Este o rețea de autostrăzi care face parte din rețelele europene de autostrăzi.

Istoric 1955: deschiderea primei autostrăzi Lucerna-Sud – Horw, care aparține în prezent autostrăzii A2. 1960: Parlamentul federal decide construirea unei rețele de drumuri naționale (autostrăzi și semi-autostrăzi). 1963: deschiderea primului tronson major Lausanne–Geneva. 1985: introducerea vinietei pentru autostradă, obligatorie pentru utilizarea autostrăzilor și semi-autostrăzilor elvețiene. 1996: prefixul de numerotare N (drum național) este înlocuit cu A (autostradă). 2003: începutul numerotării ieșirilor. 2024 (31 decembrie): Oficiul Federal al Drumurilor dezactivează instalațiile FM din tunelurile autostrăzilor, întrucât vehiculele puse în circulație de mai mulți ani sunt echipate standard cu recepție digitală (DAB+ sau IP) pentru radiourile auto.

Anumite porțiuni de autostradă au fost concepute încă de la construcția lor pentru a putea servi și ca piste de aterizare pentru avioanele militare.

Definiție legală și reglementare În Elveția, „autostrăzile și semi-autostrăzile sunt drumuri rezervate circulației automobilelor și semnalizate ca atare (articolul 45, alineatul 1, din Ordinul din 5 septembrie 1979 privind semnalizarea rutieră). Autostrăzile au carosabile separate pentru fiecare dintre cele două direcții și nu prezintă intersecții la nivel”.

Semi-autostrăzile sunt, așadar, drumurile care nu corespund definiției autostrăzilor, cunoscute de altfel sub denumirea de drumuri rapide.

Acces Numai vehiculele motorizate cu care este posibil și permis să se circule cu 80 km/h pot folosi autostrăzile și semi-autostrăzile. Această regulă nu se aplică vehiculelor destinate întreținerii drumului, precum și vehiculelor speciale și transporturilor excepționale. Circulația tractoarelor, a vehiculelor pe șenile, a vehiculelor echipate cu anvelope cu cuie și a motocicletelor cu o cilindree de până la 50 cm³ este interzisă pe autostrăzi și semi-autostrăzi.

Reguli de viteză Viteza maximă generală a vehiculelor poate atinge, atunci când condițiile de drum, de trafic și de vizibilitate sunt favorabile: 100 km/h pe semi-autostrăzi; 120 km/h pe autostrăzi.

Limitarea generală a vitezei la 120 km/h este valabilă începând de la indicatorul „Autostradă” (4.01) și se încheie la indicatorul „Sfârșitul autostrăzii” (4.02), cu excepția cazurilor în care sunt indicate limite specifice.

Viteza este limitată, pe autostrăzi și semi-autostrăzi, la 100 km/h: pentru autocare, cu excepția autobuzelor articulate, precum și a autobuzelor publice care efectuează transporturi regulate concesionate și care dispun de locuri în picioare autorizate; pentru rulotele grele.

Alte reguli de utilizare Banda mediană a autostrăzilor nu trebuie traversată, nici măcar în locurile amenajate ca treceri.

Conducătorul auto va folosi banda de urgență și locurile de oprire destinate vehiculelor defecte și semnalizate ca atare numai în caz de necesitate absolută; în celelalte cazuri, oprirea se va face exclusiv în spațiile de parcare indicate prin semne. Ocupanții vehiculului nu trebuie să pătrundă pe carosabil.

Pe autostrăzile care au cel puțin trei benzi în același sens, banda exterioară din stânga poate fi utilizată doar de vehiculele cu care este permis să se circule cu mai mult de 80 km/h.

Densitate

Rețeaua de autostrăzi a Elveției avea, în aprilie 2012, o lungime totală de 1.763,6 km, dintr-un total planificat de 1.893,5 km, pentru o suprafață de 41.290 km². Astfel, Elveția are una dintre cele mai mari densități de autostrăzi din lume, cu numeroase tuneluri. Există 200 de tuneluri cu o lungime totală de 220 km.

Rețeaua de autostrăzi elvețiană nu este încă finalizată; prioritatea a fost acordată celor mai importante rute, în special axelor nord-sud și est-vest.

Autostrăzile elvețiene dispun de o bandă de urgență, cu excepția tunelurilor. Unele sectoare construite recent, cum este singura porțiune care traversează regiunea Jura din nord-vestul Elveției, au doar refugii de urgență.

Vignetă de taxare

Sistemul de autostrăzi elvețian impune achiziționarea unei viniete — care costă 40 de franci elvețieni — pentru fiecare an calendaristic, pentru a avea dreptul de a utiliza aceste drumuri. Aceasta se aplică autoturismelor, motocicletelor, remorcilor și camioanelor, atâta timp cât acestea nu depășesc o greutate totală de 3,5 tone sau sunt supuse taxei pentru traficul vehiculelor grele (RPLP). Camioanele trebuie, de asemenea, să plătească o taxă bazată pe greutatea vehiculului, categoria de emisii și distanța parcursă.

Cantoanele au cedat Confederației dreptul de a percepe taxe pentru drumuri și poduri, astfel că singurele mijloace de finanțare a sistemului rutier sunt parțial vinieta, taxa pentru vehiculele cu motor înmatriculate și, în principal, taxa federală aplicată fiecărui litru de carburant.

Conform constituției elvețiene, nu se pot percepe taxe de trecere pentru utilizarea anumitor drumuri, tuneluri sau poduri, motiv pentru care chiar și lucrările de infrastructură cele mai costisitoare, precum tunelul rutier Saint-Gothard, sunt finanțate din sistemul general. Singurele excepții sunt tunelurile Munt La Schera și Marele Saint-Bernard, navetele feroviare care transportă vehicule rutiere și drumurile alpine private.

Istoric La 26 februarie 1984, poporul elvețian a acceptat, cu 53% din voturi, principiul unei taxe pentru utilizarea autostrăzilor naționale, sub forma unei viniete anuale. Această vinietă, prevăzută inițial pentru o durată de 10 ani, a intrat oficial în vigoare la 1 ianuarie 1985, având un preț de 30 de franci.

La sfârșitul celor 10 ani, Consiliul Federal și-a exprimat dorința de a permanentiza această taxă și a lansat un referendum. La 20 februarie 1994, elvețienii au acceptat prelungirea ei cu 68,5% din voturi. Noua lege a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, iar prețul vinietei a fost stabilit la 40 de franci.

În 2013, parlamentul a aprobat proiectul de majorare a prețului vinietei la 100 de franci. La 24 noiembrie același an, poporul elvețian a respins această creștere cu 60,5% din voturi.

Începând cu 1 august 2023, vinieta electronică este disponibilă în paralel cu versiunea sa autocolantă (același preț și aceeași perioadă de valabilitate) pe site-ul oficial: www.e-vignette.ch

Rețeaua de autostrăzi Autostradă Start Sfârșit Autostrăzi intersectate A1 Bardonnex St. Margrethen A1a, A9, A12, A6, A5, A2, A3, A1H, A4, A51, A1L, A53, A7, A1.1 A1.1 Egnach-Wiedehorn Mörschwil A1 A1a Geneva Perly-Certoux Geneva A1 A1a Geneva-Lac Pregny-Chambésy-Le Vengeron Geneva-Lac A1 A1a Lausanne Ecublen Lausanne-Maladière A1 A1H Weiningen-Limmattal Zürich-Hardturm A1 A1L Zürich-Letten Wallisellen A1 A2 Basel Chiasso A1, A3, A4, A8, A13, A14, J18, A22 A3 Basel Sargans A2, J18, A1, A1H, A4, A3W, A53, A13 A3W Zürich-Wiedikon Zürich-sud A3 A4 Bargen Ingenbohl-Brunnen A1, A53, A1L, A51, A1H, A3, A4a, A14, A2 A4a Cham-Blegi Baar A4 A5 Yverdon-les-Bains Luterbach A1, A6, A16 A6 Biel/Bienne Wimmis A1, A10, A8 A7 Winterthur Kreuzlingen A1 A8 Spiez Hergiswil A6, A2 A9 Sierre Vallorbe A1, A12, A21 A12 Vevey Berna A9, A1 A13 St. Margrethen Bellinzona / Locarno A1, A3, A2 A14 Lucerna Risch A2, A4 A51 Bülach Opfikon A1, A4

Note

Vezi și Autostradă Centură de ocolire

Legături externe

Categorie:Liste legate de transport în Elveția Categorie:Liste de drumuri din Elveția