Valeriu Octavian Sterian (), cunoscut ca Vali Sterian, a fost un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și rock.
A fost unul din liderii generației care a pus bazele folkului românesc, cea din anii 1970. Remarcându-se deopotrivă ca muzician și textier, Vali Sterian a adus contribuții majore în dezvoltarea genurilor folk și folk rock în România, dar și în realizarea fuziunii între linia melodică și mesajul exprimat de versuri. Iubitor de protest și cu un spirit acid, Sterian a reprezentat un segment artistic practic neîntâlnit în întreg peisajul muzicii românești. Pendulând între ironie și cinism, a criticat constant în cântecele sale lipsa de orientare a omului societății contemporane, nedreptatea, subproducțiile muzicale și de critică ale vremii sau ororile determinate de Războiul Rece.
De-a lungul activității sale a colaborat cu importanți muzicieni români precum Dan Andrei Aldea, Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis, Doru Stănculescu, Mircea Bodolan sau Maria Gheorghiu. A cântat pe aceeași scenă cu nume sonore ca Joan Baez și Cliff Richard și a sprijinit mulți tineri muzicieni de folk, rock sau pop.
Activitate artistică Valeriu Sterian s-a născut pe 21 septembrie 1952 în Știubei, comuna Râmnicelu, lângă Râmnicu Sărat, județul Buzău. Tatăl său, profesor de matematică și de muzică va fi cel care îi va cultiva de timpuriu pasiunea pentru muzică. Prima întâlnire cu scena o are la patru ani, la o serbare școlară în Râmnicu Sărat.
Începuturile muzicale: Copiii Florilor În timpul liceului începe să studieze pianul și vioara, dar ulterior se reprofilează, simțindu-se mai atras de baterie. Cântă la baterie și voce în formația liceului, Copiii Florilor, fondată chiar de el și cu care debutează în 1969. Din acea perioadă Vali își dezvoltă un profund simț al ritmurilor muzicale, care își va pune amprenta mai târziu în creația sa. De asemenea, în timpul activității cu Copiii Florilor, descoperă chitara și începe să își dezvolte metode pentru acest instrument, nelipsit în toate aparițiile sale scenice.
Atras de limbile străine, începe să corespondeze cu tineri din Anglia și Franța. Aceștia îi trimit albume cu Beatles, ceva greu de digerat în acele vremuri, motiv pentru care tatăl său este chemat să dea declarații la Securitate. În primăvara lui 1971, cu puțin timp înaintea încheierii clasei a XII-a, este exmatriculat pentru două săptămâni din liceu pentru că, în cadrul unui concurs desfășurat la Buzău, a cântat piese din repertoriul Beatles.Doru Ionescu - Club A - 42 de ani. Muzica tinereții tale, Ed. Casa de pariuri literare, 2011 - „Valeriu Sterian (și Compania de Sunet)” (pag. 165-171) Atunci tatăl său este rechemat la Securitate. Vali s-a închis în camera lui și a strigat: „Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”. Acest strigăt de furie și de durere al unui tânăr căruia i se cerea să nu mai fie el însuși va deveni refrenul uneia din cele mai cunoscute și importante creații ale sale, „Nopți”.
Lansarea la Primăvara Baladelor: Vali și Carmen În anul 1972 se mută la București ca student la Universitate în cadrul Facultății de Psihologie, pe care o va absolvi în 1976, devenind licențiat în psihologie. Din cei patru ce formau Copiii Florilor, rămân doar doi, Vali și Carmen Marin („ambii de sex masculin”, după cum sublinia revista Flacăra), formând grupul folk Vali și Carmen. La cererea lui Vali, cei doi dau o audiție la Clubul Universitas în fața lui Dan Andrei Aldea, muzician deja consacrat cu grupul Sfinx. Aldea a declarat atunci: „A fost cel mai frumos recital pe care cineva l-a dat pentru mine.” Mai mult decât atât, Aldea va fi pe parcursul următorilor ani un mentor pentru tânărul Sterian în ceea ce privește studiul chitarei. Din tatonările componistice ale lui Vali la chitară, se naște primul său cântec, „Om ca oricare”, versurile lui fiind inspirate de mișcarea hippy.
Vali și Carmen ajung în atenția publicului în martie 1973, când participă la Festivalul „Primăvara Baladelor”, aflat la prima ediție. Atunci, ei câștigă premiul de compoziție pentru cel mai bun cântec cu piesa „Nopți”, care intră în topurile săptămânale. Piesa va fi ulterior cenzurată și Vali o va cânta cu refrenul „Vino, mamă, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”.Daniela Caraman Fotea, Cristian Nicolau - Dicționar rock, pop, folk... remix, Ed. Humanitas Educațional, 2003 - „Vali Sterian” (pag. 562-563) Apar cântece noi: „Soarele și luna”, „Eroilor noștri”, „Mica publicitate”, „Educație prin cântec”, „Baladă pentru un soldat”, „Dormi în pace”, „Moara”.George Stanca, Almanahul Flacăra 1975 - „Vali și Carmen” (pag. 33) Debutul la televiziune se produce cadrul emisiunii TeleTop realizată de Petre Magdin, într-o transmisie directă de la Arad.
În noiembrie 1973, Carmen Marin se retrage, fiind înlocuit de Carmen Cula, o fată de această dată, fosta basistă a grupului Catena (formație în care Vali va cânta pasager la baterie). Se menține astfel numele duo-ului de Vali și Carmen. În această formulă, în martie 1974, se prezintă cu succes la Gala „Top Săptămâna” și la ediția a doua a Festivalului „Primăvara Baladelor” (de această dată în afara concursului). De asemenea, au loc concerte în cluburi studențești, turnee prin țară (alături de Capitol, Mondial și Venus), cât și apariții în programele Televiziunii Române. Duetul își încetează activitatea în 1974. În paralel, Vali cântă alături de Sfinx în piesa A douăsprezecea noapte de Shakespeare, jucată la Teatrul Bulandra.
Pentru programul de sală al Galei „Top Săptămâna ’75”, George Stanca scrie un text de prezentare a artistului: „N-a trecut nici o lună de când l-am prezentat pe Vali la «Parada vedetelor». Spațiul afectat a fost însă atât de redus încât suntem obligați să completăm portretul deja apărut, cu câteva precizări. Dacă ar fi să facem un clasament strict al compozitorilor din folk-ul românesc, nu cred că am greși prea mult dacă l-am situa pe Vali într-unul din primele 2 (două!) locuri. Îl concurează Mircea Vintilă și Doru Stănculescu. Asta atât calitativ, cât și cantitativ. Pentru că Vali este omul care cântând din propriile compoziții, fără bis te poate duce de la București până la Cluj-Napoca, cu o mașină având viteza de 60–70 km/h... Din păcate, el a fost multă vreme tributar firmei «Vali & Carmen», iar acum, luându-și destinul artistic în propriile mâini, glas și chitară, aspiră pe drept cuvânt la o celebritate (reală) pe care mai de mult o merită. Și o merită pentru că are tot ce trebuie unui bun folkist – tehnică instrumentală, vocală, texte simple, directe, cu o tematică de o arie dacă nu totdeauna universală, cel puțin națională. Și melodii, unele remarcabile până la obsesie («Doamne, vino Doamne!»)...”George Stanca, Program de sală Gala „Săptămâna Top ’75” – „Vali Sterian” (pag. 25)
Cenaclul Flacăra și debutul discografic În 1973, poetul Adrian Păunescu începe organizarea Cenaclului Flacăra, mișcare de muzică și poezie, inițial cu caracter underground. Vali Sterian, împreună cu cei mai importanți artiști folk și rock ai momentului (Mircea Florian, Nicu Vladimir, Doru Stănculescu, Marcela Saftiuc, Dan Chebac, Virgil Ioniță, Sfinx, Pro Musica, Phoenix) se alătură Cenaclului încă de la înființare, contribuind practic la apariția și popularizarea acestuia. Prima piesă compusă de Sterian în cadrul cenaclului este „Cu iubirea de moșie”, pe versurile poetului Ion Horea.Andrei Păunescu, Cenaclul Flacăra, 9 iunie 2000 - „Vali Sterian, ultimul recital, lângă Adrian Păunescu”, minutul 2:07
Această melodie, împreună cu „Cântec de oameni”, fac obiectul primului material discografic semnat Valeriu Sterian: un disc single editat la Electrecord în 1977, în cadrul seriei Muzică folk.Discogs.com - Pagina albumului Cu iubirea de moșie/Cântec de oameni (1977) Materialul este înregistrat cu participarea lui Dan Andrei Aldea (chitară electrică și sintetizator). Cele două piese, difuzate la Radio în acea perioadă, aduc un sunet nou în folkul românesc al anilor ’70.
Apare „Amintire cu haiduci”, cea mai cunoscută creație a sa alături de „Nopți”. Această melodie este editată pe o culegere folk apărută în 1978 la Electrecord, unde Vali Sterian mai figurează cu o piesă, „Eroilor noștri”, compusă cu câțiva ani înainte, în perioada când încă activa în duo. Reprezentând una dintre cele mai populare piese ale folkului autohton și abordând o temă specifică poporului român, „Amintire cu haiduci” a fost preluată de numeroși artiști din sfera folkului și nu numai, și poate fi auzită frecvent în concertele de club. De-a lungul timpului, a fost reinterpretată în diferite stiluri: trupa Raza (cu solista Elena Vasile și chitaristul George Pătrănoiu) a înregistrat-o în 2006 într-o variantă heavy metal, cinci ani mai târziu B.U.G. Mafia a refăcut-o în stil hip-hop, iar în 2023, muzicuțistul și solistul Marcian Petrescu a prelucrat-o sub formă de blues.Soft Records - Prezentarea albumului Mai mult decât blues de Marcian Petrescu (2023)
Consacrarea: Antirăzboinică și Veac XX În 1979 apare albumul Antirăzboinică, cu piesa omonimă (pe versuri de Adrian Păunescu) datând din anul 1974, când a fost ilustrată de o filmare în TVR (în cadrul emisiunii Manifest pentru sănătatea Pământului).Discogs.com - Pagina albumului Timpul chitarelor (DVD) (2009) Pe acest prim disc full-length al lui Vali Sterian o mare parte dintre texte, compozițiile muzicale, vocea, percuțiile (bongos), chitara acustică și cea cu 12 corzi sunt semnate de cantautor.Dan Bădulescu - Articol despre realizarea albumului Antirăzboinică Colaborează în continuare cu Dan Andrei Aldea (chitară electrică), dar și cu alt membru Sfinx, Nicolae Enache (sintetizator, claviaturi).Discogs.com - Pagina albumului Antirăzboinică (1979) La imprimări mai participă Dan Bădulescu (chitară acustică și bas), la rândul lui, fost membru Sfinx. De altfel, pe acest album se simt influențe de rock progresiv venite de la cunoscuta trupă. Discul a apărut cu o variantă modificată a copertei, cea originală nefiind acceptată de cenzura comunistă.
Nemulțumit de intențiile și regulile impuse de Adrian Păunescu, dar și de faptul că tindea să devină o mișcare populistă, Sterian părăsește Cenaclul Flacăra în 1979. În același an, fondează – alături de Iulian Constantinescu (percuție), Bebe Teodorescu (baterie) și Gabi Vulpe (bas) – Compania de Sunet, formație din care vor face parte de-a lungul timpului muzicieni valoroși din diverse sfere muzicale: rock, folk, pop, blues sau jazz. Din acest moment, înregistrează și concertează sub titulatura Valeriu Sterian și Compania de Sunet, titulatură ingenioasă ce protejează numele protagonistului în fața eventualelor schimbări de componență. Alături de Compania de Sunet, concertează în sălile de teatru (în special „Ion Creangă” și Teatrul Mic), cântă în deschiderea spectacolelor Sfinx din epocă, are turnee prin toată țara, dar și în Bulgaria, Ungaria, Uniunea Sovietică, Polonia, Norvegia, Franța, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii. În 1979 participă la Festivalul Cântecului Politic de la Berlin, în R.D.G., iar anul următor, la Festivalul de muzică „Poznań ’80”, în Polonia, fapt soldat cu apariția melodiei „Cântec pentru pace” pe compilația aferentă festivalului.Discogs.com - Pagina albumului Międzynarodowa wiosna estradowa Poznań 80 (1980) Este invitat la „Melodii ’80”, având o apariție televizată cu „Amintire cu haiduci”, cântată pe scena festivalului, la Sala Palatului. Tot în 1980, efectuează o filmare în platoul TVR cu o piesă extrasă de pe Antirăzboinică, „Ardeal”, pe versurile lui Mircea Micu, ce evocă figura lui Avram Iancu.YouTube, Valeriu Sterian - „Ardeal” (filmare în platoul Televiziunii Romane, 1980)