Baronul Constantin (Costache) Bellu (în , în , întâlnit și sub numele de Vellio; ) a fost un om de afaceri și filantrop aromân.
Biografie Familia sa, de origine aromână (vlahă), provenea din satul Linotopea (astăzi în Grecia). Ca și ceilalți locuitori ai localității, familia Bellu a părăsit satul în 1769, după ce acesta a fost distrus de cete albaneze musulmane în timpul reprimării Răscoalei Orlov. Locuitorii s-au risipit în diverse zone ale Macedoniei, iar familia Bellu s-a stabilit la Blața, unde s-a născut Constantin în anul 1772.
Tatăl său, Alexandru Bellu, a plecat ulterior la Constantinopol. Constantin și fratele său mai mare, Ștefan, și-au început educația la Blața, continuând apoi studiile la Constantinopol. În 1812, cei doi frați l-au însoțit pe nou-numitul domn fanariot al Țării Românești, Ioan Caragea, la București. Aici, Ștefan a ajuns logofăt al Justiției.
Constantin Bellu a urmat cursurile Gimnaziului Grec din București, dobândind o educație solidă, iar ulterior s-a dedicat comerțului și finanțelor. În cele din urmă s-a stabilit la Viena, unde, la 24 februarie 1817, împăratul Francisc I al Austriei l-a înnobilat cu titlul de baron von Bellios. A făcut carieră la Banca Hagi Moscu.
Activitatea filantropică După proclamarea Regatului Greciei independente, Bellu și-a dedicat o mare parte a averii sale acțiunilor caritabile, declarând că dorește „să ajut și să fiu de folos patriei mele într-un moment în care aceasta începe din nou să se ridice”. Printre donațiile și inițiativele sale se numără:
fondarea Spitalului „Elpis” din Atena, primul spital creat în Grecia după obținerea independenței; întemeierea așezării Nea Pella pentru refugiați macedoneni la Atalanti, oferind fiecărei familii (aproximativ 200 în total) o locuință și circa 4 hectare de teren; crearea fundației Velieion, care acorda burse tinerilor din Blața, Siatista, Kastoria și alte orașe din Macedonia, precum și din Nea Pella; organizarea de strângeri de fonduri la Viena și București pentru școli, spitale și alte instituții publice din Grecia; donația primului seif către guvernul grec (1836); donația bibliotecii personale (771 titluri în 1886 volume) pentru a fi folosită de comunitatea din Nea Pella, ulterior intrată în patrimoniul Bibliotecii Naționale a Greciei; contribuții la Societatea Educațională Greacă (Φιλεκπαιδευτική Εταιρεία) în 1837; donația unor terenuri în valoare de 70.000 de drahme Primăriei din Atena.
În 1836, Bellu a vizitat Atena, unde a fost primit cu onoruri de regele Otto I, care l-a decorat cu Ordinul Mântuitorului. În semn de recunoștință, Bellu i-a oferit regelui o sabie din secolul al XI-lea, iar reginei Amalia o ediție rară din Homer.
A petrecut trei luni în Atena (decembrie 1836 – martie 1837), perioadă în care a devenit apropiat de Kyriakos Pittakis, directorul Serviciului Arheologic Grec. Impresionat de monumentele antice ale orașului, Bellu a hotărât să contribuie la înființarea și finanțarea Societății Arheologice din Atena (Ἀρχαιολογικὴ Ἑταιρεία), creată în 1837.
A murit la Viena la 23 decembrie 1838.
Note
Categorie:Nașteri în 1772 Categorie:Nașteri pe 7 martie Categorie:Decese în 1838 Categorie:Decese pe 23 decembrie Categorie:Filantropi greci Categorie:Filantropi austrieci Categorie:Filantropi români Categorie:Decese în Viena Categorie:Aromânii din Grecia Categorie:Aromâni din Imperiul Otoman Categorie:Români din Imperiul Austriac Categorie:Aromâni din România Categorie:Nobili austrieci Categorie:Baroni Categorie:Fanarioți Categorie:Comercianți români Categorie:Creștini ortodocși austrieci Categorie:Bancheri austrieci