miniatura|Copertă a revistei Judge (22 martie 1890) care prezintă teama de imigrație. Text: „Domnule Windom, dacă veți transforma această insulă într-o groapă de gunoi, mă voi întoarce în Franța.” Cultura fricii (numită și climatul fricii) este un concept care desemnează starea persistentă de teamă resimțită într-un anumit grup social, generată adesea de acțiunile sau strategiile liderilor. Termenul a fost popularizat la sfârșitul anilor 1990 de Frank FurediFuredi, F. (2006). Culture of Fear Revisited. Continuum. și, ulterior, la mijlocul anilor 2000, de sociologul american Barry Glassner.

În politică Politicianul nazist german Hermann Göring a explicat modul în care oamenii pot fi făcuți să se teamă și să susțină un război pe care, în mod normal, l-ar respinge:

În lucrarea sa, Stat și opoziție în Brazilia militară, Maria Helena Moreira Alves a arătat că, începând cu anul 1964, o „cultură a fricii” a fost instaurată ca parte a represiunii politice. Autoarea a folosit acest termen pentru a descrie metodele aplicate de aparatul de securitate națională brazilian, care urmărea să asocieze implicarea politică cu riscul de arestare și tortură. Unul dintre mecanismele utilizate în acest scop a fost „cassação”, prin care membrii forțelor armate erau pedepsiți prin declararea legală a morții lor. Acest procedeu a consolidat controlul politic, amplificând cultura fricii ca mijloc de descurajare a opoziției.

Alves a considerat că modificările aduse Legii Securității Naționale din 1969 au marcat începutul utilizării combinate a exploatării economice, represiunii fizice, controlului politic și cenzurii stricte, elemente care au contribuit la instaurarea unei „culturi a fricii” în Brazilia. Potrivit autoarei, această cultură a fricii se sprijinea pe trei componente psihologice principale: tăcerea impusă prin cenzură, sentimentul de izolare și credința generalizată că toate canalele de opoziție erau închise. În consecință, s-a răspândit un „sentiment de lipsă totală de speranță”, însoțit de retragerea populației din activitățile de opoziție.

Fostul consilier pentru securitate națională al Statelor Unite, Zbigniew Brzezinski, a susținut că utilizarea de către guvernul american a expresiei „război împotriva terorismului” a avut scopul deliberat de a genera o cultură a fricii. Potrivit lui Brzezinski, acest termen „ascunde rațiunea, amplifică emoțiile și le permite politicienilor demagogi să mobilizeze publicul în sprijinul politicilor pe care doresc să le promoveze”.

Frank Furedi, fost profesor de sociologie și colaborator al revistei Spiked, afirmă că actuala cultură a fricii nu a apărut odată cu atacurile din 11 septembrie. El susține că, și anterior acestora, panica publică era deja prezentă în numeroase domenii — de la alimentele modificate genetic și telefoanele mobile, până la încălzirea globală și febra aftoasă. La fel ca și Durodié, Furedi consideră că percepțiile asupra riscului, ideile despre siguranță și controversele legate de sănătate, mediu și tehnologie au puțină legătură cu știința sau cu dovezile empirice. Acestea sunt, mai degrabă, modelate de presupuneri culturale privind vulnerabilitatea umană. Furedi subliniază că „avem nevoie de o discuție matură despre lumea noastră post-11 septembrie, bazată pe o evaluare rațională a tuturor dovezilor disponibile, mai degrabă decât pe temeri iraționale pentru viitor”.

Academicienii britanici Gabe Mythen și Sandra Walklate afirmă că, în urma atacurilor din 11 septembrie, a atentatelor de la Madrid din 2004 și a celor de la Londra din 2005, agențiile guvernamentale au dezvoltat un discurs despre „noul terorism” într-un climat cultural dominat de frică și incertitudine. Cei doi cercetători susțin că aceste procese au dus la slăbirea noțiunilor de siguranță publică și la construirea unei imagini simplificate a „teroristului celălalt”, asociat în special cu persoanele non-albe, ceea ce a avut efecte negative asupra grupurilor etnice minoritare din Regatul Unit.

În seria sa de documentare difuzată de BBC în 2004, intitulată Puterea coșmarurilor (The Power of Nightmares), cu subtitlul „Ascensiunea politicii fricii”, jurnalistul Adam Curtis susține că politicienii folosesc frica pentru a-și consolida puterea și controlul asupra societății. Deși nu utilizează explicit termenul „cultura fricii”, analiza lui Curtis reflectă în mare măsură acest concept. El examinează mișcarea neoconservatoare americană și modul în care aceasta a prezentat succesiv amenințarea reprezentată mai întâi de Uniunea Sovietică, iar apoi de islamiștii radicali. Curtis argumentează că, după atacurile din 11 septembrie, în Occident s-a instalat o teamă în mare parte iluzorie de terorism, iar lideri politici precum George W. Bush și Tony Blair au folosit această frică pentru a-și restabili autoritatea și influența, invocând existența unei „rețele a răului” împotriva căreia pretindeau că își pot proteja cetățenii. Documentarul critică mass-media, forțele de securitate și administrația Bush pentru extinderea puterii sub pretextul combaterii terorismului. În film apare și Bill Durodié, pe atunci director al Centrului Internațional pentru Analiza Securității și cercetător principal la Institutul de Politici Internaționale al King's College London, care afirmă că a numi această „rețea” o invenție ar fi un termen prea dur, dar că ea probabil nu există în realitate, fiind mai degrabă „o proiecție a propriilor noastre temeri, o fantezie pe care am creat-o”.

La locul de muncă

Ashforth a analizat aspectele potențial distructive ale conducerii și a identificat ceea ce el a numit „tirani mărunți” – lideri care adoptă un stil de management tiranic, generând astfel un climat de frică la locul de muncă.Petty tyranny in organizations, Ashforth, Blake, Human Relations, Vol. 47, No. 7, 755–778 (1994) El arată că recompensarea negativă parțială sau intermitentă poate contribui la crearea unui mediu eficient de teamă și nesiguranță. În plus, atunci când angajații percep că agresorii sunt tolerați, se consolidează un climat organizațional dominat de frică.Helge H, Sheehan MJ, Cooper CL, Einarsen S "Organisational Effects of Workplace Bullying" in Bullying and Harassment in the Workplace: Developments in Theory, Research, and Practice (2010) Numeroase studii au confirmat existența unei legături între comportamentele agresive și stilurile de conducere autocratice, caracterizate printr-un mod autoritar de gestionare a conflictelor și dezacordurilor. Un asemenea stil de conducere limitează dialogul, descurajează exprimarea liberă a opiniilor și transformă plângerile într-un gest inutil, consolidând astfel climatul de frică la locul de muncă.Salin D, Helge H "Organizational Causes of Workplace Bullying"  in ↵Bullying and Harassment in the Workplace: Developments in Theory, Research, and Practice (2010)

Într-un studiu realizat pe membrii de sindicat din sectorul public, s-a constatat că aproximativ unul din cinci angajați a luat în considerare părăsirea locului de muncă după ce a fost martor la un caz de hărțuire. Potrivit lui Rayner, aceste rezultate reflectă existența unui climat de frică, în care raportarea incidentelor era percepută ca nesigură, iar agresorii erau adesea tolerați, chiar dacă managementul era conștient de comportamentele abuzive. De asemenea, diferențele individuale legate de sensibilitatea la recompensă, pedeapsă și motivație au fost analizate în cadrul teoriei sensibilității la întărire, fiind aplicate și contextului performanței la locul de muncă. O cultură a fricii în mediul profesional contravine „principiilor cheie” formulate de W. Edwards Deming pentru îmbunătățirea eficienței organizaționale. Unul dintre cele paisprezece principii ale sale subliniază importanța „înlăturării fricii”, astfel încât toți angajații să poată contribui eficient la succesul companiei.

Impactul mass-mediei Consumul de mass-media a avut un impact semnificativ asupra amplificării fricii de terorism în Statele Unite, în ciuda faptului că actele de terorism sunt relativ rare. Încă din anii 1960, George Gerbner și colaboratorii săi au studiat intens legătura dintre consumul de mass-media și teama de criminalitate. Conform lui Gerbner, televiziunea și alte forme de media creează o percepție asupra lumii bazată pe mesajele recurente din mass-media, mai degrabă decât pe realitate. Potrivit unor studii, mulți americani sunt expuși zilnic la diverse forme de media, televiziunea și rețelele sociale fiind principalele surse de știri locale și internaționale. Aceste platforme pun adesea accent pe infracțiuni violente și acte de terorism, iar odată cu creșterea utilizării smartphone-urilor și a social media, oamenii primesc actualizări constante din întreaga lume. Astfel, mass-media alimentează teama de terorism și alte amenințări la adresa securității, generând efecte psihologice negative, cum ar fi depresie, anxietate și insomnie.

Note

Bibliografie

The Formation of the National Security State: the State and the Opposition in Military Brazil, Vol. 2 (1982) de Maria Helena Moreira Alves Risk Society, Towards a New Modernity (1989), de Ulrich Beck, ISBN 978-0-8039-8346-5 (termenul a fost folosit în germană de același autor în lucrarea Risikogesellschaft. Die organisierte Unverantwortlichkeit (Organized Irresponsibility), prezentată inițial ca un discurs la St. Gallen College, Elveția, în 1989 (16 pagini), și ulterior publicată ca volum complet sub titlul: Risikogesellschaft, Suhrkamp, 1989, 391 pag., ISBN 3-518-11365-8) The Culture of Fear (2000), de Barry Glassner ISBN 0-465-01490-9 Creating Fear: News and the Construction of a Crisis (2002), de David L. Altheide, Aldine de Gruyter, 223 pag., ISBN 978-0-202-30660-5 Kingdom of Fear: Loathsome Secrets of a Star-Crossed Child in the Final Days of the American Century (2003), de Hunter S. Thompson, Simon & Schuster, ISBN 0-684-87324-9 The Climate of Fear (2004), de Wole Soyinka, BBC Reith Lectures 2004, Londra, Profile Books, 155 pag., ISBN 1-86197-783-2 State of Fear (2004), Michael Crichton, ISBN 0-06-621413-0 Culture of Fear: Risk taking and the morality of low expectation (1997), de Frank Furedi, ISBN 0-8264-7616-3 Politics of Fear: Beyond Left and Right (2005), de Frank Furedi, ISBN 0-8264-8728-9 You Have the Power: Choosing Courage in a Culture of Fear (2005), de Frances Moore Lappe și Jeffrey Perkins, ISBN 978-1-58542-424-5 Urban Nightmares: The Media, the Right and the Moral Panic over the City (2006), de Steve Macek, ISBN 0-8166-4361-X Cultures of Fear: A Critical Reader (2009), de Uli Linke, Danielle Smith, Anthropology, Culture and Society, ISBN 978-0-7453-2965-9 Social Theory of Fear: terror, torture and death in a post Capitalist World (2010), de Geoffrey Skoll, New York, Palgrave MacMillan ISBN 978-0-230-10349-8 Witnesses to Terror (2012), de Luke Howie, Baskinstoke, Palgrave MacMillan ISBN 978-0-8232-2434-0

Categorie:Supraveghere în masă Categorie:Lupta împotriva terorismului Categorie:Tactici teroriste Categorie:Tehnici de propagandă Categorie:Studii culturale