Trecerea în revistă a Flotei Mării Negre în anul 1849 (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1886 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează o paradă a navelor din în rada portului Sevastopol din peninsula Crimeea. Parada navală este urmărită cu atenție de la bordul () de împăratul rus Nicolae I (1825–1855), asistat de un grup de ofițeri care-l are în mijlocul său pe amiralul , comandantul Flotei Mării Negre. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.
Acest tablou, rod al unei bogate experiențe navale a artistului în calitate de pictor al Statului Major al Marinei Imperiale Ruse, se află expus în prezent la din Sankt Petersburg (Rusia).
Descriere Trecerea în revistă a Flotei Mării Negre, reprezentată de Aivazovski în această pictură, a avut loc în rada portului Sevastopol în 1849. Pictorul a reprezentat un șir de nave de război, care părăsesc maiestuos cu pânzele ridicate. Linia de nave de război ale era condusă de nava de linie (, în traducere „Cei Doisprezece Apostoli”, prima navă amiral a Flotei Ruse, lansată la apă în 1841), cu 120 de tunuri (sau, după altă sursă, cu 130 de tunuri), urmată de navele (), () și (), cu 84 de tunuri. Echipajele navelor sunt aliniate pe punte sau cățărate pe arboradele navelor. Marinarii nu au fețele clar vizibile, ca urmare a dimensiunilor mari ale navelor, dar prezența lor este sugerată prin deplasarea precisă a flotei. Navele înaintează în linie cu pânzele albe umflate de vânt, cu arborat la pupa, cu sub bompresurile de la prova și cu hublourile roșii de pe punțile tunurilor deschise, lăsând în urma lor dâre de spumă. Razele soarelui se reflectă în apa mării, creând străluciri argintii pe valurile mici, iar cerul albastru pal este acoperit cu nori alungiți. Deasupra valurilor se rotesc pescăruși. În depărtare se observă golful Sevastopol străjuit de munții cu contururi blânde și albăstrii și de dealurile pe care se află clădirile albe ale orașului.
În colțul din dreapta jos al pânzei este înfățișat împăratul rus Nicolae I (1825–1855), privind cu atenție parada de la bordul (). La o „distanță respectuoasă” față de împărat, artistul a plasat un grup de ofițeri care-l înconjoară pe amiralul , comandantul Flotei Mării Negre (1834–1851). În spatele umărului drept al amiralului se află marele duce Alexandru (viitorul împărat Alexandru al II-lea în perioada 1855–1881), în spatele umărului său stâng – contraamiralul , șeful Statului Major al Flotei (1849–1853), și în extrema stângă – contraamiralul Pavel Nahimov. Potrivit altei surse, amiralul Lazarev ar fi flancat de contraamiralul Kornilov (în spatele umărului drept), contramiralul Nahimov (în spatele umărului stâng) și căpitanul de rangul I (în extrema stângă), toți trei fiind colaboratori apropiați ai comandantului Flotei Mării Negre, care au luat parte ulterior la Războiul Crimeii. Cei patru comandanți navali au fețele serioase, ochii ficși și pumnii strânși, urmărind cu atenție deplasarea navelor. Trecerea în revistă a Flotei Mării Negre în anul 1849 are dimensiunile de 135 x 235 cm (sau, după alte surse, de 131 x 249 cm).
Multe dintre navele înfățișate în pictură au luat parte la Bătălia de la Sinop, care a avut loc la patru ani după această paradă; toate aceste nave au fost scufundate de echipajele lor în rada Sevastopolului în timpul apărării orașului în Războiul Crimeii. Nava Dvenadțat apostolov a fost reprezentată în opt dintre picturile lui Aivazovski.
Compoziția lucrării este complexă și bine echilibrată, având scopul de a transmite privitorilor senzația că pictura nu reprezintă doar un simplu exercițiu marinăresc, ci mai ales o metaforă pentru dominația navală a Flotei Imperiale Ruse. Aivazovski a folosit o paletă de culori vibrante, formată din gri oțel, albastru deschis, și maro măsliniu. Cerul este plin de lumină și deschis la culoare, în timp ce culoarea apei mării se schimbă de la oțelul argintiu al dârelor de spumă la griul plumburiu al valurilor bătute de soare, tonurile ei reci creând o senzație de tristețe. Impresia provocată de această pictură asupra privitorilor este puternică, încât pare că se simte briza mării și se aud plescăitul valurilor și strigătele ascuțite ale pescărușilor.
Istoric Înființarea Flotei Mării Negre După încheierea Războiului Ruso-Otoman din 1768–1774, Imperiul Rus a anexat Hanatul Crimeii în anul 1783 și a ocupat astfel Peninsula Crimeea, pe care a încorporat-o în . Ultimul han al Crimeei, , a fost nevoit să accepte această anexare și a părăsit orașul Bahcisarai la sfârșitul lui februarie 1783, iar anexarea Crimeei la Imperiul Rus a fost oficializată prin manifestul „Cu privire la ocuparea Peninsulei Crimeea, a insulei Taman și a întregii regiuni Kuban de către Imperiul Rus”, emis pe 8 aprilie 1783 de împărăteasa Ecaterina a II-a (1762–1796). Noul guvernator al oblastiei Taurida, prințul Grigori Potemkin (1739–1791), a înființat Flota Mării Negre și a început construirea unui port la Sevastopol, care a devenit baza principală a flotei. Primul comandant al Flotei Mării Negre a fost viceamiralul . Dezvoltarea Flotei Mării Negre a fost rapidă, iar noua unitate militară a ajuns la un efectiv de 48 de nave de război în anul 1787, atunci când împărăteasa Ecaterina a II-a (1762–1796) a vizitat Crimeea.
Relația artistului cu Marina Imperială Rusă Pictorul Ivan Aivazovski a participat la manevrele Flotei Mării Negre în 1845 și 1846, a fost martor al paradei de la Sevastopol a Flotei Mării Negre din 1849 ca însoțitor al împăratului Nicolae I la bordul fregatei cu abur Vladimir și l-a însoțit apoi pe împărat, la cererea acestuia, la manevrele navale de la Sevastopol din 1851.
Legăturile artistului cu Marina Imperială Rusă erau foarte strânse ca urmare a faptului că în anul 1844, după ce și-a încheiat cu doi ani mai devreme călătoria sa de studii în Italia, pe care o începuse în 1840, și s-a întors în Rusia, Aivazovski fusese numit pictor al Statului Major al Forțelor Navale Ruse, iar această slujbă care i-a permis să călătorească cu flota militară rusă și să urmărească manevrele și exercițiile acesteia. El îi cunoscuse pe comandanții de marină Mihail Lazarev, Vladimir Kornilov, Pavel Nahimov, și Vladimir Istomin, cu prilejul participării în 1839 la trei manevre navale pe Marea Neagră (inclusiv la o expediție caucaziană), la invitația generalului (șef al Secțiunii 1 a ), și purtase adesea după revenirea sa din Italia, potrivit biografului N.N. Kuzmin, conversații lungi cu ofițerii reprezentați în pictura Trecerea în revistă a Flotei Mării Negre în anul 1849, iar portretele acestora erau „remarcabil de asemănătoare” și dovedeau admirația artistului față de ei. Cu acel prilej, Aivazovski realizase un portret al amiralului (atunci viceamiral) Lazarev și, de asemenea, portrete în creion ale comandanților navelor.
Sprijinul oferit de familia imperială
Artistul era apreciat, de asemenea, de țarul Nicolae I, care a purtat adesea conversații amicale cu pictorul, atrăgându-i atenția cu privire la unele subiecte posibile a fi imortalizate (luminile mării sau grupări pitorești de nave), l-a decorat cu Ordinul „Sfânta Ana” clasa a III-a (1844) și clasa a II-a (1851) și, potrivit unei anecdote relatate de pictorul (un ucenic al lui Aivazovski), i-ar fi strigat următoarele cuvinte în timpul unei călătorii pe mare: „Aivazovski! Eu sunt țarul pământului, iar tu ești țarul mării!”. Nicolae I ar fi afirmat, potrivit unor martori, că „orice va picta Aivazovski, voi cumpăra” și a achiziționat ulterior șase picturi (inclusiv Al nouălea val) la o expoziție unde fuseseră expuse nouă picturi ale artistului.
Într-un interviu acordat revistei () în 1878, Aivazovski își amintea zilele călătoriei navale împreună cu țarul, când „admira navele Flotei Mării Negre, această familie de eroi, care se supuneau voinței suverane a suveranului, aflat atunci în floarea vârstei și a frumuseții masculine”. El își exprima atunci recunoștința față de ajutorul oferit de Nicolae I: „Favoarea și atenția amabilă a împăratului față de mine au fost extraordinare pentru mine și vor rămâne pentru totdeauna de neuitat. Prin voința Majestății Sale, când am pictat imagini ale bătăliilor navale, am primit tot felul de ajutoare din partea Amiralității: planuri de nave, desene ale greementului navelor, armamentului și așa mai departe. Pentru a-mi oferi ocazia să văd ricoșeul unei ghiulee în apă, împăratul a ordonat odată să se tragă mai multe focuri de tun în prezența mea la Kronstadt. Pentru a mă familiariza mai bine cu mișcările navelor de război în timpul bătăliilor navale, împăratul m-a invitat cu cea mai mare grație să particip la manevre navale în Golful Finlandei. Efectele reflexiei razelor soarelui în norii de fum de praf de pușcă, care se ridică rapid spre cer sau se răspândesc lin pe suprafața golfului, sunt adânc întipărite în memoria mea.”.
Cu prilejul paradei navale din 1851, artistul l-a cunoscut pe marele duce Alexandru, care va deveni împărat în 1855 și, la fel ca predecesorul său, l-a susținut din punct de vedere financiar, cumpărându-i lucrările, și l-a decorat cu Ordinul „Sfântul Vladimir” clasa a III-a (1865) și Ordinul „Sfânta Ana” clasa I (1881), iar în 1864 l-a înnobilat „în semn de recunoaștere a serviciilor devotate”. Aceste manevre navale de pe Marea Neagră au servit ulterior ca sursă de inspirație a viitoarelor picturi ale artistului, care înfățișează momente din Războiul Crimeii.
Pictarea paradei navale La sfârșitul anului 1886, Aivazovski a recreat din memorie parada navală de la Sevastopol, iar pictura, expusă la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg, a devenit rapid populară în rândul publicului. Tabloul a fost achiziționat ulterior de Societatea () pentru președintele acesteia, senatorul , ca un omagiu pentru cei 25 de ani de serviciu în cadrul acelei societăți. Jandr provenea dintr-o familie de marinari și participase la Războiul Crimeii. În prezent, Trecerea în revistă a Flotei Mării Negre în anul 1849 se află expus la din Sankt Petersburg (Rusia).
Tot în anul 1886, artistul a donat Muzeului Naval din Sankt Petersburg portretele mai multor comandanți militari din Flota Mării Negre, care au participat la apărarea Sevastopolului, precum și desenele unor nave rusești care au fost scufundate în Războiul Crimeii, iar ulterior a adunat colecția sa de schițe și desene pe acest subiect într-un album voluminos. Aceste picturi, care prezintă unele nave ale Marinei Ruse, au, prin urmare, nu numai o valoare artistică, ci și una documentară.
Galerie
Note
Bibliografie
Categorie:Picturi din 1886 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi aflate la Muzeul Central al Marinei de Război „Petru cel Mare”