Petre H. Ionescu () a fost un arhitect și urbanist român, considerat unul dintre principalii specialiști ai perioadei postbelice în domeniul arhitecturii, urbanismului și amenajării teritoriului. Activitatea sa profesională s-a desfășurat pe parcursul mai multor decenii, evidențiindu-se printr-o contribuție semnificativă la organizarea și sistematizarea urbană a României între 1948 și 1968, perioadă caracterizată de transformări profunde ale orașelor și regiunilor. Printre realizările sale notabile se numără Palatul Ministerului de Interne din București, proiect emblematic realizat între 1938 și 1948 în colaborare cu arhitecții Paul Smărăndescu și Emil Nădejde, toți trei deținând succesiv funcția de arhitect-șef și Director general al Serviciului de Arhitectură / Oficiului Tehnic al ministerului și contribuind cumulativ la proiectarea și coordonarea execuției acestui edificiu reprezentativ.
Educație 1924–1929: Diplomă de Arhitect, Școala Superioară de Arhitectură, București 1929–1931: Diplomă de Studii Superioare în Urbanism (D.E.S.U.), Institut d'Urbanisme de l'Université de Paris, Sorbona
Experiență profesională 1964–1968: Membru în Colectivul de Experți, Comitetul de Stat pentru Arhitectură, Construcții și Sistematizare 1959–1963: Arhitect principal / Expert, Ministerul Construcțiilor și Materialelor de Construcții 1954–1964: Membru colectiv de experți / Președinte, Comitetul de Stat pentru Arhitectură, Construcții și Sistematizare 1953–1954: Inginer șef, I.P.R.O.C.H.I.M. 1951–1953: Director General, fondator al I.S.P.R.O.R. (fost I.P.C.L.E.U.) 1948–1951: Director general, Direcția Generală de Urbanism, Ministerul Gospodăriilor Comunale și al Industriei Locale 1943–1948: Arhitect / Arhitect-șef / Director general al Oficiului Tehnic, Ministerul Afacerilor Interne 1928–1943: Arhitect – Ministerul Muncii 1930–1931: Arhitect – Atelierul Arhitectului Robert Mallet-Stevens, Paris 1928: Arhitect – Primăria Municipiului București 1927–1938: Arhitect – R.A. C.F.R. 1926–1927: Arhitect – Atelierul Arhitectului Constantin Iotzu
Proiecte principale Cămine de ucenici (București, 1928–1943, 1947–1950) Căminul de ucenici „Principesa Maria”, str. Povernei nr. 6, București – cazare pentru 500 de eleve, cursuri serale și activități culturale Căminul de ucenici și cantina muncitorească Obor, B-dul Gării de Est nr. 16, București – sprijin pentru tinerii muncitori, în asociere cu arh. Tașcu Ciulli și arh. C.D. Dobrescu Căminul de ucenici ITB – colaborare cu arh. Grigore Ionescu
Clădiri private (1935–1939) Imobil de locuit, str. General Demostene nr. 4, București Imobil de locuit, str. Dimitrie Orbescu nr. 21, București Imobil de locuit, Șos. Gherase nr. 66, București Imobil de locuit, Familia Arhitectului Petre H. Ionescu, str. Jean Texier nr. 5, București (1935-1936) Imobil de locuit, Piata Spaniei nr. 11, București (1938-1939) Capela Familiei Alecu Tomescu, Valenii-de-Munte, Jud. Prahova (1938-1939)
Proiecte publice și instituționale Palatul Ministerului de Interne, București – arhitect șef și co-autor cu Paul Smărăndescu și Emil Nădejde (1945–1948), contribuție cumulativă și semnificativă la realizarea edificiului emblematic
Ansambluri muncitorești și locuințe colective / unifamiliale (1948–1953) București – Cartierul Giulești, Colentina, Floreasca, Bucureștii Noi: blocuri de 2–4 etaje, apartamente 1–3 camere, străzi rectilinii, spații verzi și infrastructură funcțională București periferii: case tipizate unifamiliale pentru angajați și funcționari Ploiești: blocuri muncitorești de 2–3 etaje pentru muncitorii industriei petroliere Reșița: blocuri standardizate pentru muncitorii metalurgici Brașov: blocuri mici și case tipizate integrate în urbanul existent Oradea, Constanța, Iași, Timișoara: ansambluri muncitorești și locuințe tipizate
Clădiri publice modulare și infrastructură comunitară Școli modulare: București – Cartier Militari, Ploiești – Școala nr. 7, Reșița – Școala industrială, Brașov – Tractorul Grădinițe: București – Giulești, Brașov – Tractorul, Cluj – zone muncitorești Dispensare și unități medicale: București – Colentina, Ploiești – cartier rafinărie, Reșița – cartier industrial Centre administrative: București – Primăria sector 6, Pitești – birouri locale Amenajare urbană: străzi rectilinii, alei și spații verzi funcționale între blocuri Obiective industriale auxiliare: depozite și ateliere tipizate pentru întreprinderile de stat
Studii de urbanism și monografii (1948–1964) Elaborarea a 35 de monografii teritoriale pentru orașe și comune, colaborare cu Societatea de Geografie și Colegiile Teritoriale ale Corpului Arhitecților Contribuții la normative și reglementări privind sistematizarea localităților Documentații și schițe de sistematizare teritorială pentru regiuni și microregiuni Elaborarea schemelor teritoriale și planurilor funcționale pentru cartiere muncitorești și zone rezidențiale Coordonarea sistematizării localităților, comunelor și satelor în planurile urbanistice județene și regionale Dezvoltarea strategiilor urbanistice pentru densitatea locuințelor, spațiile verzi și circulația pietonală și auto Crearea de modele tipizate replicabile la nivel național Implementarea primelor microregiuni funcționale
Afiliere profesională Membru al Uniunii Arhitecților din România (UAR) din 1952, fost Colegiul Arhitecților, inițial Corpul Arhitecților din 1933 (Nr. 111) Membru corespondent al Institutului Regal de Urbanism și Arhitectură (IRUA), Bruxelles, Belgia
Vezi și Palatul Ministerului de Interne
Legături externe Proiect de diplomă al Școlii de Arhitectură: „Un cerc militar” – Fatade / Plan, Arh. Petre H. Ionescu (1929) din Arhiva UAUIM Fațada principală Fațada dinspre mare Plan de ansamblu Istoricul Palatului Ministerului de Interne Arhiva de arhitectură: Căminele interbelice proiectate de arh. Petre H. Ionescu
Categorie:Nașteri în 1904 Categorie:Decese în 1968 Categorie:Ploieșteni Categorie:Absolvenți ai Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” Categorie:Arhitecți români Categorie:Planificatori urbani români Categorie:Români din secolul al XX-lea