Antifotbalul, cunoscut colocvial și sub denumirea de Haramball, este un stil de joc în fotbalul asociat care pune accentul pe o abordare extrem de defensivă și agresivă, bazată în principal pe pase și pe plasarea tuturor jucătorilor, cu excepția atacantului, în spatele mingii. Scopul acestei tactici este de a împiedica echipa adversă să marcheze, mai degrabă decât de a urmări o strategie ofensivă pentru a câștiga meciul. Printre antrenorii cunoscuți pentru utilizarea acestor tactici se numără José Bordalás, Mikel Arteta, Diego Simeone, José Mourinho, Walter Smith și Massimiliano Allegri, printre alții.
Termenul este folosit și pentru a descrie echipele care intenționat împiedică desfășurarea fluentă a jocului prin degajări fără adresă, simulări, pierdere intenționată de timp și șutarea mingii departe în timpul loviturilor libere. Astfel de acțiuni duc adesea la avertismente (cartonaș galben) din partea arbitrului.
UEFA, organismul de conducere al fotbalului din Europa, oferă un premiu Fair Play echipelor care promovează spiritul de fair play, inclusiv evitarea tacticilor de anti-fotbal. Echipele care „deblochează” jocul prin fotbal ofensiv, asumarea riscurilor, menținerea posesiei și evitarea faulturilor primesc scoruri mai mari la fair play. Cele trei echipe cu cele mai mari punctaje din Europa s-au calificat automat în Europa League între 1995 și sezonul 2014–15. Acestea continuă să primească o recompensă financiară pentru fair play.
Istoric și utilizare Termenul „anti-fotbal” este folosit în limba engleză cel puțin din 2001, când Gary Armstrong și Richard Giulianotti l-au utilizat în cartea Fear and Loathing in World Football pentru a descrie tacticile clubului argentinian Estudiantes de La Plata în timpul Cupei Intercontinentale din 1968. Ei au citat un editorial din 1968 din revista sportivă argentiniană El Gráfico care folosea expresia respectivă.
Jucătorul lui Arsenal, Cesc Fàbregas, a folosit expresia pentru a descrie stilul de joc din Premier League după o înfrângere frustrantă cu 1–0 împotriva West Ham United. În 2007, Fàbregas a avut o dispută aprinsă cu fostul jucător al Barcelonei și managerul echipei Blackburn Rovers, Mark Hughes, care și-a apărat stilul de joc.
În timpul parcursului către finala Cupei UEFA 2008, managerul echipei Rangers, Walter Smith, a adoptat o strategie ultra-defensivă denumită ironic „Watenaccio” (o referință la sistemul defensiv Catenaccio, popularizat în fotbalul italian al anilor 1960). Tactica a fost criticată de jucători adversari, printre care și Lionel Messi de la Barcelona, care a descris-o drept „anti-fotbal” după un meci terminat 0–0 împotriva lui Rangers.
În 2010, Johan Cruyff a folosit termenul „anti-fotbal” pentru a descrie stilul de joc al Olandei în finala Cupei Mondiale FIFA 2010 împotriva Spaniei. El a criticat echipa olandeză pentru renunțarea la angajamentul față de fotbalul ofensiv și spectaculos și pentru jocul dur. Alți comentatori descriseseră deja stilul Olandei în acel turneu ca fiind „anti-fotbal”.
Antrenorul echipei naționalei Vietnamului, Henrique Calisto, a folosit expresia „antifotbal” după înfrângerea echipei sale împotriva Filipinelor în faza grupelor la Cupa AFF Suzuki 2010.
După înfrângerea Belgiei împotriva Franței în semifinalele Cupei Mondiale 2018, portarul belgian Thibaut Courtois a acuzat echipa franceză de „anti-fotbal” pentru tacticile sale defensive, în ciuda faptului că Belgia a avut mai multe șuturi la poartă și mai multă posesie. Ulterior, el și-a cerut scuze pentru comentariile sale.
Note
Vezi și
„Parcarea autobuzului” Tactici în fotbalul asociat Fotbal total UEFA Fair Play
Categorie:Termeni din fotbal