museum of Natural History
Categorie:Leuconotopicus Categorie:Păsări din America Centrală Categorie:Păsări din America de Nord Categorie:Păsări din Canada Categorie:Păsări descrise în 1766 Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus