Lajos (Ludwig)Ludwig Rauscher (1845-1914) Rauscher () a fost un grafician, pictor și arhitect german stabilit în Ungaria, unde a activat ca profesor la .

Biografie dreapta|miniatura|341x341px|Litografie color a Coroanei Sfântului Ștefan realizată de Lajos Rauscher; acesta a participat la examinarea coroanei condusă de Arnold Ipolyi în anul 1880 După ce și-a încheiat studiile secundare, a urmat cursurile secției de arhitectură a Politehnicii din Stuttgart. În 1866 a participat ca voluntar cu grad de Fähnrich la Războiul austro-prusac, fiind rănit ușor în campanie. După încheierea conflictului, și-a reluat studiile, concentrându-se pe arte aplicate, și în 1868 s-a dus la München pentru a-și continua formarea în domeniul picturii și al artelor aplicate, unde a studiat sub îndrumarea profesorilor Kurtz și Levis. Printre prietenii mai în vârstă care i-au influențat pozitiv dezvoltarea artistică s-au numărat frații Closs și Adolf Gnauth. În această perioadă a întreprins și călătorii de studiu în Germania și Tirol.

În 1871 Rauscher a venit pentru prima dată la Budapesta pentru a-și vizita fratele, inginer stabilit aici, care l-a sfătuit să rămână. Inițial a lucrat alături de Lajos Lechner la un concurs pentru planificarea dezvoltării capitalei, câștigând premiul I, iar succesul i-a deschis drumul către Școala Națională de Desen și Institutul de formare a profesorilor de desen, inaugurat în același an. În 1873 a devenit profesor extraordinar de desen ornamental, fiind numit profesor titular în 1875.

În cadrul acestei instituții, el a valorificat studiile sale în domeniul artelor aplicate și a contribuit la înființarea Școlii de Arte Aplicate. Astfel, fost însărcinat în 1874 cu întocmirea planurilor de construcție pentru institut (astăzi Universitatea Maghiară de Arte Frumoase) și a preluat atât conducerea artistică, cât și responsabilitatea tehnică a institutului.

În 1884 a fost chemat la Universitatea Tehnică Regală „József”, în calitate de profesor titular de desen. Pe lângă activitatea didactică, s-a ocupat de lucrări arhitecturale, picturale și de artă aplicată. Academia Maghiară de Științe i-a încredințat realizarea unei reprezentări fidele a Coroanei Sfântului Ștefan din perspectiva artelor aplicate. A participat la ilustrarea ediției de lux a poeziilor lui Sándor Petőfi.

miniatura|Desen de Rauscher cu Piața Sfântul Gheorghe din Timișoara, litografiat de Gustav Morelli Ca pictor, a realizat vederi panoramice ale Budapestei și acuarele de mari dimensiuni, care surprind dezvoltarea urbană și noile poduri, combinând precizia topografică cu expresivitatea artistică. A experimentat tehnici inovatoare de gravură și acvatintă, obținând tranziții subtile de ton și efecte apropiate de acuarelă. Printre temele sale preferate s-au numărat orașele, peisajele urbane și porturile, iar experiențele de călătorie în Germania, Tirol, Italia și Grecia i-au îmbogățit repertoriul vizual.

Rauscher a realizat planurile și decorațiunile Școlii Naționale de Desen, inclusiv palatul de pe Andrássy út, nr. 71, construit în stilul Renașterii toscane, cu fațade bosajate, sgraffito și medallioane. A creat și decorațiuni pentru clădiri publice și proiecte comemorative, precum albumul pentru nunta prințeselor Gizella și Valéria sau bastonul pastoral pentru aniversarea episcopului János Simor.

De-a lungul carierei, a primit numeroase recunoașteri: în 1910 i s-a acordat titlul de consilier aulic, a fost membru al Comisiei arheologice a Academiei Maghiare de Științe, al Consiliului Național pentru Învățământ, al Senatului pentru Arte Frumoase, al mai multor comisii de examinare și președinte de onoare al Asociației Naționale a Graficienilor.

În ultimii ani ai vieții, Rauscher s-a concentrat pe cercetare și dezvoltarea tehnicii de acvatintă pozitivă, continuând să creeze lucrări mici și medii de studiu. Lucrările sale notabile includ detalii dunărene, precum un vapor de cereale lângă Dealul Gellért (1902–1903), Poarta primăriei din Rothenburg (1903), (Poarta Lupului) din Esslingen (1905), Garamparti, Besztercebánya (1905), Zebegény – curți și peisaje dunărene (1905–1908), Chioggia – două bărci de pescari (1909–1910), Verona, Santa Maria in Organo (1906–1910).

Viața personală A fost căsătorit cu Luise, născută Mihálovics, cu care a avut patru fiice și un fiu. Ginerele său a fost Béla Bresztovszky, profesor la Academia Maghiară de Artă.

Deces Rauscher a fost bolnav în ultimul an al vieții și a urmat un tratament la Volosca, însă starea sa s-a agravat după întoarcerea acasă. A decedat la 30 mai 1914, la Zebegény. A fost înmormântat la 2 iunie 1914 în Cimitirul Farkasréti.

Note

Bibliografie

Rauscher. În: A Pallas nagy lexikona. Ed. Bokor József. Budapesta: Arcanum – FolioNET, 1998. ISBN 963 85923 2 X. Művészet, Kilencedik évfolyam, 1910, Rauscher Lajos, mke.hu Felvinczi Takács Zoltán: Rauscher Lajos, Nyugat 1914. 12. szám , epa.oszk.hu

Lectură suplimentară Művészeti lexikon I–IV. Főszerk. Zádor Anna, Genthon István. 3. kiad. Budapesta: Akadémiai. 1981–1983. Magyar nagylexikon I–XIX. Főszerk. Bárány Lászlóné et al. Budapesta: Akadémiai; (hely nélkül): Magyar Nagylexikon. 1993–2004. ISBN 963-05-6611-7 Új magyar életrajzi lexikon I–VI. Főszerk. Markó László. Budapesta: Magyar Könyvklub; (hely nélkül): Helikon. 2001–2007. ISBN 963-547-414-8

Categorie:Nașteri în 1845 Categorie:Nașteri pe 14 decembrie Categorie:Decese în 1914 Categorie:Decese pe 30 mai Categorie:Pictori maghiari Categorie:Arhitecți maghiari Categorie:Ilustratori maghiari Categorie:Germani expatriați în Ungaria Categorie:Oameni din Stuttgart