Vaginul este un organ sexual, parte a aparatului genital feminin, care face legătura între vulvă și uter. Termenul vagin nu trebuie confundat cu vulvă, care desemnează totalitatea organelor sexuale externe ale femeii.
Vaginul este un organ impar, musculo-membranos, situat între vezica urinară și rect. Reprezintă organul de copulație al femeii, canal de expulzie a fătului și anexelor sale în timpul nașterii, fiind foarte extensiv și elastic, asigură eliminarea lichidului menstrual și a produselor de secreție ale uterului.
Din punct de vedre embriologic, vaginul este omolog cu urtriculul prostatic masculin (numit vaginul masculin).
Etimologie Cuvântul „vagin” provine din limba latină și înseamnă literalmente teacă - înveliș în care se păstrează lama unei săbii, cu referire la faptul că în timpul actului sexual vaginul înconjoară (învelește) penisul erect ca o teacă.
Anatomie
Formă și dimensiuni Vaginul are forma unui cilindru turtit, alcătuit din: față anterioară, față posterioară, două fețe (margini) laterale și două extremități (superioară și inferioară). Prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin, iar prin extremitatea inferioară se deschide în vulvă. Forma vaginului se schimbă în lungime. La extremitatea inferioară vaginul este turtit transversal pentru a prelua forma fantei vulvare. Pe segmentul de mijloc turtirea este anterio-posterioară sub forma literei H, fețele anterioară și posterioară venind în contact direct una cu cealaltă. Pentru vizualizarea cavității vaginale este nevoie de instrumentar special. În extremitatea superioară, vaginul ia forma unei cupole cu cele patru funduri de sac: anterior, posterior și 2 laterale.
Peretele anterior al vaginului, în treimea superioară, vine în contact cu fundul vezicii urinare, de care este separat de un țesut conjunctiv - septul vezico-vaginal. Peretele posterior contactează în porțiunea inferioară cu rectul și corpul perineal, de care este separate prin țesut conjunctiv – septul recto-vaginal. Vaginul nu are o direcție rectilinie, ci este ușor curbat.
Dimensiunile sunt foarte variate, în funcție de vârstă, activitatea sexuală și numărul nașterilor. Lungimea medie a vaginului la o femeie adultă este de 7–9 cm. Peretele posterior este mai lung cu 2–3 cm. Astfel, fundul de sac posterior, fiind mai profund, formează fornixul vaginului. Diametrul vaginului măsoară 2–4 cm, cu posibilități de lărgire în timpul nașterii. Extremitatea inferioară, în apropiere de vestibulului vaginal, reprezintă, cea mai îngustă porțiune a vaginului.
Suprafața internă stanga|miniatura|Plicile vaginale văzute pe peretele anterior La femeile adulte de vârstă reproductivă, suprafața internă a vaginului nu este netedă, ci prezintă cute și pliuri. Cutele vaginale transversale sunt pliuri ale mucoasei vaginale, amplasate pe marginile laterale și formează câte o proeminență longitudinală pe fața anterioară și fața posterioare. Aceste proeminențe reprezintă pliurile vaginale îngroșate și poartă numele de coloane (creste) vaginale.
Coloana vaginală anterioară (Columna rugarum anterior) proeminează cu 5–15 mm, fiind mai evident decât cea posterioară. Începe la orificiul vaginal, la 2–3 mm mai jos de meatului uretral. În porțiunea superioară a vaginului, coloana anterioară se sfârșește printr-o bifurcație care se atenuează.
Coloana vaginală posterioară (Columna rugarum posterior) este mai puțin dezvoltată decât cea anterioară, coboară în jos și se observă până în porțiunea median a vaginului, unde începe să se piardă.
Cele doua coloane nu sunt dispuse una în fața celeilalte. Ele nu se suprapun, ci se găsesc deplasate față de linia mediană, spre stâng sau spre dreapta, astfel la închiderea vaginului ele devin alăturate.
Structura peretelui vaginal miniatura|Secțiune prin peretele vaginal ce reprezintă doar tunica mucoasă Peretele vaginal are o grosime de aproximativ 3 – 4 mm. Structural, peretele vaginal este alcătuit din trei tunici: conjunctivă, musculară și mucoasă. Unii autori descriu patru tunici, divizând tunica mucoasă în 2 straturi: spongios și mucos. Tunica conjunctivă (externă), sau adventiția, este constituită din țesut conjunctiv cu numeroase fibre musculare netede, vase sangvine, mai ales vene și limfatice, elemente ce se continuă cu cele ale spațiului pelvisubperitoneal și perineului. Tunica musculară este alcătuită dintr-o rețea din fibre musculare netede dispuse în două straturi: longitudinal intern și circular extern. Fibrele musculare longitudinale continua în secțiunea superioară cu fibrele superficiale ale uterului. Fibrele circulare sunt dispuse ca inelele, la extremitatea inferioară formând sfincterul vaginal. Tunica mucoasa vaginală (medie) este formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat, necheratinizat, de culoare roz sau gri-roșiatică și fără glande. Totuși, suprafața internă a vaginul conține o secreție, prezentată de un transsudat seros provenit din pereții săi, amestecat cu mucusul cervical fluidificat și, în mică parte, cu produsul glandelor vulvare. Tunica mucoasă este rezistentă și elastică, asigurând nașterea fătului. Epiteliul vaginal cuprinde trei straturi de celule: bazal - format din celule mici, intermediar - format din celule ovoidale și superficial format din celule mari poliedrice cu nucleu picnotic. În celulele superficiale ale epiteliului se depozitează glicogenul, eliminat în mediul intern al vaginului. Tunica mucoasă continuă în porțiunea superioară cu mucoasa exocolului, iar în partea inferioară cu mucoasa vulvară.
Flora vaginală
miniatura|Vagin deschis cu ajutorul unui speculum, la extremitate superioară se află colul uterin al unei femei multipare Flora microbiană normală a vaginului constituie un factor important în protecția antiinfecțioasă. În normă, aproximativ 95% din flora vaginală este formată din lactobacili (bacilii Döderlein), care mențin pH-ul vaginal la un nivel scăzut (4,0 - 4,5) și previn multiplicarea excesivă a microorganismelor patogeneCorina ILIADI-TULBURE, Zinaida SOCOCOL, Nicolae PALADII, Roman BALAN, Angela PARII. Eficacitatea clinică și toleranța preparatului CLOMEZOL, ovule vaginale (Farmaprim SRL, Republica Moldova). Arta Medica, Nr. 3 (42), 2010, pp. 87-91.. Aciditatea se obține prin fermentarea glicogenului, din mucoasa vaginală, în acid lactic de către lacobacili. Principalele specii de lactobacili sunt: Lactobacillus crispatus, Lactobacillus gasseri, Lactobacillus jensenii, Lactobacillus iners ș.a. În absența patologiilor, numărul bacteriilor acidolactice variază între 105-180 într-un gram de lichid vaginal.QUENTIN, R. Écologie bactérienne vaginale: nature, exploration et prise en charge des déséquilibres. Extrait des Mises à jour en Gynécologie et obstétrique, Tome XXX, publié le 29.11.2006. pp. 5-18. Printre vecinii lactobacililor sunt semnalate și alte bacterii anaerobe: Bacteroides sp., Peptostreptococus sp., Eubacterium sp., Fusobacterium sp., Veillonella sp. Dintre bacteriile aerobe predomină Streptococcus viridans, Stafolococcus epidermidis, Gardnerella vaginalis. Reprezentanții genului Candida populează vaginul frecvent, dar în cantități reduse.PARII Angela; ERHAN Ala. Contribuții la corecția preconcepțională a dereglărilor biocenozei vaginale. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe Medicale. Numărul 2(11), 2007, pp. 193-196. Bacteriile potențial patogene nu prezintă pericol atât timp cât mediul intern al vaginului se menține acid cu predominarea lactobacililor.
Lactobacilii mențin ecosistemul vaginal în normă, inhibând creșterea și expansiunea potențialilor patogeni. Scăderea ponderii lactobacililor determină dezvoltarea microorganismelor patogene și apariția bacteriozelor vaginale.GUȚĂ, Camelia Daniela. Studiul microbiologic al florei vaginale antepartum și postpartum. Cercetări clinico-paraclinice și particularități terapeutice. Teză de doctorat -rezumat. Universitatea de Stat din Craiova, 2013. 17 p.
Flora vaginală manifestă patru grade de puritate: . Puritate de grad I - reacția fluidului vaginal este acidă, lactobacilii sunt în exclusivitate, leucocitele lipsesc; Puritate de grad II - reacția fluidului vaginal este acidă, predomină lactobacilii, se identifică microorganisme patogene și leucocite; Puritate de grad III - reacția fluidul vaginal este alcalină, lactobacilii sunt în minoritate, predomină streptococii, stafilococii, bacili intestinali, se găsesc leucocite. Puritate de grad IV - reacția fluidul vaginal este alcalină, lactobacilii lipsesc, predomină microflora patogenă. Primele două grade de puritate indică un mediul favorabili sănătății femeii, ultimele două grade - dezvoltarea proceselor patogene.
Principalele cauze ale scăderii numărul de lactobacili sunt: prezența unei boli cu transmitere sexuală; toaleta genitală excesivă (săpunurile, șampoanele, produsele cosmetice neutralizează aciditatea naturală a vaginului și oferă condiții favorabile dezvoltării agenților infecțioși); lenjeria tanga; utilizarea tampoanelor intravaginale, diafragmelor și dispozitivelor intrauterine; tratamentul îndelungat cu antibiotice; diabetul zaharat; modificările hormonale.
Fiziologie Secreții vaginale miniatura|thumb|left|Mucoasa vaginală normală (stânga) și în perioada menopauzei (dreapta) Secreția vaginală reprezintă un lichid transparent sau alb-lăptos, alcătuită din mucus cervical, alcătuit din secreții ale mucoasei vaginale, celule vaginale și cervicale descuamate, bacterii și metaboliții acestora. Cea mai mare parte a lichidului vaginal este produs de glandele cervicale ale colului uterin, restul reprezintă transsudat – plasmă sangvină provenită din venele pereților vaginali și eliminări ale glandelor lui Bartholin. Majoritatea secrețiilor se acumulează în fornixului posterior (fund de sac).
Examenul microscopic al frotiului efectuat din secreția vaginală (prelevarea celulelor) constituie o metodă eficientă de analiză a funcției ovariene, ce reflectă schimbările hormonale în timpul ciclului menstrual.
Cantitatea lichidului secretat de vagin se modifică în dependență de faza ciclului menstrual și crește în timpul actului sexual. Modificările ciclice ale epiteliului vaginal sunt legate de schimbarea concentrației hormonilor sexuali la stimularea ovariană. În faza foliculară, sub influența crescândă a estrogenului se intensifică proliferarea epiteliului vaginal și depozitarea glicogenului în stratul intermediar al mucoasei. Maximul este atins în momentul ovulației, secrețiile vaginale fiind mai abundente, transparente și fluide. În faza luteală, prin creșterea nivelului de progesteron, are loc liza celule descuamate și eliberarea glicogenului. Prin fermentarea glicogenului, bacilii Döderlein (lactobacili) produc acid lactic. Mediul acid constituie o barieră ce protejează vaginul de bacteriile infecțioase. În această fază lichidul vaginul devine mai vâscos, scade cantitatea eliminată, poate avea o colorație albicioasă datorită abundenței celulelor epiteliale descuamate.
Datorită acidului lactic lichidul vaginal capătă un miros ușor acru, dar în majoritatea cazurilor prezența unui miros intens și abundența secrețiilor, indiferent de faza ciclului, denotă dezvoltarea unei maladii infecțioase. Secrețiile vaginale anormale sunt însoțite și de senzații de prurit (mâncărime), inflamație, iritație, inclusiv în timpul urinării și actului sexual.
Sexualitate
thumb|300px|Răspunsul sexual feminin