Bustul lui Hannibal din Palatul Quirinal este un bust înalt de 70 de centimetri, realizat din marmură albă, cu granulație fină, despre care se presupune că îl înfățișează pe și cartaginez Hannibal. Este cel mai faimos portret asociat cu numele său, dar nu este nici antic și nici portretul unei persoane identificate.Lucia Guerrini, Carlo Gasparri (coord.): Il Palazzo del Quirinale. Catalogo delle sculture. „L’Erma“ di Bretschneider, Roma, 1993, pp. 178–179. Potrivit unei legende locale, sculptura din marmură a fost descoperită la un moment nespecificat în orașul italian Capua. Ea se afla în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Casa Renzi din Santa Maria Capua Vetere și a fost transferată la începutul secolului al XIX-lea în colecția din Napoli, fiind scoasă din colecție în anul 1966 pe motiv că ar fi un artefact postantic. Astăzi, acest artefact se află în Galleria dei busti din (număr de inventar SM 5070).

Descriere Sculptura înfățișează o figură masculină cu barbă, acoperită cu o cască și o , peste care o mantie. Capul persoanei este întors ușor spre dreapta și poziționat în sus. Ridurile orizontale adânci de pe frunte și pliurile dintre sprâncenele încruntate accentuează o expresie gravă. Ochii privesc în sus, spre dreapta, irișii fiind sugerați de șanțuri fine, iar pupilele sunt perforate. se întind de la nas, al cărui vârf a fost restaurat, până la colțurile gurii, care sunt încadrate de o barbă. Părul de pe buza superioară și de pe bărbie este redat prin trăsături scurte și superficiale, în timp ce barba de pe obraji este împărțită în șuvițe moi, neregulate. Șuvițe scurte de păr de pe frunte ies de sub cască, formând o bifurcație proeminentă în stânga centrului și fiind pieptănate uneori spre dreapta, iar alteori spre stânga. Coiful conține un fel de apărătoare de frunte decorată cu o bandă ondulată în formă de . Părțile laterale ale calotei căștii sunt decorate fiecare cu o himeră în relief, orientată înainte. Casca lasă urechile descoperite, iar ridurile de pe obraji lipsesc. Partea din spate a căștii se întinde dincolo de gât.

Zona de trecere de la cap la bust este întreruptă aproximativ la mijlocul gâtului. Reflectând postura, partea stângă a gâtului este proeminent sculptată. În partea superioară a pieptului se observă tivul unei haine subțiri, acoperită de marginea unei platoșe cu încrețituri. Peste aceasta se află o mantie a unui comandant roman, un paludamentum (conform lui ), fixată pe umărul drept de o fibulă, ale cărei falduri se întind larg spre stânga. Marginea superioară este întoarsă spre exterior și nu are niciun pliu. Sub piept, faldurile care devin mai puțin adânci se întind, de asemenea, spre stânga. Bustul se sprijină pe un soclu ale cărui margini sunt împodobite cu mici volute, dar care formează o bază solidă și plană în partea din spate. Volutele sunt doar suprapuse peste această secțiune posterioară.

Chestiunea identității miniatura|Vedere detaliată a bustului din Capua (fotografie din secolul al XIX-lea) Identitatea persoanei înfățișate a fost mult timp disputată. Bustul, pe atunci încă păstrat în Casa Renzi, a fost asociat pentru prima dată cu numele lui Hannibal în anul 1781 de către istoricul Giuseppe Daniele, care era convins de originea sa antică și, pe baza locului descoperirii și după o analiză amănunțită a surselor scrise de care dispunea, l-a interpretat ca fiind un portret al generalului cartaginez.Giuseppe Daniele, Ragionamento intorno ad una antica statua di Annibale Cartaginese, Campo, Napoli, 1781 (online). În special, deteriorarea ochiului stâng al persoanei reprezentate în acel bust a condus la această atribuire, deoarece istoricul antic Titus Livius (59 î.Hr. – d. 17 d.Hr.) a relatat că Hannibal își pierduse un ochi în 217 î.Hr.Livius, 22,2,10. Prin urmare, desenul realizat de Daniele înfățișează bustul cu ochiul stâng „stins”.Giuseppe Daniele, Ragionamento intorno ad una antica statua di Annibale Cartaginese, Campo, Napoli, 1781, pp. 33–35 și ilustrația dinaintea paginii I. În ceea ce privește această atribuire, el a fost contrazis încă din 1813 de preotul și paleograful napoletan (1786–1845), care considera că bustul era mai apropiat de portretele considerate atunci că-l reprezentau pe consulul (d. c. 500 î.Hr.).Angelo Antonio Scotti, Dissertazione sopra un antico mezzo busto falsamente attribuito ad Annibal, Trani, Napoli, 1813 (online). Cu toate acestea, arheologul roman (1751–1818) se îndoise deja de autenticitatea identității persoanei reprezentate în jurul anului 1808.Ennio Quirino Visconti, Iconographie ancienne, ou Recueil des portraits authentiques des empereurs, rois et hommes illustres de l'antiquité. Iconographie grecque. Suite de la seconde partie, P. Didot, Paris, , p. 622. Nota 2 (online): „monument dont l’authenticité est incertaine“.

Deși Giuseppe Daniele credea că trunchiul și capul nu formau împreună o singură piesă (de unde și diferența semnificativă în reprezentarea zonei pieptului), Angelo Antonio Scotti demonstrase deja că ele proveneau într-adevăr din același bust.Angelo Antonio Scotti, Dissertazione sopra un antico mezzo busto falsamente attribuito ad Annibal, Trani, Napli, 1813, pp. 12–14. În 1816 sau 1817, bustul a fost adus la Napoli și amplasat în , unde Giovambatista Finati l-a examinat cu ajutorul unor sculptori și arheologi. El a confirmat în 1827 că trunchiul și capul aparțineau aceluiași bust și a susținut, de asemenea, teoria că bustul l-ar reprezenta pe Brutus.Giovambatista Finati, Il Regal Museo Borbonico. Band 1: Statue di marmo., ediția a III-a, Reale stamperia, Napoli, 1827, pp. 265–268, nr. 332 (). Sub această ultimă atribuire, arheologii germani și l-au inclus, cu rezerve, în catalogul Neapels antike Bildwerke din 1828, unde au clarificat, de asemenea, că deteriorarea ochiului stâng nu făcea parte din trăsăturile faciale, ci se produsese accidental.Eduard Gerhard, Theodor Panofka, Neapels antike Bildwerke. Erster Theil, Cotta, Stuttgart und Tübingen, 1828, pp. 96–97, nr. 321 (online). În 1882 arheologul elvețian a considerat orice atribuire către persoane cunoscute ca fiind nefondată.Johann Jakob Bernoulli, Römische Ikonographie. Erster Teil, Spenmann, Stuttgart, 1882, pp. 21–22 (online). Catalogul Muzeului Național de Arheologie din Napoli din 1888 a marcat reprezentarea lui Hannibal în acest bust cu un semn de întrebare,, nr. 6137 (); vezi și ediția a VI-a, Napoli, 1893, p. 60 (online). iar în ediția a XIII-a a catalogului din 1915 a fost recunoscut caracterul modern al bustului, a cărui creare a fost datată în secolul al XVI-lea.Domenico Monaco, Guida delle antichità del Museo nazionale di Napoli, ediția a XIII-a, Napoli, 1915, p. 125 (online): „Annibale (supposto). Opera moderna imitante la scultura classica XVI sec.“

Aspectul formal al bustului exclude o posibilă origine antică. Nu au fost descoperite opere antice comparabile nici în ceea ce privește designul soclului, nici în ceea ce privește realizarea artistică a părții din spate. Draparea și plierea paludamentumului, mantaua generalului roman, aruncat peste umărul drept, sunt, de asemenea, neobișnuite. Configurația capului combină într-un mod eclectic elemente stilistice din diferite secole. De exemplu, forma ochilor amintește de reprezentările lui Gallienus, în timp ce barba amintește de cele ale lui Hadrian. Postura capului și expresia facială amintesc, la rândul lor, de reprezentarea împăraților militari, ca de exemplu de portretul lui Decius. Aspectul părului de pe frunte și al bărbii personajului reprezentat în bustul din Capua este foarte apropiat, din punct de vedere stilistic, de cel al bustului de la sfârșitul secolului al XVI-lea al cardinalului (1484–1564) (sau, mai degrabă, al lui , , care a murit în 1572) din .Lucia Guerrini, Carlo Gasparri (coord.), Il Palazzo del Quirinale. Catalogo delle sculture, „L’Erma“ di Bretschneider, Roma, 1993, p. 178; despre bust vezi , Die italienischen und spanischen Bildwerke der Renaissance und des Barocks in Marmor, Ton, Holz und Stuck (= Beschreibung der Bildwerke der christlichen Epochen, vol. 5), Reimer, Berlin, 1913, p. 164, nr. 389 cu fig. la p. 163 (online); de asemenea, Frida Schottmüller, Die italienischen Bildwerke der Renaissance und des Barock. Vol. 1: Die Bildwerke in Stein, Holz, Ton und Wachs, ediția a II-a, De Gruyter, Berlin / Leipzig, 1933, pp. 179–180, nr. 293 cu fig. Nu se știe pe cine ar trebui să reprezinte bustul sau în ce scop a fost creat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.Lucia Guerrini, Carlo Gasparri (coord.), Il Palazzo del Quirinale. Catalogo delle sculture, „L’Erma“ di Bretschneider, Roma, 1993, pp. 178–179; vezi și Eckart Marchand, „Exemplary Gestures and ‘Authentic’ Physiognomies: Ghirlandaio’s Famous Men in the Palazzo Vecchio, Florence”, în Apollo. The International Magazine of the Arts, aprilie 2004, pp. 3–11, fig. 11.

Iconograful din secolul al XIX-lea Francis Pulzky considera că bustul, în loc să-l reprezinte pe Hannibal, înfățișează „reprezentarea ideală a unui erou” de pe monedele de argint ale lui Dernes din Fenicia și . Profesorul britanic de limbi clasice a apărat identificarea persoanei reprezentate în acest bust cu Hannibal. Istoricul american Theodore Ayrault Dodge considera bustul capuan ca fiind singurul portret „care are vreo pretenție de autenticitate”. Potrivit istoricului australian , există „suspiciuni puternice” că bustul este mai degrabă o operă renascentistă decât una antică.

Bustul a devenit un motiv popular încă din secolul al XIX-lea pentru a ilustra tot felul de publicații despre Hannibal. Potrivit arheologilor germani și , acest bust a servit, de asemenea, ca model pentru o litografie a artistului francez Honoré Daumier, care prezenta traversarea Alpilor de către Hannibal în 1842 și îl portretiza pe strategul cartaginez cu „burtă rotundă și picioare subțiri”.Philipp Kobusch, : Sieg der Technik. In: Matthias Recke (Hrsg.): Wahre Helden? Daumier und die Antike. Eine Ausstellung der Klassischen Archäologie am Institut für Altertumswissenschaften und des Oberhessischen Museums der Stadt Gießen, 26. April bis 22. Juli 2007 (= AKAMAS. Band 1). Institut für Altertumswissenschaften der Justus-Liebig-Universität Gießen, Norderstedt 2007, S. 50–51 (online). Bustul a fost împrumutat Muzeului Național Bardo din Tunis pentru expoziția „Hannibal la Cartagina” din 2016. Capul din Capua a fost reprezentat pentru prima dată din profil pe bancnota tunisiană de 5 în 1993, iar o nouă bancnotă de 5 dinari care conținea imaginea acestui bust a fost pusă în circulație în 2013, prezentând de data aceasta capul pe trei sferturi.

Note

Bibliografie , Carlo Gasparri (coord.): Il Palazzo del Quirinale. Catalogo delle sculture. „L’Erma“ di Bretschneider, Roma, 1993, pp. 176–182, nr. 71. : Lesefrüchte VIII. In: Boreas. Band 43/44, 2020/2021, pp. 41–45 Taf. 23–24.

Legături externe

Categorie:Hannibal