alt=Lawrence Lessig standing at a podium with a microphone, with a laptop computer in front of him.|miniatura|Lawrence Lessig, un activist influent al mișcării pentru cultura liberă, în 2005 Mișcarea pentru cultura liberă este o mișcare socială care promovează libertatea de a distribui și modifica operele creative ale altora sub formă de conținut liber, cunoscut și sub numele de conținut deschis.The Alternative Media Handbook de Kate Coyer, Tony Dowmunt, Alan Fountain. Open Access: What You Need to Know Now de .Open Content - A Practical Guide to Using Creative Commons Licences, Wikimedia Deutschland, de Till Kreutzer, 2014. Mișcarea încurajează creatorii să producă acest tip de conținut folosind licențe permisive și de partajare, precum cele utilizate pe Wikipedia. În plus, unii susținători ai culturii libere susțin pirateria (încălcarea drepturilor de autor).
Mișcarea se opune a ceea ce consideră legi excesiv de restrictive privind drepturile de autor. Mulți membri ai mișcării susțin că aceste legi pun obstacole în calea creativității și creează o „cultură a permisiunii”, despre care se tem că va reduce ponderea domeniului publicRobert S. Boynton (25 ianuarie 2004). The Tyranny of Copyright?. The New York Times. și utilizarea cinstită a materialelor protejate prin drepturi de autor. Aceștia se implică în activism politic, pledând, în principal, pentru limite specifice asupra drepturilor de autor.
Mișcarea pentru cultura liberă, în spiritul său de schimb liber al ideilor, este aliniată cu mișcarea pentru software liber și open-source, precum și cu alte mișcări și viziuni ca accesul deschis (OA), cultura remixului, cultura hackerilor, mișcarea pentru accesul la cunoaștere, mișcarea copyleft și mișcarea pentru domeniul public.
Istoric Precursori La sfârșitul anilor 1960, Stewart Brand a fondat Whole Earth Catalog și a susținut că tehnologia poate fi eliberatoare, mai degrabă decât oprimantă.. El a inventat sloganul „Informația vrea să fie liberă” în 1984,. pledând împotriva limitării accesului la informație prin controlul guvernamental, care ar împiedica apariția unui domeniu public al informației..
Contextul formării mișcării pentru cultura liberă În 1998, Congresul Statelor Unite a adoptat Legea privind prelungirea termenelor drepturilor de autor „Sonny Bono”, pe care președintele american Bill Clinton a promulgat-o. Legislația a extins termenul protecției prin drepturi de autor cu încă douăzeci de ani, ducând la o durată totală garantată a drepturilor de autor de șaptezeci de ani după moartea creatorului. Proiectul de lege a fost intens promovat de lobbyurile corporațiilor muzicale și de film, precum Disney, și a fost proeclit „Legea privind protecția lui Mickey Mouse”. Lawrence Lessig susținea că legile drepturilor de autor reprezintă un obstacol în calea producției de valori culturale, a partajării cunoștințelor și a inovației tehnologice și că interesele private determină legea, în defavoarea binelui public. El a călătorit prin SUA în 1998, ținând până la o sută de discursuri pe an în campusuri universitare, fapt ce a declanșat o mișcare. Aceasta a dus la fondarea primei filiale a organizației Students for Free Culture, la Swarthmore College.
În 1999, Lessig a contestat Legea „Bono”, ducând cazul la Curtea Supremă a SUA. În ciuda încrederii sale ferme în victorie, invocând formularea simplă din Constituție privind termenele „limitate” ale drepturilor de autor, Lessig a obținut doar două voturi împotriva legii: din partea judecătorilor Stephen Breyer și John Paul Stevens.
Fundația „Creative Commons” În 2001, Lessig a inițiat Creative Commons, un sistem de licențiere de tipul „anumite drepturi rezervate”, ca o alternativă la sistemul obișnuit de drepturi de autor — „toate drepturile rezervate”. Lessig se concentra pe un echilibru just între interesul publicului de a utiliza și de a participa la operele creative publicate și nevoia de protecție a operei unui creator, fapt ce permite, până în prezent, o cultură a remixării, o cultură de „citire-scriere” (din eng. „read-write culture”).
Termenul „cultură liberă” a fost folosit inițial în 2003, în timpul Summitului Mondial privind Societatea InformaționalăWSIS (2001). "PCT WORKING GROUP EVENT" pentru a prezenta prima licență liberă pentru creația artistică în general, inițiată de echipa Copyleft Attitude din Franța încă din 2001 (denumită licență de artă liberă). Conceptul fost apoi dezvoltat în cartea lui Lawrence Lessig, Free Culture, în 2004.Quart, Alissa (2009). "Expensive Gifts", Columbia Journalism Review, 48(2).
În august 2003, Open Content Project, un antecesor al licenței Creative Commons, creat în 1998 de David A. Wiley, a anunțat că Creative Commons va fi proiectul succesor al acestuia, iar Wiley s-a alăturat ca director.Creative Commons Welcomes David Wiley as Educational Use License Project Lead by matt on creativecommons.org (June 23rd, 2003)
În 2005/2006, în cadrul mișcării pentru cultura liberă, Creative Commons a fost criticată de și pentru lipsa unor standarde minime de libertate. Ca urmare, a fost creată „Definiția operelor culturale libere” — o lucrare colaborativă a multor persoane, inclusiv , Lawrence Lessig, și Richard Stallman.. Freedomdefined.org (2008-12-01). Retrieved on 2011-12-03. În februarie 2008, mai multe licențe Creative Commons au fost „aprobate pentru opere culturale libere”, anume CC BY și CC BY-SA (mai târziu și CC0). Licențele Creative Commons cu restricții privind utilizarea comercială sau operele derivate nu au fost aprobate.
În octombrie 2014, Open Knowledge Foundation a oferit propria definiție a termenului „deschis”, atât privind conținutul deschis, cât și cunoașterea deschisă, fiind sinonim cu termenul „liber” din „Definiția operelor culturale libere”, menționând că ambele își au originea în definiția sursei deschise și în definiția software-ului liber.Open Definition 2.1 on opendefinition.org Prin urmare, aceleași trei licențe Creative Commons sunt recomandate pentru conținut deschis și conținut liber: CC BY, CC BY-SA și CC0.licenses on opendefinition.comlicenses on opendefinition.comOpen Definition 2.0 released by Timothy Vollmer on creativecommons.org (October 7th, 2014) Open Knowledge Foundation a definit suplimentar trei licențe specializate pentru date și baze de date, indisponibile anterior: Open Data Commons Public Domain Dedication and License (PDDL), Open Data Commons Attribution License (ODC-BY) și Open Data Commons Open Database License (ODbL).
Organizații miniatura|150x150px|Sigla Creative Commons Organizația asociată de obicei cu mișcarea pentru cultura liberă este Creative Commons (CC), fondată de Lawrence Lessig. CC promovează distribuirea operelor creative și difuzarea ideilor pentru a produce vigoare culturală, progres științific și inovație în afaceri. miniatura|150x150px|Organizația studențească FreeCulture.org, inspirată de Lessig și fondată în 2003. Blocurile de construcție sunt un simbol al reutilizării și remixării operelor creative, folosite și ca simbol al culturii remix. QuestionCopyright.org este o altă organizație a cărei misiune declarată este „să evidențieze prejudiciile economice, artistice și sociale cauzate de monopolurile de distribuție și să demonstreze modurile în care distribuția bazată pe libertate este mai bună pentru artiști și public”.A Clearinghouse For New Ideas About Copyright. QuestionCopyright.org. Retrieved on 2011-12-03.
QuestionCopyright este probabil cel mai bine cunoscută pentru asocierea sa cu artista Nina Paley, al cărei lungmetraj de animație, Sita Sings The Blues, premiat în mai multe rânduri, a fost considerat un exemplu extraordinar de reușitNina Paley at HOPE 2010. YouTube. Retrieved on 2011-12-03. de distribuție gratuită sub egida „Sita Distribution Project”.The Sita Sings the Blues Distribution Project . QuestionCopyright.org (2009-09-15). Retrieved on 2011-12-03. Site-ul web al organizației conține o serie de resurse, publicații și alte referințe legate de diverse aspecte privind drepturile de autor, brevetele și mărcile comerciale.
Organizația studențească Students for Free Culture este uneori numită, în mod confuz, „Mișcarea pentru Cultură Liberă”, dar acesta nu este numele său oficial. Organizația este doar parte a mișcării mai ample. Prima filială a fost fondată în 1998 la Swarthmore College, iar deja în 2008, organizația avea 26 de filiale.Hayes, Christopher (2009). "Mr. Lessig Goes to Washington" , , June 16, 2008
Mișcarea pentru cultura liberă preia idealurile mișcării software-ului liber și open-source și le extinde din domeniul software-ului la toate operele culturale și creative. Mișcările pentru software-ul liber și pentru cultura liberă se referă ambele la libertate; partajarea, modificarea și distribuirea de materiale creative. Ambele mișcări se opun legilor restrictive privind drepturile de autor, dar au obiective diferite. Mișcarea software-ului liber se referă la etica în software și la asigurarea faptului că utilizatorii sunt liberi să facă ce vor cu tehnologia lor. Pe de altă parte, mișcarea pentru cultura liberă se referă mai mult la libertatea operelor culturale, fie că este vorba de artă, muzică sau orice alt lucru ce ajută societatea să împărtășească cunoștințe și creativitate.
La începutul existenței licenței Creative Commons, Richard Stallman (fondatorul Free Software Foundation și al mișcării pentru software liber) a susținut organizația. Și-a retras sprijinul din cauza introducerii mai multor licențe, inclusiv licența pentru țările în curs de dezvoltare (retrasă în 2007) și licența de sampling.interview for LinuxP2P (6 February 2006) Stallman a restabilit ulterior o parte din sprijin când Creative Commons a retras aceste licențe.
Mișcarea muzicii libere, parte a mișcării culturii libere, a început exact când internetul creștea în popularitate, odată cu crearea site-ului Filosofia Muzicii Libere de către Ram Samudrala la începutul anului 1994. S-a bazat, la fel, pe ideea de software liber a lui Richard Stallman și a coincis cu mișcările emergente de artă liberă și informație liberă (numite aici, în mod colectiv, „mișcarea culturii libere”). Filosofia Muzicii Libere a folosit o abordare triplă pentru a încuraja în mod voluntar răspândirea copierii nerestricționate, bazată pe faptul că aceste copii ale înregistrărilor și compozițiilor puteau fi realizate și distribuite cu acuratețe completă și ușurință prin intermediul internetului. Tema ulterioarei mișcări pentru muzica liberă a fost abordată de diverse instituții media, inclusiv Billboard, Forbes, Levi's Original Music Magazine, The Free Radical, Wired și The New York Times. Odată cu explozia internetului — impulsionată de software-ul open source și Linux, odată cu apariția P2P și a compresiei cu pierderi și în ciuda eforturilor industriei muzicale, muzica liberă a devenit, în mare parte, o realitate la începutul secolului al XXI-lea. Organizații precum Electronic Frontier Foundation și Creative Commons, alături de promotori ai informației libere precum Lawrence Lessig, au conceput numeroase licențe care ofereau diferite tipuri de drepturi de autor și copyleft. Întrebarea nu mai era de ce și cum ar trebui să fie muzica liberă, ci mai degrabă cum va înflori creativitatea în timp ce muzicienii dezvoltă modele pentru a genera venituri în era internetului.
Recepție Scepticismul lui Richard Stallman Inițial, fondatorul Free Software Foundation, Richard Stallman, nu a înțeles importanța lucrărilor libere dincolo de software. De exemplu, privind manualele și cărțile, Stallman a afirmat în anii 1990: