O societate a cunoașterii generează, distribuie și pune la dispoziția tuturor membrilor societății cunoștințe care pot fi utilizate pentru a îmbunătăți condiția umană. O societate a cunoașterii diferă de o societate informațională prin faptul că prima servește la transformarea informațiilor în resurse care permit societății să ia măsuri eficiente, în timp ce cea de-a doua creează și diseminează doar datele brute.Castelfranchi, C. (2007). Six critical remarks on science and the construction of the knowledge society Capacitatea de a colecta și analiza informații a existat de-a lungul istoriei omenirii. Cu toate acestea, ideea societății cunoașterii actuale se bazează pe creșterea vastă a creării de date și a diseminării informațiilor, care rezultă din inovarea tehnologiilor informaționale.Vallima, J. & Hoffman, D. (2008). Knowledge society discourse and higher education. Higher Education, 56(3), 265-285. Raportul mondial UNESCO abordează definiția, conținutul și viitorul societăților cunoașterii.United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (2005). Toward knowledge societies. UNESCO World Report. Conde-sur-Noireau, France: Imprimerie Corlet.

Tehnologia informației și comunicațiilor Dezvoltarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) a crescut semnificativ capacitatea mondială de creare a datelor brute și viteza cu care acestea sunt produse. Apariția internetului a oferit oamenilor cantități nemaiauzite de informații. Evoluția internetului de la Web 1.0 la Web 2.0 a oferit indivizilor instrumente pentru a se conecta unii cu alții la nivel mondial, precum și pentru a deveni utilizatori și producători de conținut. Inovația în tehnologiile digitale și dispozitivele mobile oferă indivizilor un mijloc de a se conecta oriunde și oricând, acolo unde tehnologiile digitale sunt accesibile. Instrumentele TIC au potențialul de a transforma educația, formarea profesională, ocuparea forței de muncă și accesul la resurse vitale pentru toți membrii societății.van Weert, T. J. (2006). Education of the twenty-first century: New professionalism in lifelong learning, knowledge development and knowledge sharing. Education and Information Technologies, 11(3), 217-237.

Totuși, această capacitate a indivizilor de a produce și utiliza date la scară globală nu duce neapărat la crearea de cunoștințe. Mass-media contemporană oferă cantități aparent nesfârșite de informații și totuși, informația singură nu creează cunoștințe. Pentru ca crearea de cunoștințe să aibă loc, este necesară reflecția pentru a crea conștientizare, sens și înțelegere. Îmbunătățirea circumstanțelor umane necesită o analiză critică a informațiilor pentru a dezvolta cunoștințele care ajută omenirea.Innerarity, D. (2012). Power and knowledge: The politics of the knowledge society, European Journal of Social Theory, 16(1), 3-16.Harvey, P.L. (2010). Applying social systems thinking and community informatics thinking in education. In Rudestam, K.E., & Schoenholtz-Read, J. (Eds.), 91-128. Handbook of online learning. Thousand Oaks, CA: Sage Publications, Inc.Berners-Lee, T. (2009, Mar 13). Tim Berners-Lee: The next web of open, linked data [Video]. Retrieved from https://www.youtube.com/watch?v=OM6XIICm_qo

Teoria socială Teoria socială a unei societăți a cunoașterii explică modul în care cunoașterea este fundamentală pentru politica, economia și cultura societății moderne. Ideile asociate includ economia cunoașterii creată de economiști și societatea învățării creată de educatori. Cunoașterea este o marfă care poate fi tranzacționată pentru prosperitate economică. Într-o societate a cunoașterii, indivizii, comunitățile și organizațiile produc muncă bazată pe cunoaștere. Peter Drucker considera cunoașterea ca o resursă economică cheie și a inventat termenul de lucrător bazat pe cunoaștere în 1969.Drucker, PF (1969). Epoca discontinuității: Linii directoare pentru societatea noastră în schimbare. New York, NY: Harper & Row Să trecem rapid la zilele noastre, iar în acest mediu bazat pe cunoaștere, cunoașterea generează cunoștințe, se dezvoltă noi competențe, iar rezultatul este inovația.Paavola, S. & Hakkarainen, K. (2005). The knowledge creation metaphor: An emergent epistemological approach to learning. Science & Education, 14, 535-557.

O societate a cunoașterii promovează drepturile omului și oferă acces egal, incluziv și universal la toate tipurile de creație de cunoștințe. Raportul mondial UNESCO stabilește patru principii esențiale pentru dezvoltarea unei societăți a cunoașterii echitabile: Diversitate culturală; Acces egal la educație; Acces universal la informație (din domeniul public); Libertatea de exprimare;

Cu toate acestea, aceștia recunosc că decalajul digital este un obstacol în calea realizării unor societăți autentice bazate pe cunoaștere. Accesul la internet este disponibil pentru 39% din populația lumii.Sanou, B. (2013). The world in 2013: ICT fact and figures. Retrieved from http://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2013.pdf Această statistică reprezintă atât creșterea, cât și un decalaj continuu. Printre numeroasele provocări care contribuie la un decalaj digital global se numără problemele legate de resursele economice, geografia, vârsta, sexul, limba, educația, mediul social și cultural, ocuparea forței de muncă și dizabilitățile.

Politică Pentru a reduce amploarea decalajului digital, liderii și factorii de decizie din întreaga lume trebuie mai întâi să dezvolte o înțelegere a societăților cunoașterii și, în al doilea rând, să creeze și să implementeze inițiative care să aducă beneficii universale tuturor populațiilor. Publicul se așteaptă ca politicienii și instituțiile publice să acționeze rațional și să se bazeze pe cunoștințe relevante pentru luarea deciziilor. Cu toate acestea, în multe cazuri, nu există răspunsuri definitive pentru unele dintre problemele care afectează omenirea. Știința nu mai este văzută ca furnizor de cunoștințe incontestabile și uneori ridică mai multă incertitudine în căutarea sa de cunoștințe. Însuși avansarea cunoașterii creează existența unei ignoranțe sau a necunoașterii sporite.Gross, M. (2010). Ignorance and Surprise: Science, Society, and Ecological Design. Cambridge, MA: MIT Press. Aceasta înseamnă că politicile publice trebuie să învețe să gestioneze îndoiala, probabilitatea, riscul și incertitudinea, luând în același timp cele mai bune decizii posibile.

Pentru a confrunta incertitudinea care provine atât dintr-o creștere a cunoștințelor, cât și din lipsa de cunoștințe rezultată, membrii unei societăți nu sunt de acord și iau decizii folosind justificări și observarea consecințelor. Politicile publice pot funcționa cu intenția de a preveni cel mai rău rezultat posibil, în loc să găsească soluția perfectă. Democratizarea cunoștințelor de specialitate are loc atunci când o societate a cunoașterii produce și se bazează pe mai mulți experți. Cunoașterea de specialitate nu mai este exclusivă anumitor indivizi, profesioniști sau organizații. Dacă într-o societate a cunoașterii, cunoașterea este un bun public la care toți oamenii au acces, orice individ poate servi, de asemenea, ca creator de cunoștințe și poate primi credit ca expert. Întrucât politicienii se bazează pe cunoștințele de specialitate pentru luarea deciziilor, nespecialistul căruia i-ar putea lipsi cunoștințele specializate ar putea avea o opinie care servește drept expertiză procesului politic.

Educație Pe măsură ce tehnologiile sunt implementate pentru a îmbunătăți accesul global la informații, rolul educației va continua să crească și să se schimbe. Educația este considerată un drept fundamental al omului. Pentru o societate în care cititul și număratul sunt o necesitate pentru viața de zi cu zi, abilitățile de citire, scriere și aritmetica de bază sunt esențiale pentru învățarea viitoare. Cu toate acestea, într-o societate a cunoașterii, educația nu se limitează la școală. Apariția TIC le permite cursanților să caute informații și să dezvolte cunoștințe oricând și în orice loc unde accesul este disponibil și nerestricționat. În aceste circumstanțe, abilitatea de a învăța să înveți este unul dintre cele mai importante instrumente pentru a ajuta oamenii să dobândească educație formală și informală. Într-o societate a cunoașterii susținută de TIC, capacitatea de a localiza, clasifica și sorta informațiile este esențială. Echipată cu această abilitate, utilizarea TIC devine o activitate activă față de una pasivă și este parte integrantă a alfabetizării și a învățării pe tot parcursul vieții.

Un indicator al unei societăți a cunoașterii este inovația continuă, care necesită învățare pe tot parcursul vieții, dezvoltarea cunoștințelor și partajarea cunoștințelor. Instituția de învățământ va trebui să devină receptivă la cerințele în schimbare. Profesioniștii din domeniul educației vor trebui să învețe împreună cu toți ceilalți și, în calitate de lideri ai schimbării modelelor de învățare, vor servi drept o punte între tehnologie și predare. Capacitatea de a reflecta individual asupra cerințelor personale de învățare și de a căuta cunoștințe prin orice metodă este adecvată caracterizează învățarea pe tot parcursul vieții. Un model care susține acest tip de învățare este ciclul W. Edwards Deming „Planifică-fă-verifică-acționează”, care promovează îmbunătățirea continuă. Profesioniștii din domeniul educației vor trebui să-i pregătească pe cursanți să fie responsabili pentru propria lor învățare pe tot parcursul vieții.

Note

Categorie:Informație Categorie:Tehnologia informației Categorie:Revoluția informațională Categorie:Decalaj digital Categorie:Societatea postindustrială Categorie:Terminologie sociologică Categorie:Etape ale istoriei Categorie:Sociologia cunoașterii Categorie:Conținut deschis