Ivoriile din Nimrud reprezintă un grup mare de plăcuțe și figurine de mici dimensiuni din ivoriu/ fildeș (datând din secolele IX-VII î.Hr.) care au fost excavate în orașul asirian Nimrud (în Ninawa modernă, Irak) în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Ivoriile provin în mare parte din afara Mesopotamiei și se consideră că au fost fabricate în Levant și Egipt, fiind adesea atribuite fenicienilor pentru că o parte dintre piese conțin inscripții feniciene.. Acestea au un rol fundamental în studiul artei feniciene, la fel ca bolurile metalice feniciene, care au fost descoperite în același timp, dar identificate ca feniciene cu câțiva ani mai devreme. Cu toate acestea, atât bolurile, cât și ivoriile reprezintă o adevărată provocare, deoarece nu au fost găsite exemplare cu caracteristici asemănătoare în Fenicia sau în alte colonii importante (de ex. Cartagina, Malta, Sicilia).
Majoritatea sunt fragmente ale formelor originale. Au fost inventariate peste 1.000 de piese semnificative și numeroase fragmente de dimensiuni foarte mici. Acestea sunt sculptate cu motive tipice acelor regiuni și erau folosite pentru decorarea obiectelor de prestigiu și lux, cum ar fi piesele de mobilier, carele de luptă, harnașamentele, armele, sau diverse obiecte portabile de mici dimensiuni. Multe dintre ivorii ar fi fost inițial ornate cu foiță de aur sau pietre semiprețioase, dar au fost îndepărtate la un moment dat înainte de îngroparea lor finală. Un grup numeros a fost descoperit într-un depozit al palatului, aparent destinat mobilierului nefolosit. Multe alte piese au fost găsite pe fundul unor fântâni, fiind aruncate acolo când orașul a fost jefuit în timpul prăbușirii slab documentate a Imperiului Asirian, între 616 î.Hr. și 599 î.Hr Metropolitan note. miniatura|Placă de mobilier cloisonné cu doi grifoni într-un peisaj floral, stil fenician, Muzeul Metropolitan de Artă Multe dintre ivorii au fost duse în Regatul Unit și depozitate în British Museum, aflându-se doar în custodia instituției. În 2011, muzeul a achiziționat majoritatea ivoriilor aflate în posesia britanicilor, printr-o combinație de donație și cumpărare, urmând să expună o parte dintre acestea. Intenția este ca restul să fie returnate Irakului. Un număr semnificativ de ivorii se afla deja în instituții irakiene, însă multe au fost pierdute sau deteriorate în urma războaielor și jafurilor. Piese comparabile sunt prezente și în colecțiile altor muzee din întreaga lume.
Descriere Ivoriile cuprind plăcuțe decorate în relief, cu sculpturi detaliate reprezentând sfincși, lei, șerpi, personaje, flori și motive geometrice, precum și sculpturi ale unor capete și figuri feminine. Acestea au fost realizate în diverse locații din Orientul Apropiat Antic, inclusiv în Egipt, Siria și Libanul de astăzi, în timp ce doar câteva au fost sculptate local. Fildeșul folosit pentru confecționarea acestor obiecte provenea inițial de la elefanții sirieni, care erau specifici Orientului Mijlociu în Antichitate, însă până în secolul al VIII-lea î.Hr. elefantul sirian fusese vânat până aproape de dispariție, astfel încât fildeșul pentru piesele ulterioare a trebuit să fie importat fie din India, fie din Africa .
Se presupune că plăcuțele de ivoriu au fost folosite pentru a decora care de luptă, piese de mobilier și harnașamente, iar inițial ar fi fost acoperite cu foiță de aur sau ornate cu pietre semiprețioase, precum lazuritul. Unele piese păstrează încă urme de foiță de aur. Multe dintre ele erau deja vechi de câteva secole în momentul depozitării și este posibil să fi ieșit din uz la acea vreme. Aurul ar fi putut fi îndepărtat de pe ivorii înainte ca acestea să fie puse în depozit sau poate că a fost luat de babilonieni când au jefuit și distrus Nimrudul în 612 î.Hr. miniatura|Placuță Unele dintre ivorii au litere feniciene gravate pe verso care, se presupune, ar fi fost folosite ca repere pentru asamblarea pieselor pe mobilierul la care erau atașate. Prezența acestor litere pe ivorii sugerează că acestea au fost produse de meșteri fenicieni .
Pe lângă plăcuțe, la Nimrud au fost descoperite numeroase sculpturi de mici dimensiuni din ivoriu reprezentând capete feminine, majoritatea având doar 2,5 - 5 cm înălțime, dar câteva depășind 12 cm. Multe dintre aceste capete poartă o beretă, foarte asemănătoare celor reprezentate pe ivoriile mult mai timpurii de la situl Meghido, din Israelul modern . O altă formă sculptată frecvent întâlnită la Nimrud este alcătuită din figurine reprezentând două femei nude lipite spate în spate, despre care se crede că au fost folosite fie ca mânere pentru evantaie sau oglinzi, fie ca element decorativ pe mobilier.
Plăcuțele prezintă o mare varietate de teme, dintre care unele au un stil asirian pur, iar altele reflectă influențe egiptene, cu gravuri reprezentând personaje sau zei egipteni și chiar hieroglife egiptene. Totuși, motivele egiptene sunt adesea interpretate greșit, iar hieroglifele nu formează nume valide, astfel încât par a fi imitații degradate ale artei egiptene.
La Nimrud au fost descoperite mult mai multe ivorii decât în oricare alt sit asirian, iar se presupune că acestea au fost aduse la Nimrud ca pradă de război sau importate ca bunuri de lux din orașele de pe coasta mediteraneană. Câteva secole mai târziu, se pare că aceste obiecte au ieșit din uz și au fost depozitate .
Descoperiri miniatura|„Doamna de la fereastră”, Muzeul Sulaymaniyah, Irak.
Layard (1845) Primul grup de ivorii a fost excavat de pe situl palatului lui Șalmanasar al III-lea (a condus între 859 și 824 î.Hr.) din capitala asiriană Nimrud. Palatul a fost redescoperit în 1845 de Austin Henry Layard, chiar în prima zi a săpăturilor sale. În a doua zi a făcut prima descoperire de ivorii .
Loftus (1854–1855) miniatura|Placă realizată în Egipt Mai multe ivorii au fost descoperite în timpul săpăturilor realizate de William Kennett Loftus între 1854 și 1855. Ele au fost găsite într-un grup de clădiri denumit „Palatul de Sud-Est” sau „Palatul Ars”. Loftus a descris împrejurările descoperirii într-o scrisoare către Journal of Sacred Literature în februarie 1855.
Mallowan (1949–1963) miniatura|Sala Ivoriilor de la Nimrud din Muzeul Irakului din Bagdad, Irak. Această sală expune un număr mai mare de ivorii de la Nimrud decât orice alt muzeu. miniatura|Un taur culcat, unul dintre ivoriile de la Nimrud descoperite de Sir Max Mallowan, Muzeul din Sulaymaniyah, Irak. Descoperiri ulterioare au fost realizate între 1949 și 1963 de o echipă a British School of Archaeology in Iraq, condusă de arheologul Max Mallowan . Acesta a găsit mii de ivorii, dintre care multe au fost descoperite pe fundul unor fântâni în care fuseseră aruncate atunci când orașul a fost jefuit (fie în tulburările care au urmat morții lui Sargon al II-lea în 705 î.Hr., fie la căderea Ninivului în 612 î.Hr) . Soția lui Mallowan a fost celebra romancieră engleză Agatha Christie (1890–1976), pasionată de arheologie, care l-a însoțit pe soțul ei în săpăturile de la Nimrud . Christie a ajutat la fotografierea și conservarea multor ivorii descoperite în timpul săpăturilor, explicând în autobiografia sa că le curăța folosind un ac fin de tricotat, un băț de portocal și un borcan cu cremă de față .
Colecția de ivorii descoperită de Mallowan a fost împărțită între Irak și Marea Britanie, unde a rămas la British School of Archaeology in Iraq (devenită ulterior British Institute for the Study of Iraq) până în 1987 . Ulterior, acestea au fost depozitate la British Museum până în 2011, însă nu au fost expuse . Multe dintre ivoriile aflate în custodia Irakului au fost pierdute sau deteriorate. După Războiul din Irak din 2003, Muzeul Național al Irakului din Bagdad a fost jefuit, iar multe dintre ivoriile păstrate acolo au fost distruse sau furate. Alte ivorii depozitate într-o cutie de valori a unei bănci din Bagdad au fost afectate de apă atunci când clădirea a fost bombardată .
În martie 2011, British Museum a achiziționat o treime dintre ivoriile descoperite de Mallowan (cuprinzând 1.000 de ivorii complete și 5.000 de fragmente) de la British Institute for the Study of Iraq, pentru suma de 1,17 milioane de lire sterline. Această achiziție a fost posibilă datorită unei campanii publice de strângere de fonduri care a adunat 750.000 de lire în șase luni, cu sprijinul unor granturi de la National Heritage Memorial Fund și Art Fund . Aceasta este a doua cea mai costisitoare achiziție a British Museum de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Pe lângă achiziție, British Institute for the Study of Iraq a donat către British Museum încă o treime din colecție, în semn de recunoaștere pentru păstrarea acesteia în ultimii 24 de ani. Se preconizează că ultima treime a colecției va fi returnată Irakului în viitor . O selecție dintre ivorii va fi expusă la British Museum începând cu 14 martie 2011 .
Oates (1957–1963) Cea mai mare descoperire individuală de ivoriu a fost făcută între 1957 și 1963, când o echipă a British School condusă de David Oates a descoperit o încăpere din palatul de la Nimrud, supranumită „camera ivoriilor”. Se pare că aceasta a servit drept principal centru de depozitare pentru obiectele din ivoriu adunate de regii asirieni. Săpăturile ulterioare efectuate de Departamentul de Antichități al Irakului au scos la iveală și alte ivorii .
Alte descoperiri În ultimii ani, săpăturile realizate de Departamentul Irakian al Antichităților au scos la iveală și mai multe ivorii .
Inscripții canaanite și aramaice miniatura|ND 10150, cea mai detaliată inscripție canaanită și aramaică găsită în colecția de ivorii Câteva dintre ivorii conțin inscripții canaanite și aramaice (câteva includ mai multe cuvinte, iar multe altele doar litere izolate). Unele dintre acestea au fost descoperite la mijlocul secolului al XIX-lea de Layard și Loftus (în special un mâner inscripționat „proprietatea lui Milki-ram” [lmlkrm]), iar altele au fost găsite în 1961 de Mallowan și Oates. Dintre acestea din urmă, cele mai importante descoperiri au fost excavate în „Fort Shalmaneser”, în partea de sud-est a sitului de la Nimrud Millard, A. R. “Alphabetic Inscriptions on Ivories from Nimrud” Iraq, vol.. Alan Millard a publicat câteva dintre acestea în 1962 (codul „ND” este codul standard de excavare pentru „Documentele de la Nimrud”) .
ND 10151 - o tăbliță de 9 cm, cu trei litere ND 10359 - o placuță triunghiulară dintr-un ham, cu trei litere ND 8184 - o bandă curbată, cu șase litere și alte fragmente mai mici ND 10150 - cea mai detaliată inscripție, pe un fragment de 9 x 5 cm, cu trei rânduri de text fragmentat. Aceasta este cunoscută și sub numele de TSSI I 6, fiind publicată în Textbook of Syrian Semitic Inscriptions ND 10304 - un grifon inscripționat, cu cinci litere ND 10303 - un grifon inscripționat, cu trei litere
Acestea au fost comparate cu inscripția din ivoriu Arslan Tash și cu inscripția Ur Box Millard, A. R. “Alphabetic Inscriptions on Ivories from Nimrud” Iraq, vol..
Una dintre ivoriile fragmentare descoperite la Nimrud poartă numele lui Hazael. Acesta era, probabil, regele Hazael menționat în Biblie. dreapta|miniatura|Două piese din colecția Muzeului și Galeriei de Artă din Birmingham Ivoriile din Nimrud sunt păstrate la mai multe instituții din întreaga lume:
British Museum, Londra, Anglia: 6.000 de piese excavate de Mallowan, care au fost anterior păstrate la British Institute for the Study of Iraq; precum și un număr de piese provenite din alte săpături. Muzeul și Galeria de Artă din Birmingham: 28 de piese de la Școala Britanică de Arheologie din Irak Muzeul Național al Irakului, Bagdad, Irak. Muzeul Sulaymaniyah, Kurdistanul irakian: acest muzeu găzduiește aproximativ 30 de piese descoperite de Sir Max Mallowan. Toate acestea sunt expuse în 2 vitrine mari de expunere. Metropolitan Museum of Art, New York City Muzeul de Artă din Cleveland