thumb|Smartphone-uri Samsung Galaxy Un smartphone (cuvânt englez cu traducerea „telefon inteligent”) este un telefon mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UMTS. Dispunând și de o tastatură reală sau virtuală, el oferă funcționalitățile de PDA, agendă, calendar, navigare GPS, eventual și e-mail, calculator, cameră foto, cameră video și altele. De obicei el dispune și de un ecran sensitiv la atingere de tip touchscreen.
Totuși cea mai spectaculoasă aplicație realizată deja pentru majoritatea modelelor de smartphone-uri este conexiunea la Internet, de exemplu, în cadrul unei rețele rapide de tip UMTS/HSDPA (3G). În acest caz, smartphone-ul necesită desigur și o aplicație browser specială, care mijlocește utilizatorului o mare parte din gama enormă de posibilități ale webului.
Încă nu există un termen românesc corespunzător pentru smartphone. Un neologism propus este „intelifon”.
Istoric Dispozitive care puteau combina telefonia și calculul au fost conceptualizate în anii '70. Termenul smartphone a apărut în 1997, când telefonul Ericsson GS88 „Penelope” a fost descris ca fiind un Smart Phone. The History of the Smart Phone... prezi.com, by Lydia Horne, on 16 September 2012
La sfârșitul anilor 1990, au fost produse unele dispozitive hibride care au combinat hardware-ul de bază al telefonului mobil cu un sistem de operare PDA. Acestea au fost mai voluminoase decât telefoanele mobile sau PDA-urile dedicate, cu acces limitat la internet pentru e-mail, fax, mesaje text, navigarea pe web pe bază de text. thumb|100px|Simon Personal Communicator IBM Simon Personal Communicator (IBM Simon) de la compania americană IBM, a fost prezentat la expoziția de tehnologie COMDEX din 1992 Schneidawind, J: „Big Blue unveiling” (23 noiembrie 1992). USA Today, pag. 2B. și pus în vânzare de compania americană de telecomunicații BellSouth în 1993. Pe lângă abilitatea de a efectua și a primi apeluri telefonice, Simon putea să trimită și să primească faxuri și e-mail-uri prin intermediul ecranului tactil.
Hewlett-Packard a lansat în martie 1996, OmniGo 700LX, un palmtop PC HP 200LX cu telefon mobil Nokia 2110 atașat și software bazat pe memorie ROM. Compatibil cu DOS 5.0, putea să ruleze mii de titluri software existente, inclusiv versiunile anterioare ale Windows. miniatura|Nokia 9110, similar cu Nokia 9000 Communicator Nokia 9000 Communicator, a fost lansat în același an, conținea un PDA celular digital bazat pe Nokia 2110, cu sistemul de operare PEN/GEOS 3.0. Închis, dispozitivul era utilizat ca telefon celular digital. Nokia 9000 Communicator includea functionalitate SMS, email și fax, browser web, tastatură QWERTY, aplicatii precum calendar și calculator.
În iunie 1999, Qualcomm a lansat pdQ, un telefon cu Palm PDA, CDMA, digital PCS (Personal Communications Service) integrat și conectivitate la internet.
În același an firma japoneză NTT Docomo a lansat un model de smartphone care rula pe i-mode, un sistem de transmitere a datelor bazat pe limbajul cHTML ce oferea viteze de transmitere a datelor de până la 9,6 kbits/secundă pentru mesaje text, email și fax. Implementarea i-mode a adus, până la sfârșitul anului 2001, un total de aproximativ 40 de milioane de utilizatori.
La începutul anului 2000, Ericsson Mobile Communications a lansat Ericsson R380, primul dispozitiv comercializat sub denumirea de smartphone. De asemenea a fost primul dispozitiv cu sistemul de operare Symbian OS care a devenit ulterior cel mai utilizat sistem de operare pentru smartphone-uri până în 2010.
Primul virus informatic pe telefoanele mobile, "Timofonica", a provenit din Spania și a fost identificat de laboratoarele antivirus din Rusia și Finlanda în iunie 2000. "Timofonica" a trimis mesaje SMS pe telefoanele mobile GSM prin operatorul MoviStar.
În 2001 compania canadiană RIM a lansat pe piață modelul BlackBerry, un smartphone care a permis pentru prima dată și comunicații e-mail mobile (prin rețeaua GSM). Include și o tastatură reală dar de mici dimensiuni.
Începând cu anul 2006, este dezvoltată tehnologia 3G și 3.5G, permițând o rată maximă de recepție de 3,6 Mbit/s apoi extinsă la 14 și 42 Mbit/s (HSPA+). thumb|100px| iPhone 1st Generation În anul 2007, Apple Inc. lansează seria iPhone, telefoane mobile care foloseau iOS sistemul de operare Apple. iPhone s-a remarcat pentru ecranul mare cu interfață multitactilă și tastatură virtuală, un media center mobil și ușor de folosit.
În 2008 a fost lansat HTC Dream, primul telefon mobil ce folosea sistemul de operare Android. În anul 2012, numărul smartphone-urilor Android active a depășit 500 milioane.
Începând cu anul 2010, smartphone-urile au integrat software de asistenți virtuali cum ar fi Apple Siri, Amazon Alexa, Google Assistent, Microsoft Cortana, BlackBerry Assistant și Samsung Bixby. Tehnologia curved-OLED (ecran TV curbat) a fost introdusă în decembrie 2013, prin modelele Samsung Galaxy Round și LG G Flex.
În 2013, 4G este prezent în câteva zeci de țări. Majoritatea smartphone-urilor produse după 2012 au 4G LTE de bandă largă de mare viteză.
La începutul anului 2014, sunt introduse smartphone-uri cu ecrane Quad HD tehnologie deja utilizată la monitoare și televizoare. În același an au fost lansate modelele Samsung Galaxy S5, Sony Xperia Z1S și Sony Xperia Z2 rezistente la praf și la apă până la un metru adâncime. Telefonul inteligent (smartphone-ul) - scurt istoric scientia.ro, 03 octombrie 2015 Istoria smartphone - cum au ajuns telefoanele sa fie inteligente hit.ro, de Liviu Petrescu, 17 octombrie 2012
Hardware Display Tehnologiile de afișare în smartphone-urile moderne sunt de două tipuri principale: LCD și LED având fiecare variantele sale.
LCD (Liquid Crystal Display): Tehnologia LCD a înlocuit monitoarele TV de tip CRT, însă ea este utilizată și pentru ecranele telefoanelor, tabletelor și altor dispozitive electronice. Din aceasta s-au dezvoltat ulterior numeroase alte ecrane de tip LCD, cum ar fi TFT, TN, IPS, S-IPS sau Super LCD.
TFT (Thin-film transistor) – Prima variantă îmbunătățită a tehnologiei LCD al cărei principal rol a fost să afișeze un contrast mai puternic printr-o gestionare mai bună a pixelilor.
TN (Twisted Nematic) – Ecranele de tip TN sunt regăsite și astăzi în numeroase telefoane și tablete low-cost. Acestea au unghiurile slabe de vizualizare și culorile reprezentate modest.
IPS (In-Plane Switching) – Ecranele de tip IPS sunt printre cele mai apreciate datorită reproducerii fidele a culorilor și a unghiurilor de vizualizare foarte bune. Principalul defect este reproducerea modestă a negrului, care seamănă mai degrabă cu un gri închis.
Super PLS (Super Plane-to-Line Switching) – Dezvoltat de Samsung ca alternativă la IPS, ecranul Super PLS asigură o luminozitate cu 10% mai mare și unghiuri mai bune de vizualizare.
Super LCD – Versiune îmbunătățită a tehnologiei LCD, ce are ca avantaje un consum scăzut de energie și o reproducere fidelă a culorilor. Între timp au apărut și versiunile Super LCD2 și Super LCD3. Este folosită de HTC, deși panourile Super LCD sunt produse de S-LCD Corporation.
Retina Display – Termen de marketing introdus de Apple pe iPhone și iPad pentru seria de ecrane IPS.
OLED (Organic Light-Emitting Diode): Tehnologia Oled are un principiu de funcționare complet diferit. s-au desprins mai multe variante ale tehnologiei OLED:
AMOLED (Active-Matrix Organic Light-Emitting Diode) este o tehnologie Oled pentru ecrane bazată pe OLED care oferă un contrast semnificativ mai bun decât ecranele bazate pe tehnologia LCD. Principala diferență este negrul profund afișat ca urmare a luminozității mai mici decât în cazul ecranelor LCD, însă acest lucru are ca efect o vizibilitate mai redusă în lumina directă a soarelui. AMOLED oferă un contrast ridicat, permite realizarea de dispozitive mai subțiri și oferă un consum mai redus de energie.
Super AMOLED este o versiune de AMOLED realizată de Samsung. Tehnologia este aceeași, dar ecranul integrează un digitizer și reflectă mai puțin razele soarelui decât varianta standard.
Super AMOLED Plus – Dezvoltat tot de Samsung, ecranul Super AMOLED Plus împrumută tehnologie de la ecranele LCD pentru o luminozitate mai ridicată și un consum mai mic de energie, însă are ca dezavantaje o durată mai mică de viață și costuri mai mari de producție.
Super AMOLED Advanced – Termen comercializat de Motorola pentru a descrie un ecran care beneficiază de luminozitate mai mare și de rezoluție mai înaltă.Telefoane cu ecrane LCD, IPS, AMOLED- tehnologii explicate giz.ro
Acumulator Funcționarea telefonului inteligent este asigurată de o baterie de acumulatoare electrice care poate asigura o autonomie de până la 72 de ore.
Acumulatoarele telefoanelor utilizează în mod obișnuit tehnologia litiu-ion, și sunt fie detașabile, fie integrate în dispozitivele mobile.
Procesorul Realizat in tehnologie System-on-a-Chip (SoC) este probabil cea mai importantă componentă prezentă într-un smartphone. Acesta include procesorul propriu-zis care poate fi multi-core cu până la 10 nuclee, unitatea grafică (GPU - Graphics Processing Unit), controlerele pentru memoria RAM/ROM și modemul LTE.
Memorie și stocare Orice smartphone nu poate funcționa fără utilizarea memoriei RAM și a memoriei ROM. Majoritatea dispozitivelor mobile sunt livrate cu module LPDDR3 sau LPDDR4, în timp ce unele smartphone-uri high-end sunt livrate cu LPDDR4X RAM. ("LP" înseamnă "Low-Power" și reduce tensiunea totală a acestor cipuri, făcându-le să fie extrem de eficiente și oferind telefoanelor mobile o viață extinsă a bateriei). Memoria ROM este practic memoria de stocare a telefonului. Stocarea internă există ca memorie flash și poate ajunge până la 512 GB pe unele telefoane.
Modem Telefoanele inteligente necesită modemuri LTE, componente de comunicații pentru a primi și trimite mesaje text sau navigare pe net. Fiecare producător SoC are propria marcă de modemuri, printre care Apple, Qualcomm, Samsung, HiSilicon, MediaTek și alții. Cameră foto Camera foto este una dintre cele mai importante caracteristici ale unui smartphone. Camera foto principală (orientată spre spate) dispune de setările cele mai avansate. Caracteristicile camerei foto principale sunt: Autofocus: Focalizarea subiectului se referă la surprinderea conturului și detaliilor acestora, fără părți blurate (estompate). Autofocusul trebuie să fie cât mai rapid și cât mai precis. Majoritatea telefoanelor inteligente sunt dotate cu autofocus cu detecție facială, iar cele din gama premium includ autofocus dual pixel. Senzor: O cameră foto cu senzor mare are performanțe bune și atunci când lumina este slabă. Funcția ISO este cea care îți permite reglarea sensibilității senzorului pentru a obține imagini cât mai clare. Flash (Bliț): Cele mai multe telefoane folosesc blițuri cu LED. Dual-LED este o tehnologie mai nouă, care emite o lumină de două ori mai puternică. Stabilizator de imagine: Folosit pentru fotografiat în mișcare. Rezoluție: Reprezintă numărul de pixeli ai senzorului, exprimat ca multiplu de ordinul 10 la puterea a 6-a (MP – Mega Pixel). 1 MP=1.000.000 pixeli.
Camera foto secundară (frontală) este folosită pentru selfie-uri. Performanțele ei sunt mai scăzute decât ale camerei principale.
Senzori Într-un smartphone există mai mulți senzori integrați, tipul acestora depinde de modelul smartphone-ului. Dotarea standard cuprinde un accelerometru, senzor de poziție (giroscop), senzor de proximitate, de recunoaștere a luminii, magnetometru, senzor magnetic respectiv busolă electronică. Modelele de top, cum ar fi Samsung Galaxy S4 pot avea până la zece senzori.