Marcello Bacciarelli () a fost un pictor italian al stilului neoclasic, în principal activ la curtea regală a Poloniei. Este cunoscut pentru portretele și compozițiile istorice și contribuția sa la dezvoltarea artei poloneze din secolul al XVIII-lea fiind considerată majoră.

Biografie Marcello Bacciarelli s-a născut la Roma. Părinții au fost Filippo și Ortensia Capazzi. A studiat pictura la Roma ca ucenic în atelierul pictorului Marco Benefial. A fost influențat de stilul baroc târziu și de noile tendințe ale clasicismului. Talentul său descoperit timpuriu i-a deschis accesul în cercuri artistice importante, iar contactul cu maeștrii epocii i-a consolidat temelia pregătirii în domeniul picturii.

În 1750 (sau 1753), la recomandarea arhitectului Gaetano Chiaveri a fost chemat de K.H. von Heinecken, directorul pinacotecii curții regale din Dresda a principelui elector Frederic August al II-lea al Saxoniei (rege al Poloniei din 1734 sub numele August al III-lea). Acolo a realizat copii ale picturilor din Galeria Regală, numeroase portrete comandate de familii nobiliare și lucrări pentru decorarea reședințelor lor. Experiența dobândită i-a adus recunoașterea internațională.

La Dresda l-a cunoscut pe Bernardo Bellotto (numit și „Canaletto cel Tânăr”), cu care a colaborat o lungă perioadă de timp.

De asemenea, a întâlnit-o pe Johanna Juliana Frederica Richter, pictoriță de portrete miniaturale, cu care s-a căsătorit în 1755. Cuplul a avut cinci copii: Frederic (1756–1829, secretarul lui Stanislau August, pe atunci diplomat și funcționar public), Francisc, Maria, Elisabeta (d. înainte de 1811) și Anna (1770/1771–1818). Soția și două dintre fiicele sale, Maria și Anna, s-au dedicat desenului și picturii, dar activitatea lor este puțin cunoscută.Andreas Beyer, Bénédicte Savoy, Wolf Tegethoff (ed.): Bacciarelli, Johanna Juliana Friederike în: Allgemeines Künstlerlexikon – Internationale Künstlerdatenbank, Berlin, 2021.

Când, în timpul Războiului de Șapte Ani, curtea din Dresda s-a mutat la Varșovia în 1756, spre deosebire de majoritatea artiștilor, Bacciarelli l-a urmat pe suveran în capitala Poloniei. Șederea sa în acest oraș pare să fi fost mai lungă decât se crede în general (din 1756 până în 1764 sau ianuarie 1765), întreruptă doar de o călătorie la Viena în 1761.

Academia din Dresda, fondată după moartea regelui August al III-lea (1763), i-a oferit lui Bacciarelli postul de profesor de portretistică în 1764. Pictorul, care avea deja o ocupație stabilă la curtea poloneză, a refuzat, cerând în schimb să fie numit academician. Solicitarea i-a fost satisfăcută. La Varșovia Bacciarelli s-a dedicat în principal realizării de portrete.

În jurul anului 1760 l-a cunoscut pe Stanisłau August Poniatowski, un mare mecena al artelor, care, ales rege al Poloniei în 1764, a chemat diverși artiști la curtea sa. Bacciarelli însă, a petrecut perioada 1764/1765 – 1766 la curtea imperială din Viena, unde – după biografiile existente – a făcut portretele familiei imperiale și a realizat o pictură mare, Apollo și muzele din Parnas, în care a reprezentat fiicele împărătesei Maria Tereza (soarta acestor picturi nu este cunoscută).

În octombrie 1766 Bacciarelli s-a stabilit definitiv la Varșovia în slujba regelui Stanislau August Poniatowski. În 1768 a fost înnobilat de Sejmul Poloniei. A fost pictorul principal al curții și începând din jurul anului 1775, regele i-a încredințat treptat administrarea tuturor afacerilor sale în domeniul artei. În 1786 l-a numit director general al Fabricilor Regale.

Bacciarelli a fost responsabil în special pentru decorarea palatelor și crearea galeriei regale de picturi. Pentru afacerile artistice ale suveranului, în 1787 a călătorit în Italia, trecând prin Viena, ajungând la Napoli, și probabil în sudul Franței. Cu această ocazie se pare, a devenit membru al academiilor din Roma, Bologna, Veneția și Viena. De asemenea, a fost membru al Camerei de Comerț din Berlin.

A condus un atelier mare la castelul regal din Varșovia, unde a locuit și a instruit mulți studenți polonezi ceea ce a reprezentat o activitate importantă, având în vedere lipsa unei Academii de Arte Frumoase, a cărei creare exista totuși în intențiile regelui.

Ca pictor, Bacciarelli a fost foarte activ: cele mai bune lucrări ale sale fiind portretele. Primele cunoscute (Isabella Lubomirska, 1757, Muzeul Național din Varșovia; Stanislaus Poniatowski, tatăl regelui, 1758, astăzi pierdut) au fost influențate de gustul mediului din Dresda, unde predomina stilul barocului târziu al „portretului de paradă”, inspirat de modelele franceze. În timpul domniei lui Stanislau August, Bacciarelli a fost pictorul de portrete preferat al regelui, al curții și al celor mai faimoase familii nobiliare. Cu peste două sute de portrete a reușit să ofere o imagine cuprinztoare și autentică a lumii oficiale din ultimii treizeci de ani ai Poloniei independente. Atribuirea lucrărilor sunt dificile; există multe copii autografe pe lângă copiile făcute în atelier sau în alte locuri.

După abdicarea regelui Poloniei în 1795, Bacciarelli a rămas în Varșovia și a continuat să lucreze, menținându-și prestigiul.

În 1817 Bacciarelli a fost numit decan onorific al Facultății de Arte Frumoase a Universității din Varșovia.

A murit în 1818, lăsând în urmă o operă vastă și o moștenire artistică semnificativă.

Activitatea artistică Stilul lui Bacciarelli îmbină rigoarea desenului academic cu o paletă cromatică sobră și elegantă, caracteristică neoclasicismului. Portretele realizate de el se disting prin: atenția minuțioasă acordată detaliilor vestimentare; redarea clară a chipurilor și expresiilor; compoziția echilibrată și solemnă. Deși Bacciarelli a fost pictor de curte, adaptându-se gustului și cerințelor monarhului, el și-a păstrat stilul individual. Căutarea realismului și transmiterea trăsăturilor psihologice ale modelului l-au protejat de stilizarea exagerată a portretelor.

A realizat picturi cu subiecte alegorice, istorice și mitologice în impunătoarele săli neoclasice ale Castelului Regal din Varșovia (între c. 1768 și c. 1785) și în Palatul Lazienki între 1788 și 1793

Dintre toate aceste lucrări (distruse de naziști în 1939–1944), toate picturile lui B. din castel, cu excepția tavanelor, și patru pânze din sala rotundă a palatului Lazienki (la fața locului, în clădirea nou reconstruită) sunt păstrate (Varșovia, Muzeul Național). Unele schițe pentru aceste complexe decorative sunt păstrate în muzeele naționale din Poznań, Varșovia și Cracovia, precum și în colecții private.

Regele a definit conținutul iconografic al picturilor lui Bacciarelli, intrând adesea în detalii ale compoziției. Astfel, picturile ilustrează ideile conducătorului care tindea să-și glorifice propria persoană, dar ilustrează și faptele, destul de pașnice, ale predecesorilor săi. Bacciarelli a urmat direcția barocului italian târziu, unele picturi tinzând mai mult spre stilul clasic, ca și cum pictorul și-ar fi amintit începuturile sale, dar și sub influența gustului neoclasic francez și italian al vremii. Pictura sa decorativă, elegantă, cu merite compoziționale, este eclectică, lipsită de forță și mult mai puțin originală decât portretele sale.

Scenele istorice și alegorice realizate pentru curtea poloneză reflectă interesul pentru eroii trecutului și pentru ideile iluministe promovate de regele Poniatowski. De asemenea, Bacciarelli a avut o influență importantă asupra formării unei noi generații de artiști polonezi.

Lucrări reprezentative Autoportret (c. 1793) Portretul regelui Stanisław August Poniatowski Alegoria patriei Portretul Izabelei Czartoryska cicluri decorative în Castelul Regal din Varșovia: La Fama, Înflorirea artelor, științelor și industriei în timp de pace, Virtuțile Regale (Curaj, Dreptate, Credință, Prudență), Jupiter creează lumea din haos, șase pânze mari cu subiecte preluate din istoria Poloniei (Cazimir cel Mare primind rugăminți din partea țăranilor, Władysław Jagiellon reînnoind Academia din Cracovia, Omagiul prințului Albert I al Prusiei adus regelui Sigismund I, Unirea Lituaniei cu Polonia la Lublin, Pacea de la Chocim și Ioan al III-lea Sobieski în Bătălia de la Viena), și douăzeci și două de portrete ale regilor polonezi; pentru Palatul Lazienki: Virtuțile personificate, Visul lui Solomon, Solomon sacrificându-se falselor divinități și Judecata lui Solomon. Opera lui Bacciarelli reprezintă o punte între tradiția italiană academică și aspirațiile culturale ale Poloniei secolului al XVIII-lea. Lucrările sale se găsesc astăzi în: Muzeul Național din Varșovia Castelul Regal din Varșovia Muzeul Czartoryski

Galerie de imagini

Note

Bibliografie

K. H. von Heinecken: Nachrichten von Künstlern und Kunstsachen, I, Leipzig, 1768, XXV, p. 216.

F. Bacciarelli în Rozmaitości, supliment la Gazeta Korrespondenta Warszawskiego i Zagranicznego, Varsovia 1819, pp. 40-42. F. K. Szaniawski în: Roczniki Towarzystwa Warszawskiego Przyjaciól Nauk, XVI (1823), pp. 222-232. S. Ciampi: Bibliografia critica..., Florența 1834, p. 174, II, 1839, pp. 238-44. E. Rastawiecki: Slownik malarzów polskích, I, Varsovia 1850, pp. 18-46, 332; III, 1857, pp. 117. J. I. Kraszewski: Ikonotheka, Wilno 1858, pp. 57-65. M. Wiessner: Die Akademie der bildenden Künste zu Dresden von ihrer Gründung 1764 bis zum Tode v. Hagedorns 1780, Dresda 1864.

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1731 Categorie:Nașteri pe 16 februarie Categorie:Decese în 1818 Categorie:Decese pe 5 ianuarie Categorie:Pictori italieni Categorie:Francmasoni italieni Categorie:Francmasoni polonezi