Valul (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1889 de pictorul rus de origine armeană (specializat în ) Ivan Aivazovski, care înfățișează lupta pentru supraviețuire a unor marinari naufragiați. Motivul acestei picturi este valul marin distrugător, dar, spre deosebire de tablourile din perioada de început a creației lui Aivazovski precum Al nouălea val (1850), se observă aici o abordare realistă și nu una romantică și absența oricărei speranțe că marinarii naufragiați vor supraviețui. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.

Acest tablou, care a fost pictat spre sfârșitul vieții artistului și este cea mai mare pictură realizată vreodată de Aivazovski, are, potrivit criticilor, „o rezonanță dramatică puternică”. El se află expus în prezent la Muzeul Rus din Sankt Petersburg (nr. de inventar Ж-2200).

Descriere Motivul principal al picturii este un val marin distructiv, la fel ca în mai cunoscuta Al nouălea val (1850), dar abordarea artistului este acum una realistă și nu romantică precum în perioada timpurie a creației sale, când Aivazovski picta adesea apusuri, răsărituri și nori transparenți. Artistul înfățișează marea furtunoasă într-o zi de iarnă cu vânt puternic și un grup de naufragiați, care încearcă să-și salveze viața. Predominanța culorilor întunecate fac ca locul de separație dintre cer și mare să fie foarte greu de distins. Spre deosebire de picturile anterioare ale lui Aivazovski, cerul ocupă aici o fâșie destul de îngustă din suprafața picturii, părând a fi o continuare a mării, și este acoperit cu nori denși și plumburii, iar sub ei marea clocotește furioasă și amenințătoare, formând valuri înalte și multă spumă, care par să se reverse dincolo de marginile picturii. Un val uriaș a acoperit aproape complet o corabie cu pânzele strânse, pe care încă mai flutură un steag roșu zdrențuit, și este pe cale să se prăbușească asupra oamenilor care încearcă să se salveze agățându-se de un catarg. Corabia pare să se scufunde curând în adâncul mării, în timp ce un grup de marinari, care au abandonat nava și au urcat într-o barcă de salvare, vâslesc disperați pentru a se îndepărta de furtună. Un cap de vită se observă chiar deasupra bărcii de salvare.

Compoziția dinamică a picturii se bazează pe tehnica clarobscur și urmărește să evidențieze forța și măreția mării, în fața căreia ființa umană se simte neputincioasă. Spre deosebire de Al nouălea val, această pictură este realizată la o scară mai mare și cu o paletă de culori mai restrânsă. Culorile folosite aici de artist sunt sumbre și reci și au scopul de a înfățișa o situație mai disperată decât în pictura anterioară: furtuna dezlănțuită seamănă cu o forță primordială care distruge totul în jur și creează haos, iar lupta de supraviețuire a marinarilor pare lipsită de speranță în fața forțelor distrugătoare ale naturii. Nuanțele de albastru și verde, care predomină în această lucrare, evocă dinamismul și profunzimea mării. Aspectul dinamic al picturii este construit atât pe contrastul cromatic dintre albastrul valurilor și albul crestelor înspumate, cât și pe contrastul luminos dintre zonele umbrite tridimensionale și zonele parțial translucide ale valurilor. Nu există aici niciun element (o rază de soare sau un curcubeu) care să transmită senzația că furtuna se va potoli: marea își redobândește forța sa elementară, iar valul înalt pare să pună capăt vieții naufragiaților.

Cu toate că subiectul reprezentat pe pânză este destul de simplu, pictura lui Aivazovski emană o forță extraordinară prin senzația sa dominantă de tristețe, apropiată de deznădejde. Spre deosebire de picturile realizate în perioada de început a lui Aivazovski, viziunea artistului este aici gravă și sumbră, ceea ce-i conferă acestei picturi „o rezonanță dramatică puternică”. În ciuda faptului că înfățișează o furtună distrugătoare, artistul introduce totuși o rază de lumină, sub forma cea mai probabilă a unui fulger ce străbate printre nori și luminează valurile, creând un joc de culori spectaculos. Prezența unui licăr de lumină (sub forma unei raze de soare, a unui curcubeu sau a luminii unui far) era un aspect des întâlnit în picturile marine ale lui Aivazovski ce înfățișau furtuni și aveau scopul de a induce senzația că situația nu este fără speranță și că exista șansa unei salvări. Valul are dimensiunile de 304 × 505 cm și este cea mai mare pictură realizată vreodată de Aivazovski.

În opinia unui critic de artă rus, „Aivazovski dezvăluie pe pânză nu o dramă, ci o tragedie în sensul său antic, ca victorie inevitabilă a Destinului asupra Omului. Sub pensula artistului, versurile lui Homer par să prindă viață: „Deodată, un val gigantic s-a izbit de plută cu un zgomot teribil și a întors-o... / Catargul s-a rupt în jumătate chiar la mijloc din cauza unui vârtej teribil de vânturi puternice...”. Forța uriașă a naturii contrastează aici cu inutilitatea efortului omenesc. Potrivit istoricului de artă armean , această pictură a lui Aivazovski se caracterizează printr-„o amploare monumentală și o putere artistică extraordinară”. În cursul anilor 2010, curatoarea Galina Ciurak, șefa Departamentului de Pictură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea de la Galeria Tretiakov, a susținut că Valul, la fel ca Printre valuri (1898), „apropie pictura peisagistică de pictura istorică” și combină strălucit „seriozitatea subiectului [...] cu măiestria nediminuată a artistului”, scoțând la iveală „mișcarea valurilor, spuma delicată și transparența adâncurilor mării”. După opinia istoricului de artă V.Iu. Taranskovski, „artistul a încercat să transmită privitorului ideea că masele de apă clocotitoare nu se opresc niciodată, devenind tot mai feroce, și că lupta cu aceste elemente este zadarnică”, iar privirea acestei picturi îi aduce pe privitori „în centrul adâncurilor mării”.

Istoric

Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Pictura a fost realizată în anul 1889, când Aivazovski avea 72 de ani, la 39 de ani de la realizarea tabloului Al nouălea val (1850), și a fost denumită inițial Ultimul minut pe ocean () (nume sub care figurează în catalogul expoziției din 1891 a picturilor lui I.K. Aivazovski de la Academia de Arte din Sankt Petersburg). Artistul lucra de obicei rapid și cu mare inspirație, terminând unele lucrări chiar în aceeași zi, dar în această situație, ca urmare a dimensiunii mari a picturii, i-au fost necesare zece zile ca să finalizeze Valul. Potrivit modului său tradițional de pictare a peisajelor marine, Aivazovski nu reproducea imagini din propriile schițe, ci se folosea de „memoria, imaginația și improvizația sa rapidă”. Spre deosebire de majoritatea pictorilor peisagiști din secolul al XIX-lea, el credea că este imposibil să pictezi după natură un element atât de schimbător precum marea și nu picta după natură, ci reconstituia din memorie imagini pitorești, pe care le văzuse cu mulți ani mai înainte. Era captivat îndeosebi de evenimentele naturale neobișnuite, precum și de imaginile nocturne, și credea că artistul trebuie să aibă o memorie vizuală foarte bună, deoarece unele evenimente ale naturii erau scurte și nu puteau fi reproduse după natură, ci numai din memorie:

Valul aparține ultimei perioade de creație a artistului și constituie o continuare tematică a picturii Al nouălea val, dar se deosebește prin deznădejdea pe care o transmite, ce contrastează cu speranța din evocările romantice ale mării din perioada de început a carierei lui Aivazovski. Artistul rus a mărturisit că a încercat să transmită aici „întreaga experiență a vieții mele artistice” și, fiind impresionat el însuși de forța extraordinară a creației sale, a considerat-o „cea mai bună furtună a mea”. Această pictură a fost expusă pentru prima dată în 1890, alături de alte 25 de tablouri, la expoziția individuală a lui Aivazovski de la Galeria Paul Durand-Ruel din Paris. Cu prilejul acelei expoziții, Aivazovski a fost decorat de președintele Franței cu Crucea de Comandor a Legiunii de Onoare. Artistul rus a prezentat apoi pictura Valul în 1890 la Berlin și în 1891 la Sankt Petersburg, după care i-a făcut-o cadou împăratului Alexandru al III-lea (1881–1894), care a expus-o în Muzeul Ermitaj din Palatul de Iarnă. Noul țar Nicolae al II-lea, succesorul lui Alexandru al III-lea (1881–1894), care nu a arătat același interes față de operele lui Aivazovski ca ultimii trei predecesori ai săi, a transferat această pictură în 1897 la Muzeul Rus din Sankt Petersburg, care fusese înființat în 1895 în al marilor duci ruși. Valul a devenit una dintre primele exponate ale Muzeului Rus și se află expusă acum în Sala 14, alături de picturi ale lui .

În scopul celebrării celei de-a 200-a aniversări a nașterii artistului, Galeria Tretiakov din Moscova a organizat o expoziție a operelor lui Ivan Aivazovski, care a avut loc în perioada 29 iulie – 20 noiembrie 2016 și în cadrul căreia au fost expuse 120 de picturi și 55 de lucrări grafice provenite de la 16 muzee (după altă sursă, 17 muzee) și din șase colecții particulare, printre care Al nouălea val (1850), Curcubeul (1873), Marea Neagră (1881) și Valul (1889), precum și pictura de mari dimensiuni Pe țărmurile Caucazului (1885), care nu mai fusese expusă până atunci. Expoziția de la Moscova a fost vizitată în primele 11 zile de 54.000 de persoane și a atras până la sfârșitul ei un număr de aproximativ 800.000 de vizitatori, doborând astfel toate recordurile de prezență din Rusia.

Galerie

Note

Legături externe

O vedere interactivă a sălii care prezintă Al nouălea val și Valul în „Turul virtual al Muzeului Rus”

Categorie:Picturi din 1889 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi aflate la Muzeul Rus din Sankt Petersburg