miniatura|17 droguri psihoactive. Interzicerea drogurilor prin legislația unui stat sau prin lege religioasă este o metodă de a încerca să se prevină utilizarea recreativă a anumitor substanțe intoxicante.

O zonă are o interdicție a drogurilor atunci când guvernul folosește forța legii pentru a pedepsi utilizarea sau deținerea drogurilor care au fost clasificate ca fiind controlate. Un guvern poate, în același timp, să aibă sisteme menite să reglementeze atât drogurile controlate, cât și cele necontrolate. Reglementarea controlează fabricarea, distribuția, comercializarea, vânzarea și utilizarea anumitor droguri, de exemplu printr-un sistem de prescripții medicale. De exemplu, în unele țări, deținerea sau vânzarea amfetaminelor este o infracțiune, cu excepția cazului în care pacientul are o rețetă medicală pentru substanța respectivă. Rețeta autorizează farmacia să vândă și pacientul să folosească un drog care altfel ar fi interzis.

Deși interdicția se referă în principal la drogurile psihoactive (care afectează procesele mentale precum percepția, cogniția și dispoziția), ea se poate aplica și drogurilor non-psihoactive, cum ar fi steroizii anabolizanți. Multe guverne nu incriminează deținerea unei cantități limitate din anumite droguri pentru uz personal, dar continuă să interzică vânzarea, fabricarea sau deținerea în cantități mari.

Multe guverne impun taxe asupra produselor din alcool și tutun și interzic vânzarea sau oferirea acestora minorilor. Alte restricții frecvente includ interdicțiile privind consumul de alcool în aer liber și fumatul în spații închise. La începutul secolului al XX-lea, multe țări au avut perioade de prohibiție a alcoolului. Acestea includ Statele Unite (1920–1933), Finlanda (1919–1932), Norvegia (1916–1927), Canada (1901–1948), Islanda (1915–1922) și Imperiul Rus/URSS (1914–1925). Primul tratat internațional pentru controlul unei substanțe psihoactive, adoptat în 1890, se referea la băuturile alcoolice (Conferința de la Bruxelles). Primul tratat privind opiul a apărut abia două decenii mai târziu, în 1912.

Definiții miniatura|Câmp de mac de opiu din Afganistan. Drogurile, în contextul interdicției, sunt oricare dintre numeroasele substanțe psihoactive a căror utilizare un guvern sau o autoritate religioasă încearcă să o controleze. Ce este considerat un drog variază în funcție de secol și de sistemul de credințe, dar ce constituie o substanță psihoactivă este relativ bine cunoscut în știința modernă. Exemple includ o gamă largă de substanțe: cofeină din cafea, ceai și ciocolată; nicotina din produsele de tutun; extractele vegetale morfină și heroină; compuși sintetici, precum MDMA și fentanilul. Aproape fără excepție, aceste substanțe au și o utilizare medicală, iar utilizarea medicamentelor farmaceutice pentru a salva sau prelungi viața ori a ameliora suferința este necontroversată în majoritatea culturilor. Utilizarea recreativă se referă la folosirea substanțelor în principal pentru efectele lor psihoactive, în afara unui context clinic sau al supravegherii unui medic. Dincolo de utilizările lor farmaceutice și recreative, multe droguri au și întrebuințări industriale. Protoxidul de azot, sau „gazul ilariant”, este un anestezic dentar, dar este folosit și la prepararea frișcăi, la alimentarea motoarelor de rachetă și la creșterea performanței mașinilor de curse. Etanolul, sau alcoolul etilic, este folosit de asemenea drept combustibil, solvent industrial și dezinfectant.

În secolul XXI, cofeina are utilizări farmaceutice. Ea este folosită pentru a trata displazia bronhopulmonară. În majoritatea culturilor, cofeina sub formă de cafea sau ceai nu este reglementată. Peste 2,25 miliarde de cești de cafea sunt consumate zilnic în lume. Unele religii, cum este Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, interzic consumul de cafea. Ele consideră că băutul cafelei este dăunător atât fizic, cât și spiritual.

Interesul unui guvern de a controla un drog poate fi bazat pe efectele sale negative asupra utilizatorilor, sau poate avea un interes pur fiscal. Parlamentul britanic a interzis deținerea ceaiului netaxat prin adoptarea Tea Act din 1773. În acest caz, ca și în multe altele, nu substanța în sine este interzisă, ci condițiile în care este deținută sau consumată.

Cost miniatura|Arestări pentru canabis în Statele Unite.

În decembrie 2021, 45,9% dintre deținuții din penitenciare erau încarcerați pentru infracțiuni legate de droguri.]] În 2020, costul direct al interzicerii drogurilor pentru contribuabilii din Statele Unite a fost estimat la peste 40 de miliarde de dolari anual. Interdicția poate crește crima organizată, corupția guvernamentală și încarcerearea în masă.

Deși interzicerea drogurilor este adesea prezentată de susținători ca o măsură menită să îmbunătățească sănătatea publică, dovezile lipsesc. În 2016, Comisia Johns Hopkins–Lancet a concluzionat că „daunele prohibiției depășesc cu mult beneficiile”, menționând riscul crescut de supradoze și infecții cu HIV, precum și efectele nocive asupra determinanților sociali ai sănătății. Unii susținători argumentează că efectul interdicției asupra reducerii ratei de consum (deși amploarea acestui efect este necunoscută) compensează efectele negative ale acesteia.

Abordările alternative la interdicție includ legalizarea drogurilor, dezincriminarea acestora și monopolul guvernamental.

Note

Vezi și

Cartelul Medellín Cartelul Sinaloa Prohibiția în Statele Unite ale Americii

Categorie:Droguri Categorie:Contracultură