Crécy-la-Chapelle este o comună franceză situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna este situată la aproximativ 15 kilometri sud de Meaux.
Comune limitrofe
Hidrografie Rețeaua hidrografică a comunei este alcătuită din opt cursuri de apă înregistrate: râul , cu o lungime de 118,16 km, afluent pe malul stâng al Marnei, precum și: un braț de 0,32 km; un braț de 0,44 km; pârâul Biche, 3,23 km, afluent al Grand Morin; pârâul Fosse aux Coqs, 9,59 km, afluent al Grand Morin; pârâul Vaudessart, 3,45 km, care se varsă în pârâul Fosse aux Coqs; cursul de apă 01 din Bois de Mongrolle, 1,55 km, care se varsă în pârâul Fosse aux Coqs; canalul 01 de Mon Plaisir, 0,91 km, care se varsă în Grand Morin.
Lungimea totală a cursurilor de apă din comună este de 13,34 km.
Climă În 2010, clima comunei este de tip oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climei Franței metropolitane, în care comuna este expusă unei clime oceanice alterate și se află în regiunea climatică Nord-Est a bazinului Parisian, caracterizată printr-un nivel redus de însorire, precipitații medii distribuite regulat pe parcursul anului și ierni reci (3 °C).
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 10,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,4 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 705 mm, cu 11,4 zile de precipitații în ianuarie și 8,2 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Mouroux la 10 km distanță, este de 11,6 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 594,8 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Crécy-la-Chapelle este clasificată drept centură urbană, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Bailly-Romainvilliers, o aglomerație intra-departamentală care reunește paisprezece comune, dintre care Crécy-la-Chapelle este oraș-centru. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, din care constituie o localitate a polului principal. Această zonă cuprinde 1.929 de comune.
Utilizarea terenurilor Structura utilizării terenurilor din comună, așa cum reiese din baza de date europeană de ocupație biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată prin importanța teritoriilor agricole (55,2 % în 2018), o proporție sensibil echivalentă cu cea din 1990 (55,3 %). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: terenuri arabile (49,3 %), păduri (22,1 %), zone urbanizate (15,1 %), spații verzi artificializate, neagricole (7,6 %), pajiști (3,1 %), zone agricole eterogene (2,9 %).
În paralel, L’Institut Paris Région, agenția de urbanism a regiunii Île-de-France, a realizat un inventar digital al ocupării solului din Île-de-France, denumit MOS (Mode d’occupation du sol), actualizat periodic încă de la prima sa ediție din 1982. Elaborat pe baza fotografiilor aeriene, MOS distinge spațiile naturale, agricole și forestiere, dar și spațiile urbane (habitat, infrastructuri, echipamente, activități economice etc.), conform unei clasificări care poate cuprinde până la 81 de categorii, diferită de cea utilizată de Corine Land Cover. Institutul pune de asemenea la dispoziție instrumente care permit vizualizarea, prin fotografie aeriană, a evoluției ocupării solurilor în comună între 1949 și 2018.
Toponimie Numele Crécy-la-Chapelle există din 1 octombrie 1972. La acea dată, comuna Crécy-en-Brie a fuzionat cu cea de La Chapelle-sur-Crécy și a primit numele actual de Crécy-la-Chapelle.
Atestări vechi Numele Crécy este atestat sub formele Crisecus în secolul al VII-lea, Criscecus și Crideciaco vico în secolul al VII-lea; Criciacus și Criciacum în 1082; Ecclesia de Veteri Crecei în 1137Arhivele Naționale ale Franței, S 1368.; Prioratus de Cresceio în 1184; Crisceium în 1190; Creceium în 1202; Creciacum în 1222 (Guill. de Nangis); Castrum, Castellum de Creciaco versus Capellam în 1226; Cresci în 1239Bibliothèque nationale de France manuscris Latin 10944 pagina 58; Creci în 1260; Crecy în 1287; Creciacum în secolul al XIII-lea; Cressiacum în 1315Arhivele Naționale ale Franței, P 2290, p. 613.; Crecy en Braye în 1363Arhivele Naționale ale Franței, KK 4.; Castrum Crecii in Bria în 1392; Crecyacum în 1439Bibliothèque nationale de France manuscris Latin 10944 pagina 38, verso; Cressy en Braye în 1538Arhivele Naționale ale Franței, S 366.; Cressy în 1690Harta Jaillot; Crécy în anul IX; Crécy-sur-Morin în 1810Arhivele municipale Crécy.
Determinantul la-Chapelle este atestat sub formele Ecclesia Sancte Marie de Capella și Capella que est juxta Creciacum în 1202; Capella în 1228Bibliothèque nationale de France manuscris Latin 10944 pagina 115; La Chapelle de Crecy în 1325; Capella juxta Creciacum în 1363; La Chapelle lez Crecy în 1604 și 1622Arhivele Seine-et-Marne, E 1701 și 1215.; La Chapelle sous Crécy în 1632Notificare ministerială – Crécy-en-Brie; La Chapelle în 1757Harta Cassini și La Chapelle în anul IX (1801).
Etimologie Crécy este o formație toponimică galo-romanică în -(i)acum, sufix de origine galică, cu valoare inițială localizatoare, apoi posesivă, care a evoluat în mod regulat spre terminația -y în această regiune. Primul element Créc(i)- reprezintă numele de persoană galic Crixsus (Crixsos), a cărui semnificație este „creț, ondulat”. Acesta corespunde latinescului crispus > „creț, cârlionțat”. Limbile celtice insulare păstrează termenul: galeza crych, bretona crech „creț, cârlionțat”.
Există o omonimie cu numeroase alte toponime precum Crécy, Crécey, Cressy, Cressac, Creyssac, Cressat, Créssé, Crissay, Crissé și Crissey etc..
La Chapelle face aluzie la un oratoriu, apoi la o capelă care a precedat biserica parohială dedicată Maicii Domnului a Adormirii.
Istorie Preistorie Zona ar fi fost locuită încă din epoca neolitică.
În anii 1842, 1874 și 1886 a fost descoperit un hipogeu celtic, iar un al doilea a fost identificat în 1887.
Antichitate Conform legendei, Crécy ar fi fost întemeiat în 930 î.Hr. de „ducele de Hibros”, venit în Galia la conducerea a 2.000 de . Malul stâng al râului ar fi fost leagănul satului, care ulterior s-ar fi mutat pe o mică insulă, fortificată pentru această ocazie.
În anul 277, împăratul Aurelian ar fi trecut de mai multe ori prin Crécy, folosind marea cale romană care lega Senlis de Troyes. Totuși, împăratul a murit în 275.
Evul Mediu În anul 861, normanzii jefuiesc, pradă și incendiază Crécy, Meaux, Melun și întreaga regiune.
Începând cu secolele IX și X, se construiește prima fortăreață. Isabelle, contesă de Crécy, aduce orașul ca zestre lui Guy le Rouge de Montlhéry, conte de Rochefort. Guy și fiul său Hugues de Crécy, alăturându-se dușmanilor regelui Filip I al Franței, dotează Crécy cu o apărare redutabilă.
Fiind ultima sa posesiune, el mărește satul, care devine oraș, și îl înconjoară cu un șanț alimentat cu apă de la Morin. Pe lângă castel, construiește o impozantă dublă incintă. Patru porți boltite cu poduri rabatabile permiteau accesul: Poarta de Meaux, Poarta de la Chapelle, Poarta Dame Gilles și Poarta Marchande, care a fost desființată în secolul XVII.
Răscoala, fiind în cele din urmă înăbușită de Ludovic al VI-lea, conduce la confiscarea moșiilor. Hugues de Crécy se retrage într-o mănăstire, unde își încheie zilele.
Unii savanți atribuie Gaucher II de Châtillon și de Montjay, vasal al conților de Champagne, consolidarea fortificațiilor și săparea ultimului canal, însă Jean Mesqui, expert în arhitectura militară medievală, într-un studiu mai recent, plasează aceste lucrări mai târziu, în prima jumătate a secolului XIII. Analiza sa se bazează pe comparația, din punct de vedere arhitectural și defensiv, a vestigiilor fortificațiilor din Crécy cu un ansamblu de referințe arhitecturale observate și datate în cadrul comitatului Champagne. Astfel, conform autorului, Gaucher III de Châtillon, conte de St-Pol, fiul lui Gaucher II, ar fi restaurat sau reconstruit incinta interioară a târgului, iar fiul său Ugo, conte de St-Pol și de Blois, ar fi comandat a doua incintă, ridicată pentru a proteja noul cartier al pieței și a-l include definitiv în perimetrul protejat al orașului. Aceasta s-ar fi întâmplat probabil între 1225 și 1230. În această perioadă se înlocuiește vechea biserică cu o capelă.
Crécy trece apoi în stăpânirea lui Theobald al V-lea de Champagne-Navarre, iar ulterior a fratelui său, Henric al III-lea de Champagne. La moartea acestuia, fiica sa, Ioana de Champagne, moștenește domeniul. Domeniul este anexat Coroanei Franței în anul 1284, cu prilejul căsătoriei contesei-regine Ioana cu Filip cel Frumos. Totuși, familia Châtillon a reușit să păstreze anumite drepturi asupra Crécy și Crèvecœur-en-Brie, întrucât conetabilul Gaucher al V-lea este menționat ca castelan al acestora și le schimbă, între anii 1289/1303, cu regele Filip, contra comitatului Porcien.
Amplasarea sa, la limita cu Champagne, pe drumul spre Troyes și mai ales pe o cale de apă navigabilă la acea vreme, favoriza comerțul și transforma localitatea într-o etapă unde negustorii, trecând din târg în târg, se aprovizionau cu produse locale. Dinamismul negustorilor din Crécy constituie o moștenire solid păstrată, întrucât în secolele al XII-lea și al XIII-lea se atestă ateliere de prelucrare a pieilor, de lână, de țesături, comerț cu vite și lemn, precum și producerea de vinuri. De-a lungul brațelor de apă și pe malul râului existau cheiuri și un port cu o poartă comercială, dispărută în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Comerțului prosper i se adăuga, în secolul al XVII-lea, o populație de magistrați, notari etc.
În anul 1358, orașul este afectat de Marea Răscoală a țăranilor.
Castelul, părăsit și întreținut necorespunzător de către diferiții săi proprietari, devine greu locuibil și începe să se ruineze.
În 1436, englezii cuceresc cetatea, după care armagnacii și burgunzii își dispută stăpânirea asupra acesteia. Mai târziu, Écorcheurs încearcă să o cucerească.
Epoca modernă În anul 1574, Henric al III-lea, pe atunci duce de Anjou și aflat în drum spre Polonia, traversează orașul însoțit de regele Carol al IX-lea și de mama sa, Caterina de Medici.
De-a lungul epocii moderne, Crécy a rămas un oraș cu vocație comercială și meșteșugărească, pentru târg, și rurală, prin cătunele așezate în peisajul agricol briard.
Revoluția franceză și Imperiul Crécy trece prin Revoluția franceză fără tulburări majore, însă, în urma unei grave crize economice, doar două industrii supraviețuiesc: cea a tăbăcăriei și cea a lemnului.
În timpul campaniei din Franța, orașul este ocupat timp de nouă zile de către armatele coaliției. Taberele sunt instalate în pajiștile de la Saint-Martin și de la Couture. Ocupanții jefuiesc, fură și îi maltratează pe locuitori, care se răscoală, dar, în fața unei asemenea forțe, se refugiază în pădurea de la Crécy, unde invadatorii nu îndrăznesc să-i urmărească. Totuși, orașul a fost la un pas de a fi incendiat.
Epoca contemporană