Enache Buzilă

Enache Buzilă a fost un boier și dregător moldovean din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cunoscut atât pentru rolul său în administrația financiară a Moldovei, cât și pentru faptul că este menționat în istoriografie drept primul intelectual român care a plătit pentru a avea o copie după ’‘Istoriilor’’ lui Herodot, în traducere.Sorin Iftimi, Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene, Iași, 2013, p. 45.

Biografie Enache Buzilă provenea dintr-o familie boierească veche a Moldovei, menționată în Arhondologia lui Constantin Sion drept „Buzilă. Moldovan vechĭu, neam de boeri”.Constantin Sion, Arhondologia Moldovei, ed. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892, p. 30

Vasile Buzilă († 1746))Teodor Bălan, Documente bucovinene, vol. V (1745–1760), Cernăuți, 1939, p. 18., tatăl lui Enache, a fost un boier moldovean cu atribuții administrative importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În timpul domniei lui Constantin Mavrocordat a fost considerat om de încredere al domnului; la porunca acestuia a întocmit o versiune „pe scurt” a Cronicii paralele și a fost trimis în 1742 la cetatea Vozia (Oceacov) pentru supravegherea lucrărilor de refacere a fortificațiilor. Activitatea sa arată că făcea parte dintre boierii cultivați ai epocii, implicați în administrația și cultura scrisă a Moldovei.

Maria, mama lui Enache, a fost o boiereasă moldoveană din secolul al XVIII-lea, menționată în documente ca „jupâneasa lui Vasile Buzilă”. Ea stăpânea moșia Bălteni din Ținutul Iașilor și administra domeniul după moartea soțului său, fostul mare jitnicer Vasile Buzilă.

Un document din 6 septembrie 1754 consemnează implicarea sa într-o hotărnicie judecată de marele logofăt Radul Racoviță, privind cotul rupt al apei Prutului și veniturile din pescuitul Prutului vechi. Potrivit acestui act, hotarul și venitul urmau să fie împărțite „după legea țării: jumătate Maria jitniceroaia și jumătate toți moșnenii din Vrănești”.Dinu Poștarencu, „Primele atestări documentare ale localităților Balatina, Cernoleuca, Cigarleni, Fălești, Răzeni și Tăhnăuți”, în Istorie Locală, Chișinău, p. 104.

Funcții În perioada 1744–1749, Enache Buzilă este atestat în catastifele Vistieriei Domnești ca diac de vistierie, logofăt de vistierie și mare stolnic.Mihai Mîrza, „Catastiful Vistieriei Moldovei (1744–1749)”, în Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, XVI–XVIII, 2010–2012.

El este menționat printre administratorii financiari ai |Moldovei alături de:

Constantin Cogălniceanu Tănase Gosan Mihalache Cheșcu Ștefan Bosie Toader Nacul

Studiile de specialitate arată că familiile Buzilă și Gosan și-au transmis din generație în generație slujba de diac de vistierie în secolul al XVIII-lea.C. Bobulescu, Banul Tănasă Gosan, 1769-1831 iunie 17, București, 1928. Șt. S. Gorovei, „Cărturari putneni din secolul al XVIII-lea. Între năzuință și fabulație”, în Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, XVI–XVIII, 2010–2012.

Importanță culturală Cel mai important episod documentat din activitatea lui Enache Buzilă este legat de circulația traducerilor din literatura clasică în spațiul românesc. În anul 1746 el a realizat prima copie cunoscută a traducerii moldovenești a ’‘Istoriilor’’ lui Herodot, „de pre izvodul cel vechi moldovenesc”.

Istoricul Ștefan S. Gorovei a demonstrat că această traducere a circulat într-un cerc foarte restrâns și că Enache Buzilă este primul intelectual moldovean identificat ca beneficiar și copist al acestei lucrări fundamentale.

Origini și familie Familia Buzilă este atestată documentar încă din secolul al XVII-lea în zona Ținutului Iași. În anul 1602, Efrim Buzilă din Șerbești apare ca martor într-un act de vânzare, publicat în colecția „Documente privitoare la istoria României.”.Alexandru I. Gonța (ed.), Documente privitoare la istoria României., București, 1954.

În secolele următoare, familia se regăsește în documente din nordul Moldovei, în legătură cu vechea boierime din ținuturile Iașilor și Botoșanilor, cadrul genealogic în care este plasată și ramura din care provine Enache Buzilă.

În secolul al XVIII-lea, o ramură a familiei este menționată în Basarabia, într-un context boieresc legat de Ținutul Soroca, indicând extinderea geografică a aceleiași familii spre estul Moldovei.N. Iorga, „Rușii și Basarabia în veacul al XVIII-lea”, în Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. XXIV–XXV, București, 1903, p. 129.

Documentele moldovenești premoderne consemnează, de asemenea, prezența unor membri ai familiei în apropierea vadului domnesc de la Chișinău, parte a infrastructurii vamale a orașului, ceea ce confirmă continuitatea socială și administrativă a acestei familii în mai multe regiuni ale Moldovei istorice.Andrei Eșanu, „Chișinău–File de istorie, Vama domnească de la Chișinău”, Chișinău, 1998, pp. 34–36.

La Arhivele Naționale – Serviciul Județean Botoșani se păstrează un dosar genealogic dedicat familiei, sub titlul Schiță genealogică a familiei Buzilă, aflat în fondul personal „Eugen G. Nicolau”, inventar 723, u.a. 7.

Note

Categorie:Boieri și boiernași din Moldova Categorie:Nașteri în secolul al XVIII-lea