Orfelinatul Balș (în ) a fost primul orfelinat pentru copii din Basarabia, fondat în 1845 de nobilul Egor Aleksandrovici Balș. Orfelinatul se afla în propria sa casă, la colțul străzilor Ostrojskaia și Kiev (azi: strada A. Lăpușneanu și strada 31 August 1989) în Chișinău.

Istorie În 1845, în Chișinău, nobilul Egor Aleksandrovici Balș a fondat primul orfelinat privat pentru copii din Basarabia, destinat inițial pentru 100 de băieți. Inițiativa sa a fost apreciată la curtea imperială și Balș a fost distins cu Ordinul Sfintei Ana, gradul III. În 1850, el a fost ales conducător al corpului nobilimii basarabene, ceea ce arată recunoașterea sa printre nobilii locali. Orfelinatul creat de Balș a continuat să funcționeze datorită donațiilor și a fost administrat de către epitropia orfelinatelor pentru copii din gubernia Besarabia.

Cu trecerea timpului, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, capacitatea clădirii devenise insuficientă. Directorul de atunci, negustorul Semigradov, a hotărât să construiască noua clădire. Finanțarea s-a făcut din vânzarea clădirii vechi și din donații. A fost cumpărat un teren cu suprafața de 1500 de sajeni pătrați la periferia orașului de la negustorul Israel Goldenberg. Pentru proiectarea clădirii a fost invitat arhitectul Vladimir Nikolaevici Țîganko, care a contribuit la crearea unui aspect arhitectural unic al clădirii.

miniatura|Scară interioară miniatura|Scară interioară

Egor Aleksandrovici Balș (cca. 1805 — ?) — mareșal al nobilimii din Basarabia în perioada 2 iunie 1850 – 4 februarie 1857. S-a născut la Iași, într-o familie de boieri moldoveni. A studiat la Iași și la universități din străinătate, primind o educație excelentă pentru acea vreme. Din anul 1827 a fost în serviciul Moldovei și al Imperiului Rus, lucrând la Ministerul Afacerilor Externe și fiind secretar al misiunii ruse în Grecia. În 1832 s-a retras din serviciu și a trăit mai bine de 18 ani în Basarabia, ocupându-se de gospodărie și de activitățile de binefacere. În 1845 a fondat primul orfelinat privat pentru copii din Basarabia. În anul 1850 a fost ales mareșal al nobilimii, conducând corpul nobilimii basarabene. În timpul mandatului său a avut loc campania din Crimeea, la care a participat activ prin organizarea sprijinului material pentru armată. În 1854 a fost reales pentru un al doilea mandat.

Folosirea actuală a clădirii În perioada 1952–1958, clădirea a fost utilizată integral de Școala Nr. 34. La parter erau clasele primare, La etajul superior erau clasele superioare. În curtea școlii funcționa o clădire adițională în care se afla Școala Republicană Sportivă pentru Copii și Tineret, mai târziu redenumită Școala Republicană de Tineret Sportiv de Rezervă Olimpica (РДЮСШОР). Sala de festivități se afla la etajul clădirii principale, unde se susțineau examenele și serbările de absolvire. În 1972, sala a fost mutată într-o clădire nouă și spațiul inițial a fost transformat în săli de clasă. În prezent, clădirea a devenit liceu care poartă numele lui Antioh Cantemir și este folosită pentru clasele primare.

miniatura|center|Absolvenți ai Școlii nr. 34

Caracteristicile arhitecturale Intrarea principală a clădirii se evidențiază printr-un balcon spațios sprijinit de doi piloni și integrat în fațadă cu un portic. Trei uși arcuite conduc spre balcon. Etajul al doilea se remarcă prin ferestre cu încheiere semicerc. Elementele decorative suplimentare includ rezalite și frontoane triunghiulare. Contemporanii au remarcat confortul încăperilor interioare și spațiul generos al orfelinatului. Construcția avea două etaje principale și un subsol funcțional. La începutul secolului XX, orfelinatul era echipat cu propria centrală electrică, asigurând iluminatul electric.

Note

Bibliografie

Categorie:Arhitectura Chișinăului Categorie:Orfelinate