miniatura|250x250px|Bătălia de la Grunwald, 1410 – moment decisiv pentru teritoriile belaruse din Marele Ducat al Lituaniei +Istoria militară a BelarusuluiȚară / spațiu istoricBelarus (teritoriile istorice ale Belarusului)PerioadăEvul Mediu – contemporaneitateTeatre principaleEuropa de Est, Europa Centrală, Țările BalticeActori principaliMarele Ducat al Lituaniei; Rzeczpospolita; Imperiul Rus; URSS; Republica BelarusMomente-cheieSinihe Vody (1362); Grunwald (1410); Klețk (1506); Orșa (1514); Kircholm (1605); Hotin (1621); campaniile din 1812; frontul din Primul Război Mondial; partizanatul belarus; Operațiunea Bagration (1944)Komar, E. V.; Verbițki, G. I., Военная история, Minsk: BGUIR, 2023, ISBN 978-985-543-728-5.Forțe armate contemporaneForțele Armate ale Republicii BelarusAlianțeOTSC (din 2002) Istoria militară a Belarusului studiază conflictele armate, instituțiile și arta militară pe teritoriul actualei Republici Belarus și în spațiile istorice ale acesteia, din Evul Mediu până în prezent. Poziția geografică la intersecția Europei Centrale și de Est a făcut ca Belarusul să fie de-a lungul secolelor teatru de operațiuni pentru mari puteri regionale, iar populația locală să participe la campanii decisive pentru echilibrul de forțe din zonă.

Evul Mediu timpuriu Din secolul al XIII-lea, pământurile belaruse au intrat în componența Marele Ducat al Lituaniei (MDL). În 1362, victoria lui Olgierd la Sinihe Vody a accelerat eliberarea est-slavilor de sub dominația tătaro-mongolă și a extins aria MDL. Moment de cotitură a fost Bătălia de la Grunwald (1410), când forțele lituano-poloneze conduse de marele duce Vitovt au înfrânt Ordinul Teutonic, asigurând pentru secole securitatea frontierelor belaruse în fața expansiunii germane.

MDL și Rzeczpospolita Secolele XV–XVII au adus serii de campanii în care s-au remarcat hatmani și comandanți din spațiul belarus:

Klețk (1506) – victoria hatmanului Mihail Glinski împotriva tătarilor crimeeni; Orșa (1514) – Konstantin Ostrogski învinge o armată moscovită superioară numeric; După Uniunea de la Lublin (1569), în cadrul Rzeczpospolitei: Kircholm (1605), victoria lui Jan Karol Chodkiewicz asupra Suediei; Hotin (1621), unde o armată comună polono-lituaniană a oprit ofensiva otomană spre nord.

Secolul al XVII-lea a fost marcat de devastări (războaiele lui Bogdan Hmelnițki, „potopul” suedez), cu consecințe majore demografice și economice pentru teritoriile belaruse.

Belarus în Imperiul Rus După cele trei împărțiri (1772, 1793, 1795), pământurile belaruse au fost integrate în Imperiul Rus. Războaiele Napoleoniene au adus lupte grele la și pe Berezina (1812). Secolul al XIX-lea a fost marcat de mișcări insurecționale (1830–31; 1863–64, Konstantin Kalinovski), reprimate de autoritățile țariste. În Primul Război Mondial, frontul a stabilit pe teritoriul Belarusului un teatru de operațiuni de prim rang (inclusiv ofensiva de la Naroč, 1916).

Secolul al XX-lea După 1917, Belarusul a fost teatru în Războiul Civil Rus și Războiul Polono-Sovietic (1919–1921). În Al Doilea Război Mondial, ocuparea germană (1941–1944) a fost însoțită de o mișcare partizană de amploare, iar eliberarea a venit odată cu Operațiunea Bagration (vara 1944), care a distrus Grupul de Armate „Centru” german. După 1945, Belarus a devenit republică unională a URSS, cu rol strategic în dispunerea militară sovietică.

Perioada contemporană Independența (1991) a adus organizarea forțelor armate belaruse și integrarea în Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). Politica de securitate rămâne axată pe cooperarea cu Federația Rusă și pe postura strategică dintre NATO și spațiul postsovietic.

Note

Bibliografie

Vezi și Forțele Armate ale Republicii Belarus Bătălia de la Grunwald Operațiunea Bagration Istoria Belarusului

Categorie:Istoria Belarusului Belarus