dreapta|miniatura|Vite pe un drum de pământ în Paraguay. Un drum de pământ sau o cale de pământ este un tip de drum neasfaltat care nu a fost pavat cu asfalt, beton, cărămidă sau piatră; acesta este realizat din materialul nativ al suprafeței terenului pe care îl traversează (cunoscut de inginerii drumari drept material de terasament).

Terminologie

Termeni similari Termeni similari cu cel de „drum de pământ” sunt „drum practicabil pe timp uscat” (dry-weather road) sau desemnarea de „autostradă de clasa a patra” utilizată în China. Noțiunile de cale, făgaș sau potecă de pământ se referă de regulă la structuri similare, dar mai puțin adecvate pentru vehiculele mari, deși distincția nu este una strict definită. Drumurile de și cele din argilă pietroasă (murram), în funcție de materialul folosit, pot fi clasificate ca drumuri de pământ simple sau ca drumuri amenajate.

Drumuri amenajate Drumurile neasfaltate care au o suprafață mai dură, obținută prin adăugarea de materiale externe cum ar fi pietrișul și agregatele (piatra spartă), pot fi numite tot „drumuri de pământ” în , însă inginerii drumari le diferențiază sub denumirea de drumuri amenajate / îmbunătățite. Categoria drumurilor neasfaltate amenajate include și drumurile în sistem macadam.

Caracteristici Spre deosebire de un drum pietruit, un drum de pământ nu este, de regulă, sau profilat periodic cu autogredere pentru a i se asigura un bombeu (înclinare transversală) accentuat care să favorizeze scurgerea apei de ploaie, iar șanțurile de drenaj laterale pot lipsi cu desăvârșire. De asemenea, este puțin probabil ca aceste drumuri să dispună de rambleuri în zonele joase. Acest lucru duce la acumulări masive de apă și la eroziune, iar după ploi torențiale drumul poate deveni impracticabil chiar și pentru vehiculele de teren. Din acest motiv, în unele țări precum Australia, Noua Zeelandă și Finlanda, ele sunt numite oficial „drumuri pentru timp uscat”.

miniatura|Un drum de pământ în Kärsämäki, Finlanda Drumurile de pământ capătă caracteristici diferite în funcție de sol și de geologia zonei pe care o traversează, putând fi nisipoase, pietroase, stâncoase sau acoperite cu pământ vegetal simplu — suprafață care devine extrem de noroioasă și alunecoasă când este udă și se usucă formând o crustă dură ca piatra în perioadele de secetă. Ele sunt comune în zonele rurale din multe țări, fiind adesea foarte înguste și rar utilizate. Cu toate acestea, se întâlnesc și în zonele metropolitane ale multor țări în curs de dezvoltare, unde pot îndeplini rolul de artere majore de circulație și pot avea o lățime considerabilă.

Pe drumurile de pământ se formează aproape întotdeauna o suprafață cu ondulații transversale regulate, asemănătoare unei table cutate (sau table de spălat rufe). Cauza constă în micile neregularități inițiale ale drumului: o roată care lovește o denivelare o împinge spre înainte, mărind-o, în timp ce roata care trece peste acea denivelare proiectează pământul în următoarea ondulație. S-a demonstrat însă că suprafața drumului poate rămâne plană dacă vehiculele circulă cu viteze mai mici de 8 km/h.

În multe regiuni, drumurile de pământ sunt utilizate ca drumuri forestiere sau căi de acces rural, fiind expuse unor sarcini de trafic variabile și unor condiții de mediu diverse. Performanța lor depinde în mare măsură de tipul de sol, de conținutul de umiditate și de condițiile de drenaj; un drenaj deficitar duce frecvent la înmuierea solului, apariția făgașelor adânci și pierderea capacității portante.

Cercetări și monitorizare modernă Cercetări recente efectuate în Suedia au analizat metode de îmbunătățire a durabilității și performanței drumurilor forestiere construite din soluri native. Un proiect pe scară largă a evaluat soluții precum sisteme de drenaj îmbunătățite, compactare optimizată, ranforsare cu geocelule și tehnici de stabilizare ecologice.

Studiile de teren au demonstrat că asocierea îmbunătățirilor aduse drenajului cu tehnicile de stabilizare sporește semnificativ capacitatea portantă și reduce deformările structurale sub acțiunea traficului greu și a condițiilor climatice schimbătoare. Aceste constatări vin în sprijinul unor rezultate mai ample ale proiectului, care arată că drumurile forestiere suedeze trebuie adaptate la creșterea sarcinilor pe osie, la variațiile de umiditate și la ciclurile de îngheț-dezgheț printr-o proiectare superioară și metode moderne de construcție.

Printre progresele recente în monitorizarea drumurilor neasfaltate se numără utilizarea vehiculelor aeriene fără pilot (UAV-uri / drone) pentru evaluarea stării suprafeței și realizarea profilelor topografice. Studiile arată că tehnicile bazate pe UAV pot oferi măsurători precise și eficiente ale caracteristicilor suprafeței rutiere, oferind o alternativă viabilă la metodele tradiționale, cum ar fi profilometrele rutiere și sistemele de nivelment cu laser.

Galerie de imagini

Note

Vezi și Drum neasfaltat

Legături externe Dezvoltarea drumurilor forestiere în Suedia – prezentare generală a proiectului de cercetare

Categorie:Drumuri Categorie:Tipuri de drumuri