Valeri Pavlovici Pavlotos (în ; ) a fost un inginer constructor, scenograf și cascador , ucrainean și rus.

Biografie S-a născut în anul 1940 la Sevastopol într-o familie de mici slujbași. Familia sa a fost evacuată din Crimeea în vara anului 1942, s-a întors la Sevastopol doi ani mai târziu, atunci când orașul a fost eliberat, și în 1945 s-a mutat la Ialta. Valeri Pavlotos a absolvit cursurile Liceului Tehnologic de Mecanică Auto din Moscova și apoi pe cele ale . A lucrat pentru scurt timp ca reglator de echipamente de presare la o fabrică de procesare a peștelui din Ialta, a devenit pasionat de alpinism, urmând un stagiu de antrenament pe stâncile din , sub coordonarea antrenorilor și Iu. B. Burlakov, și a fost selecționat apoi în echipa de alpinism a Crimeii, cu care a ocupat locul 3 la Campionatul de Alpinism al RSS Ucrainene de la Jîtomîr și a participat la Campionatul Unional de Alpinism. Directorul fabricii nu a apreciat însă rezultatele obținute la competițiile sportive și l-a concediat, spunându-i că el are nevoie de un muncitor, nu de un sportiv.

Căutându-și de lucru, Pavlotos a ajuns în septembrie 1960 la , unde a fost angajat ca muncitor constructor. A promovat apoi în anii următori, ajungând inginer constructor, șef al biroului de proiectare, șef al atelierului de structuri decorative și tehnice, șef al atelierului de producție pentru filmări complexe. A participat la construirea de nave cu pânze atât ca inginer constructor pe baza schițelor elaborate de scenografii șefi, cât și ca scenograf pe platourile de filmare. Începând din 1961 a fost membru, apoi din 1964 până în 1969 șeful echipei de salvare din Ialta a Serviciului de Control și Salvare din Crimeea, care funcționa pe bază de voluntariat. Și-a continuat în acest timp activitatea sportivă și, alături de inginerul de sunet Mihail Reznicenko și de Iuri Gancev, a realizat în noiembrie 1966, pe parcursul a șapte zile, o ascensiune record pe muntele (871 m), lângă Simeiz, pe un traseu cu pantă negativă considerat a fi cel mai dificil din URSS.

stanga|miniatura|265x265px| Goeleta-restaurant „Hispaniola” () de pe din Ialta În 1970 Studioul Cinematografic din Ialta a primit o comandă pentru filmul , ce urma a fi regizat de . Proiectul a necesitat transformarea navei sovietice de pescuit „Klim Voroșilov” () într-o brigantină cu două catarge din secolul al XVII-lea, denumită „Hispaniola” (). Pavlotos a finalizat această sarcină abia în toamnă, iar goeleta a ajuns la locul de filmare de la Herson prin propriile sale mijloace. Nava a fost folosită apoi în alte două filme (Русалочьи отмели și Uimitoarele aventuri ale lui Robinson Crusoe) și existau proiecte pentru a fi folosită în viitor, dar, ca urmare a intervenției Inspectoratului Maritim din Crimeea, velierul a fost trecut în patrimoniul companiei () și a fost ancorat în anul 1972 vizavi de din Ialta, devenind unul dintre simbolurile stațiunii. Ulterior, prin eforturile sale, vechile , de pescuit și sloopuri au fost transformate de mai multe ori în goelete, fregate și galioane.

Valeri Pavlotos a obținut un certificat de drepturi de autor pentru „Catamaran pliabil pentru producția de filme” (1983). El a creat mai multe nave celebre din istoria cinematografiei sovietice: goeleta din (1978), galeonul pirat „Arabella” și galeonul „La Foudre” din (1991), sloop-ul cu trei catarge „Vostok” (care a apărut în filmele , Господа артисты, , , На муромской дорожке, și ). Una dintre ultimele lucrări ale meșterului constructor de nave a fost vasul cu zbaturi din filmul (2014) al lui Nikita Mihalkov. De asemenea, Pavlotos a dezvoltat o tehnică proprie de filmare a imponderabilității pentru filmul (1973), a construit o navă extraterestră pentru filmul (1980) și a creat o replică a Kremlinului pentru miniserialul sovieto-american (1986), ce conținea, printre altele, o replică în mărime naturală a Catedralei „Adormirea Maicii Domnului”. A mai realizat, printre altele, interiorul navei sovietice (coridoare și cabine) și cinci mine false din lemn pentru filmul Pirații secolului XX (1980), precum și conacul domnului Owen din ecranizarea Zece negri mititei (1987), aflat pe o stâncă aflată în apropierea Cuibului Rândunicii. Ivan Usaciov (producător), Maksim Volodin și Serghei Pîlaev (regizori), Десять негритят. Тайны нашего кино (2014), episod al serialului documentar rusesc Тайны советского кино despre realizarea filmului Zece negri mititei. Acest episod are durata de 25:46 minute și a fost difuzat de postul de televiziune rus „ТВ Центр” (ТВЦ).

Realizările sale sunt prezentate în cartea („Născut ca să creez un basm...”, 2010), ilustrată cu fotografii, schițe, desene, diagrame și planuri realizate în timpul expedițiilor cinematografice. Pavlotos a fost afectat de starea de decădere prin care a trecut Studioul Cinematografic din Ialta după destrămarea Uniunii Sovietice și a depus eforturi mari pentru renașterea activității cinematografice de la Ialta, deteriorându-și sănătatea. În 2010 a jucat în filmul documentar de televiziune („Secretele cinematografiei noastre”), regizat de Maksim Volodin. Până în 2014 a fost președintele consiliului de administrație al filialei din Crimeea a . După Anexarea Crimeii de către Rusia, pe care a salutat-o, a condus filiala regională Crimeea a .

A murit după o lungă boală în 19 iunie 2016 la Ialta și a fost înmormântat în Cimitirul Nou din Ialta.

Familia Valeri Pavlotos a fost căsătorit cu designera de costume Anna Ivanovna Kuznețova (n. 1946), cu care a avut două fiice: artista și designera Anastasia Valerievna Pavlotos (n. 1968) și regizoarea secundă Daria Valerievna Pavlotos (n. 1979).

Filmografie selectivă

Inginer constructor 1971 — 1972 — Uimitoarele aventuri ale lui Robinson Crusoe 1973 — 1974 — 1976 — 1978 — 1979 — 1981 — 1984 — 2008 —

Coordonator al cascadoriilor 1973 — 1974 — 1975 — Шторм на суше 1977 — 1978 — 1980 — Pirații secolului XX 1982 — 1985 — И ещё одна ночь Шахерезады 1986 — Красные башмачки 1986 — Путь к себе 1987 — 1987 — 1987 —

Scenograf decorator

1972 — 1977 — 1978 — 1980 — Pirații secolului XX 1986—1996 — 1986 — 1987 — Zece negri mititei 1987 — 1989 — 1990 — 1991 — 1991 — 1992 — Господа артисты 1992 — 1992 — 1993 — На муромской дорожке 1994 — 1994 — 1995 — 1996 — 1997 — 1998—2003 — 2014 —

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1940 Categorie:Nașteri pe 12 august Categorie:Decese în 2016 Categorie:Decese pe 19 iunie Categorie:Ingineri sovietici Categorie:Ingineri ruși Categorie:Decese în Ialta