Offshoringul este relocarea unui proces de afaceri dintr-o țară în alta - de obicei un proces operațional, cum ar fi producția. De obicei, aceasta se referă la o afacere, deși guvernele statale pot, de asemenea, să utilizeze offshoringul. Mai recent, serviciile tehnice și administrative au fost relocate în afara țării de origine.

Offshoringul nu implică, dar nici nu exclude, participarea unei alte companii la realizarea unui proces de afaceri. Prin urmare, offshoringul nu trebuie confundat cu externalizarea, care implică faptul că o companie se bazează pe alta. În practică, conceptele pot fi interconectate, adică externalizarea offshore, și pot fi inversate individual sau împreună, parțial sau complet, așa cum este descris prin termeni precum reshoring, inshoring și insourcing.

Offshoringul intern (in-house) are loc atunci când munca relocată în afara țării este realizată prin intermediul unui model de livrare intern (captiv).

Serviciile importate de la filiale sau alți furnizori strâns înrudiți sunt incluse, în timp ce bunurile intermediare, cum ar fi mașinile sau computerele parțial finalizate, pot să nu fie incluse.

Motivație Costurile mai mici și profitabilitatea crescută sunt adesea motivația pentru offshoring. Economiștii numesc acest lucru . Mai recent, stimulentele pentru externalizare includ și accesul la personal calificat în străinătate, în special în profesii tehnice, și reducerea timpului de lansare pe piață.

Între 2018 și 2023, multe firme au reacționat la escaladarea tarifelor, fricțiunile geopolitice și schimbările de politică industrială prin diversificarea producției în mai multe țări, în loc să părăsească complet o țară; Vietnam, India, Mexic, Thailanda, Taiwan și Statele Unite fiind printre cele mai frecvente destinații. Companiile au citat de obicei mai mulți factori care se suprapun pentru fiecare mișcare - cel mai frecvent riscul geopolitic și tarifele vamale din războiul comercial, alături de creșterea costurilor și dorința de a reduce dependența de o singură țară. Firmele au mutat adesea mai întâi volumele către furnizori deja cunoscuți pentru a menține continuitatea, apoi au adăugat noi locații pentru a crea redundanță pe măsură ce condițiile s-au stabilizat.

Locurile de muncă sunt create în țara de destinație care furnizează bunurile sau serviciile și sunt scăzute din valoarea țării cu costuri mai mari ale forței de muncă. Costurile crescute ale plaselor de siguranță pentru șomeri pot fi absorbite de guvern (contribuabili) în țara cu costuri mari sau de compania care efectuează offshoringul. Europa a înregistrat un offshoring mai mic decât Statele Unite din cauza politicilor care au aplicat costuri mai mari corporațiilor și barierelor culturale.

Note

Lectură suplimentară Consulatul General al Regatului Țărilor de Jos Guangzhou (2011). Studiu comparativ privind externalizarea în Asia de Sud-Est: China, India, Vietnam 2011-2012  

, „Offshoring: următoarea revoluție industrială?” în Foreign Affairs, vol. 85, nr. 2 (martie/aprilie 2006), pp. 113–128.

Thomas L. Friedman, Pământul este plat: o scurtă istorie a secolului XXI (2005).

Catherine L. Mann și Jacob Funk Kirkegaard, Accelerating the Globalization of America: The Role for Information Technology, Institutul pentru Economie Internațională, Washington DC, (iunie 2006). Stephan Manning, Silvia Massini și Arie Y. Lewin, A Dynamic Perspective on Next-Generation Offshoring: The Global Sourcing of Science and Engineering Talent, Academy of Management Perspectives, vol. 22, nr. 3 (octombrie 2008), pp. 35–54.

Legături externe Un atlas al externalizării offshore de David E. Gumpert (BusinessWeek online)

Categorie:Comerț internațional Categorie:Termeni de afaceri Categorie:Externalizare Categorie:Neologisme