Amiredjibi (în , scris, de asemenea, Amiredjibov) este o veche familie nobiliară georgiană din regiunea istorică , care s-a ramificat din și a crescut în importanță la sfârșitul secolului al XIV-lea. Numele de familie provine de la un titlu curtean georgian de amirejibi (derivat din arabă: amir, أمير + hajib, الحاجب), care era ereditar într-una dintre liniile Palavandishvili și corespundea aproximativ funcției de Lord Mare Șambelan.

Etimologia numelui de familie Numele de familie provine de la funcția dregătorească de amiredjib (derivat din cuvintele arabe: amir, + hajib, ) — un adjunct al mandaturtuhuțes-ului (ministrul afacerilor interne și al poștelor). Amiredjibul lua parte la ședințele Darbazi (consiliul superior de stat), unde dispunea de un vot consultativ. El avea dreptul să se întâlnească cu regele fără opreliști și îndeplinea, de asemenea, funcția de raportor (corespunzând aproxiamtiv funcției de mare șambelan). Această dregătorie era, de regulă, ereditară.

Originea familiei Potrivit tradiției familiale, primul amiredjib a fost numit de regele georgian în 823 și a fost un nobil din familia Kobulisdze, originar din regiunea muntoasă . Cu toate acestea, primele mențiuni ale acestei dregătorii în documentele istorice datează de la începutul secolului al XIII-lea. Începând din 1243, sursele istorice menționează amiredjibi din familia Kobulisdze (Gabelidze).

Amiredjibul Beșken Kobulisdze a crescut la curtea reginei (1223–1245), împreună cu fiul acesteia, viitorul rege (1246–1256). În 1243 el l-a însoțit pe prinț la hanul mongol pentru a obține confirmarea sa ca rege al Georgiei. Înainte de călătorie, mama prințului, regina Rusudan, i-a binecuvântat pentru călătorie și i-a înmânat lui Beșken crucea reginei Tamara, care a rămas în familia Amiredjibi până la represiunile staliniste din 1937.

Conform (1768–1830), linia prinților Amiredjibi este o ramură a familiei princiare .

Istoria familiei stanga|miniatura|300x300px|Familia Amiredjibi (de la stânga la dreapta): Salome Palavandișvili-Amiredjibi, Tamar Rosebovna Amiredjibi, Kaihosro Rosebovici Amiredjibi, Roseb Tadeozovici Amiredjibi, Gheorghi Rosebovici Amiredjibi Amirejibii s-au aflat în cercurile apropiate ale dinastiei conducătoare Bagrationi.Toumanoff, Cyril (1963), Studies in Christian Caucasian History, Georgetown University Press, p. 270. În 1231, sub comanda unuia dintre Amirejibi, sultanul horezmian a fost învins în luptă și alungat din Georgia. Amiredjibi l-a urmărit personal pe sultan, i-a smuls coroana și i-a dăruit-o, împreună cu steagul sultanului, reginei Rusudan. Aceste trofee au fost amplasate ulterior în biserica familiei Amiredjibi. În prezent, acestea sunt păstrate la Muzeul de Stat al Georgiei. În secolul al XIV-lea, după cucerirea Georgiei de Est de către mongoli și în timpul subjugării acesteia de către ilhanii din Ilhanat, clanul Amiredjibi a suferit pierderi enorme. Șaizeci și unu de membri ai clanului, toți capabili să poarte arme, au fost executați pentru că au participat la revolta împotriva mongolilor.

La începutul secolului al XV-lea, sursele istorice îi menționează pe Kuțna Amiredjibi, ambasador la Constantinopol „favorizat de regi”, și pe soția sa, Rusa, care au început restaurarea bisericilor și mănăstirilor, inclusiv a Catedralei Svetițhoveli. Fiica lor, , a fost soția regelui georgian (1407–1412); viitorul rege (1412–1442) s-a născut în această căsătorie.

Mai mulți reprezentanți ai acestei familii sunt menționați în documentele istorice, dar un arbore genealogic continuu poate fi realizat abia de la începutul secolului al XVII-lea, după în trei regate independente (Kartli, Kaheti și Imereti), odată cu confirmarea în 1613 a lui Aspan Amiredjibi în rangul de prinț de gradul al III-lea de către regele (1606–1615) al Regatului Kartli. Prințul Bejan Amiredjibi (Amerefjibov) a plecat în Rusia împreună cu regele (1716–1724) în anul 1724 și s-a întors în patria sa abia în 1730.

După anexarea Georgiei de către Rusia, familia princiară Amiredjibi () a fost înscrisă în lista prinților, care a fost atașată din 1783. Membrii acestei familii au fost recunoscuți ca prinți ai Imperiului Rus, prin decizia Consiliului Suprem de Stat din 2 februarie 1824, și au fost incluși în Partea a V-a a cărții genealogice a (pe atunci Tiflis) sub numele de Amiredjibov ().

La începutul secolului al XX-lea, familia lui Tamar Amiredjibi-Kanceli a jucat un rol semnificativ în realizarea primei traduceri poetice în limba rusă (de către celebrul poet rus Konstantin Balmont) a capodoperei poetice georgiene din secolul al XII-lea „Viteazul în piele de tigru” a lui Șota Rustaveli.

Reprezentanți celebri (1833–1903) – general rus, erou al Războiului Ruso-Turc din 1877–1878. (1847–1906) – traducătoare de poezie georgiană în limba rusă (1889–1975) – actriță georgiană și sovietică, (1950) Amirejibi, Ciabua Iraklievici (1921–2013) – un scriitor clasic al literaturii georgiane a secolului al XX-lea, autor al romanului (1975). (1927–2013) – pianist și profesor de muzică (pian) georgian. Profesor la Conservatorul din Tbilisi, (1961). Kalatozov, Mihail Konstantinovici (1903–1973) – singurul regizor sovietic al cărui film (Zboară cocorii) a fost premiat cu Palme d'Or la . Artist al Poporului din URSS (1969).

Familii nobiliare vasale Bakradze, Monavarașvili, Badriasșvili.

Note

Legături externe

Categorie:Familii nobiliare din Georgia