alt=painting|miniatura|Întoarcerea la mănăstire, de Eduardo Zamacois y Zabala, 1868. Pictura înfățișează un grup de călugări râzând de un altul care se chinuie cu un măgar. (; „bucurie de rău”) este un termen german care descrie bucuria de necazul, de eșecul, de suferința sau de altuia. a fost observat la copii de la vârsta de 2 ani și este posibil să fie o emoție socială importantă care ajută la stabilirea „”.

Etimologie Termenul a fost popularizat la nivel mondial de scrierile în limba engleză, și este împrumutat și acolo din limba germană, unde este compus din („stricăciune/rău”) și („bucurie”). Este atestat în germană de prin deceniul anilor 1740,Google Books (datările din 1659 și 1700 sunt incorecte) iar în textele în engleză de prin 1852 și 1867, și mai detaliat în 1895.Oxford English Dictionary, 1982, s.v. Primele par a fi de la Christoph Starke, Leipzig, 1750.

Cauze psihologice Psihologii au constatat că există trei forțe motrice care duc la – , , și dreptatea.

Stima de sine are o relație negativă cu frecvența și intensitatea sentimentelor de pe care le are un individ; persoanele cu stimă de sine redusă tind să se bucure mai des și mai intens de necazul altuia.

Există o ipoteză cum că această relație inversă ar fi mediată de înclinația psihologică umană de a defini și de a-și proteja identitatea de sau concepția de sine. Anume, cuiva cu stimă de sine mare, eșecul altuia poate să-i aducă un impuls mic (practic neglijabil) de încredere, pentru că nu consideră că cealaltă persoană îi amenință statutul sau identitatea. Întrucât acest individ care are încredere în sine nu crede că succesele sau eșecurile celeilalte persoane au vreun impact asupra propriului statut sau asupra propriei bunăstări, el nu câștigă sau pierde din rezultatul obținut de altul, indiferent dacă este pozitiv sau negativ.

Cineva cu stimă de sine redusă, în schimb, se simte grav amenințată în simțul de sine de o persoană care are mai mult succes, iar a vedea eșecul acelei persoane este o sursă de consolare, deoarece percep o ameliorare relativă a statutului lor intern sau de grup interior.

Sinonime Termenul din are echivalenți în mai multe limbi (în , în , în , în , în și în ). În română nu există un cuvânt unic care să îl determine; expresia cea mai apropiată este „bucuria de necazul altuia”, dar conceptul acoperă mai multe sentimente asociate.

Se mai poate, astfel, asocia cu invidia față de persoanele cu statut mai ridicat, și acea „mâncătorie” prin care aceștia sunt trași în jos sau mânjiți cu noroi doar pentru că alții i-au considerat mai buni.

În poezia Pelerinajul lui Childe Harold, Byron folosește metafora sărbătorii romane când un gladiator din Roma antică se așteaptă să fie „măcelărit să se facă o sărbătoare romană” în timp ce publicul se bucură de suferința lui. Termenul sugerează asocierea bucuriei sadice cu hedonismul și dezordinea.

Termenul din , definit ca „obiceiul de a gândi cu bucurie gânduri rele”,definition of morose delectation , Oxford English Dictionary era considerat de biserica medieavală a fi un păcat.Prima Secundae Partis, Q. 74 , Summa Theologica a Sfântului Toma d'Aquino, Second and Revised Edition, 1920; Literally translated by Fathers of the English Dominican Province, Online Edition Copyright © 2006 by Kevin Knight. , Richard John Neuhaus, Catholic Matters: Confusion, Controversy, and the Splendor of Truth, Basic Books, 2006. Autorul francez Pierre Klossowski afirma că apelul la sadism este .Heterodox Religion and Post-Atheism: Bataille / Klossowski/ Foucault , Jones Irwin, ISSN 1393-614X Minerva – An Internet Journal of Philosophy Vol. 10 2006.Klossowski, Pierre. 1991. Sade, My Neighbour, translated by Alphonso Lingis. Illinois. Northwestern University Press.

În limba română, există expresii apropiate de acest concept, care descriu părți ale lui: una este „a răsuci cuțitul în rană”, care înseamnă adăugarea intenționată de ironii și afirmații suplimentare de natură să sporească suferința cuiva deja necăjit; și alta este „să moară și capra vecinului”, care denotă dorința unei persoane ca și altcineva să aibă un necaz similar cu cel experimentat de ea.

Emoții și concepte asociate Sentimentul opus, de bucurie cauzată de bucuria altcuiva (bucurie empatică) nu are un termen fixat, dar sunt asociate verbe ca „a felicita”, „a celebra”, „a aplauda” sau cuvântul preluat din engleză „kudos”. În limba engleză s-a inventat termenul pseudogerman freudenfreude (care însă nu există în germană). În ebraică, există termenul popular firgun, pentru bucuria cauzată de realizările altcuiva.

Sadismul este plăcere cauzată de producerea durerii, în vreme ce derivă din observarea nefericirii care are alte cauze, în special când acea nefericire este produsă din vina celui care suferă.

Utilizarea literară și analiza filosofică Pildele lui Solomon din Biblie fac referire la o emoție similară cu : „Nu te bucura când cade vrăjmașul tău și, când se poticnește, să nu se veselească inima ta, ca nu cumva să vadă Domnul și să fie neplăcut în ochii Lui și să nu întoarcă mânia Sa de la el” (Pilde 24:17–18).

În Asia Orientală, sentimentul de bucurie cauzat de greutățile altora a fost descris încă de pe la sfârșitul secolului al IV-lea î.e.n. Fraza (în ) a apărut mai întâi separat ca (), adică sentimentul de bucurie cauzat de vederea greutăților altora, și (), adică bucuria cauzată de situația nefericită a altora, în textul chinezesc antic (). -ul () încă mai este folosit în rândul vorbitorilor de chineză.

În japoneză, zicala este un exemplu al conceptului de .

În Etica Nicomahică, Aristotel a inclus (în ) în cadrul unei triade de termeni, în care este opusul lui phthonos (), iar () reprezintă media între ele. Nemesis este „răspunsul dureros la fericirea nemeritată a altuia”, în vreme ce este un răspuns dureros la orice fericire a altuia, indiferent dacă este meritată sau nu. () este un om care se bucură de nefericirea altuia.Etica Nicomahică, 2.7.1108b1-10

Lucretius caracteriza emoția ca ceva similar în : , adică „este plăcută să privești de pe uscat marea muncă a altcuiva în marea agitată de vânturi turbulente.” Expresia este abreviată prin locuțiunea latinească prin care cunoscătorii scrierilor clasicilor latini fac referire la concept.

consideră în al său Dialog despre miracole că „bucuria de adversitatea aproapelui” este una dintre „fiicele invidiei... care urmează din furie”., IV, 23.

În secolul al XVII-lea, scria:

Filosoful Arthur Schopenhauer menționează drept cel mai mare păcat al sentimentului uman, parafrazând o afirmație celebră: „A simți invidie este omenesc, a de bucura de este diabolic.”

Cântecul „Schadenfreude” din teatrul muzical , este o explorare comică a relației publicului general cu acest sentiment.

În cartea , rabinul descrie ca o reacție universală ce nu poate fi împiedicată. „Există un termen psihologic german, , care se referă la jenanta reacție de ușurare pe care o simțim când se întâmplă ceva rău altuia și nu nouă.” El dă exemple și scrie că oamenii „nu le doresc răul prietenilor lor, dar nu pot să nu simtă un jenant spasm de recunoștință când lucrurile rele se întâmplă altora și nu lor.”

Filosoful și sociologul Theodor Adorno definea ca „... încântarea în mare parte neanticipată cauzată de suferința altuia, conștientizată ca fiind trivială și/sau adecvată.”Citat în

este un cuvânt cu o popularitate în creștere, conform lui Google.

Studii științifice Un articol publicat în New York Times în 2002 face referire la mai multe studii științifice despre , pe care l-a definit ca „bucuria de nefericirea altora”. Multe astfel de studii se bazează pe , ideea că, atunci când oamenii din jurul nostru au ghinion, avem mai multă grijă de noi înșine. Alți cercetători au constatat că persoanele cu stimă de sine mică au probabilitate mai mare să simtă decât cele cu stimă de sine mare.

Un studiu din 2003 a analizat între grupuri în context sportiv, anume la o competiție internațională de fotbal. Studiul s-a concentrat pe echipele de fotbal din Germania și Țările de Jos, și pe fanii acestora. Rezultatele acestui studiu au indicat că emoția este foarte sensibilă la circumnstanțele care legitimează mai mult sau mai puțin astfel de plăcere malițioasă față de o echipă rivală.

În 2011, un studiu efectuat de Cikara și colegii folosind a examinat în rândul fanilor echipelor Boston Red Sox și New York Yankees, și a constatat că aceștia prezintă o activare sporită în zonele de creier asociate plăcerii autoraportate () când observă un rezultat negativ al unei echipe rivale. Când vedeau un rezultat negativ al echipei lor, ei prezentau activarea și insulei anterioare.

Un experiment efectuat în 2006, despre „dreptatea împlinită” sugerează că bărbaților, și mai puțin femeilor, le place să vadă „oamenii răi” suferind. Studiul a fost efectuat cu scopul de a măsura empatia urmărind care centri ai creierului sunt stimulați atunci când subiecții observați la RMN funcțional văd pe cineva suferind durere fizică. Cercetătorii se așteptau ca centrul empatiei din creierul subiecților să fie mai stimulat atunci când îi văd pe „cei buni” primind un șoc electric, decât atunci când îi văd pe „cei răi” suferind același lucru. Așteptarea a fost confirmată, dar la bărbați s-a observat și activarea centrilor plăcerii atunci când subiectul credea că cel curentat „a meritat”. Pentru un sumar dedicat neprofesioniștilor, vezi

Studiile cu scanarea creierului au arătat că este corelat cu invidia. Sentimentele puternice de invidie activau nodulii de durere fizică din cortexul cingular anterior dorsal al creierului; centrii de recompensă ai creierului, cum ar fi striatumul ventral, erau activați la vestea că alți oameni invidiați avuseseră de suferit. Amplitudinea răspunsului de al creierului putea fi chiar anticipată din observația răspunsului de invidie din faza anterioară.

În 2009, un alt studiu a furnizat dovezi ale capacității oamenilor de a simți ca răspuns la evenimente negative din politică. Studiul urmărea să determine dacă este posibil ca evenimentele negative obiective pot produce . Studiul a concluzionat că probabilitatea sentimentelor de depinde de care partid a avut de pierdut: cel propriu sau cel advers. Acest studiu sugerează că domeniul politicii este un teritoriu important de , mai ales pentru cei care se identifică puternic cu câte un partid.

În 2014, cercetările sub formă de sondaj online au analizat relația între și trăsăturile triadei sumbre (narcisism, și psihopatie). Ele au relevat că respondenții cu niveluri mari ale trăsăturilor triadei sumbre au și niveluri ridicate de , se implicau în activități antisociale mai ample, și erau mai interesați de senzaționalism.

Note

Lectură suplimentară

Categorie:Durere Categorie:Relații interpersonale Categorie:Cuvinte și expresii în limba germană Categorie:Concepte în etică Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite