Biografie
Konstantinos Pringos (1892 la Constantinopol – 1964 la Atena ) a fost protopsalt ( cantor principal) în Marea Biserică din Constantinopol din 1939 până în 1959. În această funcție, i-a succedat lui Iakovos Nafpliotis, în timp ce Pringos însuși a fost la rândul său succedat de Thrasyvoulos Stanitsas . Pringos biography at analogion.com
Andreas Papandreou, care l-a supranumit „Beethoven al Muzicii Psaltice”, spunea despre el cu emoție: „Regretatului Pringos îi datorez frumusețea insuflată de har a stilului patriarhal. El m-a învățat nașterea, viața și moartea artistului în momentul psalmodiei”.
Se spune despre el că stăpânea în mod desăvârșit arta psalmodiei, știind când psaltul trebuie să fie solemn și impunător, când profund și mistic, când blând și expresiv . În ceea ce privește contribuția sa la definirea stilului patriarhal, Psaroudakis considera că Pringos este singurul care a oferit o definiție perfectă a acestui stil.
Volumul din februarie 1938 al revistei „Ortodoxia” menționează: „În locul arhontelui Lampadar al Marii Biserici a lui Hristos, slujire care a devenit vacantă din cauza decesului memorabilului Efstathios Viggopoulos, Sanctitatea Sa l-a numit pe protopsaltul Bisericii Sfântului Demetrios din Tatavla, Constantin Pringos, care cu câțiva ani în urmă fusese al doilea domestic al venerabilei Biserici Patriarhale”.
Deși cele mai vechi înregistrări existente ale Școlii Patriarhale de cântare bizantină sunt discurile de gramofon de 78 rpm ale lui Iakovos NafpliotisAn article about Nafpliotis at analogion.com, Pringos a fost primul care a fost înregistrat interpretând live în biserică, într-un tempo normal și cu o completitudine „standard” a interpretărilor (spre deosebire de înregistrările de gramofon ale lui Nafpliotis, despre care se știe că sunt mai lente și mai simple decât stilul său normal de a cânta). Drept urmare, Pringos (împreună cu Thrasyvoulos Stanitsas ) este principala sursă de informații și inspirație pentru cei care încearcă să cânte în stil patriarhal.Psaltopedia by Georgios K. Michalakis Celălalt motiv pentru care înregistrările lui Pringos ar putea fi preferate celei lui Stanitsas este că Pringos era substanțial mai conservator și, prin urmare, mai aproape de tradiția originală a cântării Patriarhiei Ecumenice . Melodiile folosite de Pringos pentru acele părți ale slujbei care nu erau notate în mod tradițional (cum ar fi răspunsurile la rugăciuni) sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă în practica actuală ca modele exemplificative.
Protopsaltul Harilaos Taliadoros îl considera „cel mai de seamă”. Avea o înclinație deosebită și un talent remarcabil în interpretarea Slavelor. Pentru el, o slavă era la fel de important precum Evanghelia - în sensul că acesta cuprindea esența întregii zile liturgice. Acolo trebuia transmis cu claritate mesajul, iar muzica să se armonizeze deplin cu textul. Pringos se distingea printr-o sobrietate aparte și printr-un mod excepțional de a interpreta.
Pringos a adormit întru Domnul la spitalul „Evangelismos” în anul 1964, purtând în suflet dorința și durerea de a se mai ridica măcar o dată ca să psalmodieze. Așa cum se aude într-o casetă care i-a păstrat vocea pentru posteritate, el spunea cu emoție: „Ajută-mă, Preasfântă Maică, să mă ridic din patul acesta pe care zac...”
În loc de flori pe mormântul său, ucenicul său, Stylianos Giouzmas, proprietar și director al ziarului Typos din Constantinopol, a publicat acest omagiu:
„Konstantinos Pringos s-a apropiat de muzică asemenea unui evlavios mistagog, purtând cu adâncă smerenie comoara încredințată lui și străduindu-se, cu dăruire și jertfă, să atragă către ea pe cei cu adevărat iubitori de Dumnezeu. A dorit să reverse și în inimile altora o iubire arzătoare și un respect profund față de această comoară neprețuită a Tradiției, al cărei păstrător autentic a fost. Înzestrat cu bogată imaginație, a creat opere care au înălțat sufletele și au mișcat inimile tuturor celor care au avut fericirea să-l asculte cântând și predând, încă din tinerețe și până la momentul, impus de boală, al despărțirii sale de strana lui Iacov, pe care a slujit-o cu atâta cinste, urmând credincios urmele înaintașilor săi. Pringos, care pe pământ L-a lăudat pe Dumnezeu cu vocea sa dulce ca a unei păsări cântătoare, acum, în ceruri, aduce imnuri și doxologii înaintea tronului slavei dumnezeiești. Veșnică să-i fie amintirea dascălului și ușoară țărâna care îl acoperă.
Referințe
Categorie:Decese în 1964 Categorie:Nașteri în 1892 Categorie:Muzica psaltica Categorie:Cantăreți de muzică psaltică