Manchester United, pe scurt Man Utd, este un club profesionist de fotbal din Manchester, Anglia, care evoluează în Premier League. Este unul dintre cele mai populare cluburi din lume, cu peste 50 de milioane de fani; asistența medie la meciurile echipei a fost cea mai mare între echipele englezești, cu șase excepții, din sezonul 1964-65 încoace. Fondat ca Newton Heath LYR Football Club în 1878, și-a schimbat numele în Manchester United în 1902 și s-a mutat pe Old Trafford în 1910.
În 1968, sub conducerea lui Matt Busby, Manchester United a fost prima echipă engleză care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, la zece ani după Accidentul aviatic de la München în care și-au pierdut viața opt jucători. În finală, United a învins pe Benfica; au mai câștigat Liga Campionilor în 1999 și în 2008. De-a lungul istorie, Man.United a câștigat cel puțin o dată fiecare competiție internațională în care a participat: UEFA Europa League, Cupa Cupelor UEFA, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală și Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA.
Cel mai de succes antrenor din istoria lui Manchester United este Sir Alex Ferguson, care are în palmares 37 de trofee majore de când a fost instalat în funcția de antrenor în noiembrie 1986.
Este printre cele mai de succes cluburi din Anglia: pe parcursul a 20 de ani (din sezonul 1986-87), a câștigat multe trofee importante, mai mult decât oricare alt club din Premier League. Începând cu sezonul 1986-1987, Manchester United a câștigat de 13 ori Premier League, șapte Cupe a Angliei, șase Cupe ale Ligii și 12 FA Community Shield (fiind un record).
Din a doua jumătate a anilor 1990, clubul a fost unul din cele mai bogate din lume, și până de curând a avut cele mai mari beneficii dintre toate cluburile din lume, câțiva ani consecutiv. Din 2007, clubul este pe locul 4 în lume în ceea ce privește încasările, dar rămâne cel mai rentabil club de fotbal. Manchester United rămâne și cel mai scump club din lume. Manchester United este membru fondator al grupului "G-14" de cluburi europene de top.
După retragerea lui Sir Alex Ferguson din mai 2013, echipa a intrat pe o spirală descendentă, nereușind să mai câștige titlul de campioană, deși a avut antrenori de top, precum David Moyes, Louis van Gaal sau José Mourinho cae au și făcut campanii spectaculoase de transferuri, cumpărând jucători bine cotați precum Radamel Falcao, Marcos Rojo, Memphis Depay, Ángel Di María (transferat la Paris Saint-Germain în vara lui 2015), Zlatan Ibrahimovic (venit gratis), Paul Pogba (adus pentru o sumă de peste 100 mil. euro, făcându-l pe francez jucătorul cu cea mai mare sumă de transfer) sau Eric Bailly, și a promovat o nouă generație de tineri englezi precum Marcus Rashford sau Kobbie Mainoo.
Istorie Istoria timpurie (1878-1945) thumb|Un grafic care ilustrează progresul echipei Manchester United în Sistemul fotbalistic englez din 1893 până în anul curent Clubul a fost fondat cu numele Newton Heath L&YR F.C. în 1878, ca echipa de muncitori de la depozitul Lancashire and Yorkshire Railway din Newton Heath.Barnes et al. (2001), pag. 8. Inițial a jucat meciuri împotriva altor departamente și companii de cale ferată, iar pe 20 noiembrie 1880 a jucat primul meci oficial, în care au fost învinși de echipa de rezerve a celor de la Bolton Wanderers cu 6-0,James (2008), p. 66. purtând culorile companiei de cale ferată, verde și auriu. Au jucat pe un teren improvizat din North Road, aproape de situl viitoarei stații de tren Manchester Piccadilly, timp de 15 ani, înainte să se mute pe stadionul Bank Street din orașul apropiat Clayton, în 1893. Clubul intrase în liga de fotbal cu un an înainte, începând să rupă legăturile cu depozitul de cale ferată, devenind până la urmă companie independentă, numind un secretar al clubului și renunțând la partea cu L&YR din nume, pentru a deveni Newton Heath F.C.. După două sezoane, clubul a fost retrogradat la divizia a doua.
thumb|left|200px|Echipa lui Manchester United la începutul sezonului 1905-06, în urma căruia au obținut promovarea în prima ligă La scurt timp, în 1902, clubul s-a aflat aproape de faliment, cu datorii de £2,670 – echivalentul a 210,000 de lire sterline în 2011. Terenul lor din Bank Street a fost chiar închis prin ordin judecătoresc. Chiar înainte de a fi desființat cu totul, clubul a beneficiat de investițiile importante ale lui John Henry Davies, director general la Manchester Breweries. Legenda spune că Harry Stafford, căpitanul echipei, își prezenta câinele St.Bernard premiat, într-o încercare de strângere de fonduri pentru club, când Davies l-a întrerupt fiindcă voia să îi cumpere câinele. Stafford nu a acceptat, dar a putut să-l convingă pe Davies să investească la club și să devină președintele lui. S-a decis că era necesară schimbarea numelui pentru a reflecta începutul unui drum nou pentru club.Barnes et al. (2001), p. 9. Manchester Central și Manchester Celtic au fost printre numele propuse, înainte ca Louis Rocca, un tânăr imigrant din Italia, să spună „Domnilor, de ce să nu ne numim Manchester United ?” Numele a prins, și Manchester United a luat ființă oficial pe 26 aprilie 1902. Davies a considerat că e cazul să fie schimbate și culorile clubului, renunțându-se la verde-auriu și adoptându-se culorile alb și roșu.
Ernest Mangnall a fost numit secretarul clubului, după ce James West a demis din funcția de antrenor pe 28 septembrie 1902. Lui Mangnall i s-a cerut să promoveze clubul în prima divizie, și a fost foarte aproape să reușească din prima încercare, terminând pe 5 în a doua divizie. Mangnall a decis că era necesar să se aducă jucători noi la echipă, și a optat pentru nume ca Harry Moger pe postul de portar, Dick Duckworth în linia de mijloc și John Picken în atac. Dar a fost un alt mijlocaș, Charlie Roberts, cel care avea să producă cel mai mare impact. A costat clubul 750 de lire sterline, pe atunci un record, fiind adus de la Grimsby Town F.C. în aprilie 1904, și a ajutat echipa să termine pe locul 3 în sezonul 1903-1904, la doar un punct de al doilea loc care aducea promovarea.
Nu a durat mult până când clubul a obținut promovarea în prima divizie, pentru prima dată cu noul nume, terminând pe locul 2 în a doua divizie în sezonul 1905-06. A urmat un sezon de consolidare, echipa terminând pe locul 8, înainte să câștige primul său titlu de campioană în 1908. Între timp, Manchester City era supusă unor investigații privind acordarea de salarii peste limita impusă de regulamentul FA jucătorilor săi. A primit atunci o amendă de 250 de lire sterline, și li s-a interzis la numai puțin de 18 fotbaliști să mai joace pentru City. Manchester United a speculat rapid situația, aducându-i pe Billy Meredith („Magicianul galez”) și Sandy Turnbull, printre alții. Jucătorii nou veniți n-au primit drept de joc până în ziua de Anul Nou 1907, așa că au contribuit în sezonul 1907-08 la câștigarea titlului. În acel sezon Manchester United a început bine campionatul, câștigând cu 2-1 în fața celor de la Sheffield United, prima victorie dintr-o serie de zece consecutive. În ciuda unui sfârșit de sezon mai puțin fast, United și-a menținut poziția din clasament, terminând sezonul cu nouă puncte în fața echipei de pe locul 2, Aston Villa.
Sezonul următor a început bine pentru Manchester, care a câștigat primul Charity Shield, din istorie, și s-a terminat tot bine, cu câștigarea primului trofeu de Cupă FA din istoria clubului, punând bazele actualului record de trofee de Cupă FA. Precum în campania precedentă, Turnbull și Meredith au fost instrumentali în jocul echipei, Turnbull de altfel marcând de altfel golul victoriei în finala Cupei FA. Clubul a trebuit să aștepte doi ani până să atingă noi performanțe, câștigând al doilea titlu din istorie în sezonul 1910-1911. Între timp, echipa se mutase pe stadionul Old Trafford. Primul meci disputat acolo datează din 19 februarie 1910, în compania lui Liverpool, o înfrângere surprinzătoare cu 3-4, după ce United a condus cu 3-0. În sezonul 1911-12 echipa nu a câștigat nimic, iar antrenorul Mangnall s-a mutat la Manchester CityBarnes et al. (2001), p. 11. după zece ani la United, acesta fiind și începutul unei perioade de 41 de ani fără titlu câștigat pentru United, cea mai lungă de până acum.
În următorii zece ani clubul a intrat treptat în declin, fiind chiar retrogradat în divizia secundă în 1922. Au promovat din nou în 1925, dar s-au zbătut undeva la mijlocul clasamentului, până la retrogradarea din 1931. În cei opt ani de dinainte de cel de-al doilea război mondial, clubul nu s-a bucurat de constanță, ajungând pe locul 20 în a doua divizie în 1934, cea mai proastă clasare din istoria clubului. Au promovat și au fost din nou retrogradați pentru ultima dată, înainte să promoveze în penultimul sezon de dinainte de cel de-al doilea război mondial. Și-au asigurat participarea în prima divizie după terminarea războiului, ocupând locul 14 în sezonul 1938-1939.Barnes et al. (2001), p. 12.
Anii Busby (1945-1969) thumb|Busby Babes în Danemarca, 1955. În 1945 Matt Busby a devenit noul antrenor al lui Manchester United. A pus atunci niște condiții nemaiauzite, cerând să alcătuiască el echipa, să aleagă jucătorii pe care dorește să fie semnați de club, precum și să conducă sesiunile de antrenament.Barnes et al. (2001), p. 13. Refuzase postul de antrenor oferit de Liverpool F.C., deoarece conducătorii de acolo considerau că toate îndatoririle de mai sus reveneau directorilor. Primul nume nou adus de Busby nu a fost un jucător, ci un antrenor secund, fostul fotbalist Jimmy Murphy. Riscul pe care și-l asumase Manchester a meritat, deoarece echipa a terminat pe locul 2 în ligă în 1947, 1948 și 1949, și a câștigat Cupa FA în 1948, parțial mulțumită unui „trio” local format din Stan Pearson, Jack Rowley și Charlie Mitten (Rowley și Pearson au marcat în finala din 1948, precum și mijlocașul Allenby Chilton).
Charlie Mitten plecase în Columbia în căutarea unui salariu mai bun, dar restul echipei lui United a reușit să câștige titlul în 1952. Busby însă știa că echipele de fotbal au nevoie de mai mult decât experiență, așa că promova tineri de câte ori avea ocazia. La început, jucători tineri precum Roger Byrne, Bill Foulkes, Mark Jones sau Dennis Viollet, au avut nevoie de timp pentru a se integra în echipă, care a terminat doar pe locul 8 în 1953, dar în 1956 Manchester United a câștigat din nou titlul de campioană, cu o vârstă medie a echipei de 22 de ani,Murphy (2006), p. 71. marcând în total 103 goluri. Strategia de promovare a tinerilor a devenit o constantă a perioadelor de mari succese ale clubului (mijlocul anilor 1950, a doua jumătate a anilor 1960, anii 1990). Gașca de tineri ai lui Busby a primit porecla Busby Babes, cireașa de pe tort fiind aripa Duncan Edwards. Băiatul din Dudley, West Midlands, și-a făcut debutul la Manchester pe când avea doar 16 ani, în 1953. S-a spus despre Edwards că poate juca oriunde în teren, și mulți dintre cei care l-au văzut jucând l-au considerat cel mai mare jucător din istorie. În sezonul următor, 1956-57, United a câștigat din nou campionatul și a ajuns în finala Cupei FA, unde a pierdut în fața celor de la Aston Villa. A devenit de asemenea prima echipă din Anglia care a participat în Cupa Campionilor Europeni, după ce Asociația de Fotbal îi interzise lui Chelsea F.C. același lucru cu un an în urmă. Manchester a ajuns în semifinala competiției, unde a fost eliminată de Real Madrid. În drumul lor spre semifinale, United a câștigat un meci la o diferență de scor care este considerat recordul ei din toate competițiile, un 10-0 în fața belgienilor de la Anderlecht pe Maine Road.Barnes et al. (2001), pp. 14–15.
thumb|200px|left|O placă de la stadionul Old Trafford, în amintirea jucătorilor decedați în Dezastrul aerian de la München.