Moneda națională a României este leul (RON). După aderarea României la Uniunea Europeană (UE) în 2007, țara și-a asumat obligația de a adopta euro odată cu îndeplinirea tuturor celor patru criterii de convergență de la Maastricht, conform articolului 140 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În 2026, leul rămâne moneda națională cu putere circulatorie în România, iar euro nu este utilizat ca monedă oficială. Leul românesc nu face parte din Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM II). Adoptarea euro presupune, între altele, participarea la ERM II timp de cel puțin doi ani, fără tensiuni severe, precum și îndeplinirea cumulativă a criteriilor de convergență și a cerințelor juridice aplicabile.
În anii anteriori, autoritățile române au formulat obiective indicative privind intrarea în ERM II și, ulterior, adoptarea monedei euro. În martie 2023, guvernul de la București a reconfirmat obiectivul intrării în ERM II în anul 2026 și al adoptării monedei euro în anul 2029. Aceste termene au fost însă prezentate ca obiective politice și nu au constituit un calendar juridic obligatoriu pentru adoptarea euro.
Raportul de convergență al Băncii Centrale Europene (BCE) din iunie 2026 a constatat că România nu îndeplinea, la data evaluării, condițiile necesare pentru adoptarea euro. În perioada de referință, rata medie anuală a inflației IAPC a fost de 8,4%, față de valoarea de referință de 2,7%. În anul 2025, deficitul bugetar s-a situat la 7,9% din PIB, față de valoarea de referință de 3%, iar România se afla în continuare sub incidența procedurii de deficit excesiv, cu termen de corectare până în 2030. În perioada de referință 18 iunie 2024–17 iunie 2026, leul nu a participat la MCS II (ERM II), fiind tranzacționat în cadrul unui regim de curs de schimb flexibil cu flotare controlată. În perioada iunie 2025–mai 2026, rata medie a dobânzilor pe termen lung a fost de 6,7%, peste valoarea de referință de 5,1%. De asemenea, BCE a constatat că legislația românească nu îndeplinește încă toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția finanțării monetare și integrarea juridică a BNR în Eurosistem.
În același raport, BCE a subliniat că progresele statelor membre din afara zonei euro în materie de convergență economică au fost limitate începând din 2024 și că România continuă să întâmpine obstacole importante pe calea adoptării euro. Comisia Europeană estima, în prognoza economică din mai 2026, că deficitul bugetar al României urma să scadă la 6,2% din PIB în 2026 și la 5,8% în 2027, rămânând astfel peste valoarea de referință de 3%.
La 1 august 2026, președintele României, Nicușor Dan, a anunțat existența unui acord politic privind continuarea procesului de aderare a României la zona euro. Acesta a afirmat că viitorul Guvern, împreună cu Banca Națională a României (BNR), va elabora o foaie de parcurs pentru următorii ani, care să stabilească acțiunile necesare în vederea adoptării monedei euro.
La 8 august 2026, Nicușor Dan a revenit asupra subiectului, precizând că există un „acord de principiu al partidelor” pentru ca România să „revină la o asumare concretă” a obiectivului aderării la moneda euro. Președintele a subliniat că aderarea la zona euro este „un proces de durată”, care trebuie prioritizat și în cadrul căruia urmează să fie realizate toate dezbaterile necesare.
Pe 17 august 2026, Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, a afirmat explicit că anul „2032 ar putea fi o țintă importantă pentru intrarea României în zona euro”.
La sfârșitul lunii septembrie 2026, ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat că România își propune să adere la zona euro până în 2035. Potrivit acestuia, România ar trebui să iasă din procedura de deficit excesiv până în 2030, urmând apoi o perioadă de pregătire pentru adoptarea monedei euro.
În prezent, România nu are, prin urmare, o dată oficială și juridic stabilită pentru adoptarea euro. Declarațiile politice recente indică reluarea unei asumări concrete a obiectivului și intenția de a elabora o foaie de parcurs, însă calendarul efectiv depinde de îndeplinirea criteriilor de convergență, participarea la ERM II pentru perioada minimă prevăzută de cadrul european și realizarea convergenței juridice și economice necesare.
Istorie
Primele modificări ale monedei românești România este o economie deschisă, cu flux liber de capital din septembrie 2006, iar comerțul exterior total depășește 75% din Produsul Intern Brut (PIB) (Isărescu 2007).
Piața financiară din România este în dezvoltare, fiind semnalată o tendință de creștere a eficienței tranzacțiilor pe piața de capital. În acest context, intrările de investiții de portofoliu și remitențele persoanelor care lucrează în străinătate au fost considerate factori potențiali de sprijin pentru finanțarea dezechilibrelor externe. După aderarea României la Uniunea Europeană, un rol suplimentar l-au avut transferurile din fondurile structurale și de coeziune, disponibile începând cu anul 2008.
În 2005, noul leu românesc a fost introdus cu dimensiuni fizice identice cu cele ale monedelor euro, pentru a permite compatibilitatea cu sistemele de bancomate (ATM) utilizate în Uniunea Europeană.
În 2006, guvernul român a anunțat că planul de aderare la ERM II, condiție prealabilă pentru adoptarea monedei euro, va fi amânat până după 2012, invocând instabilitatea prețurilor și nivelurile ridicate ale ratelor dobânzilor. În iunie 2007, președintele Băncii Centrale Europene a declarat că România mai avea de parcurs etape semnificative înainte de aderarea la ERM II. În decembrie 2009, guvernul român a anunțat ca obiectiv adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2015.
În 2011, autoritățile române au reiterat angajamentul de a îndeplini criteriile de convergență, subliniind totodată necesitatea unor reforme economice suplimentare pentru a susține procesul de adoptare a monedei euro.
Întârzierile în aderarea la ERM II
Perioada 2010-2020 În 2012, guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR) a confirmat că România nu va atinge obiectivul de adoptare a monedei euro în 2015, menționând avantajele menținerii politicii monetare naționale în contextul crizei datoriilor din zona euro și invocând, printre altele, nivelul productivității forței de muncă.
În 2013, Programul anual de Convergență transmis Comisiei Europene nu a indicat o dată-țintă pentru adoptarea euro. Prim-ministrul Victor Ponta a declarat că aderarea la zona euro rămâne un obiectiv strategic, dar că anul 2020 ar reprezenta un orizont mai realist.
În aceeași perioadă, BNR a transmis Băncii Centrale Europene propuneri de modificare a Constituției României, vizând consolidarea statutului instituțional al băncii centrale și facilitarea transferului competențelor către BCE în contextul adoptării monedei euro.
Raportul de Convergență din 2014 a indicat 1 ianuarie 2019 ca posibilă dată-țintă pentru adoptarea monedei euro. Conform unor analize ale , îndeplinirea criteriilor de convergență reală, în special creșterea PIB-ului pe cap de locuitor, reprezenta o provocare semnificativă pentru respectarea acestui calendar.
În 2015, guvernatorul Mugur Isărescu a susținut necesitatea unei amânări a aderării la ERM II, subliniind importanța alinierii rezervelor minime obligatorii și a realizării unor ajustări structurale, inclusiv reducerea presiunilor inflaționiste și a deficitelor cvasi-fiscale. În același an, guvernul român și-a reafirmat angajamentul de a adera la pilonii Uniunii Bancare și de a continua pregătirile pentru adoptarea monedei euro.
În perioada 2017–2018, autoritățile române au avansat noi calendare indicative pentru adoptarea euro, inclusiv anul 2024, care nu s-au concretizat. Declarațiile oficiale au subliniat constant necesitatea atingerii unui nivel suficient de convergență reală înainte de adoptarea monedei unice.
Perioada 2020-2030 În februarie 2021, prim-ministrul Florin Cîțu a anunțat amânarea aderării la ERM II pentru 2024 și a adoptării monedei euro pentru perioada 2027–2028. Ulterior, în decembrie 2021, Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, a indicat anul 2029 ca nouă țintă orientativă pentru adoptarea monedei euro.
În martie 2023, guvernul român a reconfirmat obiectivul adoptării monedei euro în 2029, stabilind totodată anul 2026 ca termen orientativ pentru intrarea în ERM II.
În august 2023, Consiliul Fiscal al României a apreciat că nivelul ridicat al deficitului bugetar ar putea întârzia participarea efectivă la ERM II până în perioada 2026–2027 și adoptarea monedei euro până în intervalul 2029–2030. Evaluările Comisiei Europene și ale agențiilor de rating au continuat să sublinieze importanța consolidării fiscale și a reducerii deficitului bugetar în perspectiva unei eventuale adoptări a monedei euro.
În februarie 2026, președintele Nicușor Dan a reafirmat obiectivul aderării la zona euro și a declarat că România ar putea îndeplini criteriile pentru adoptarea monedei euro în următorii 3-4 ani.
La 1 august 2026, președintele României, Nicușor Dan, a anunțat existența unui acord politic privind continuarea procesului de aderare a României la zona euro. Într-o declarație susținută după reconfirmarea ratingului de țară de către agenția Fitch Ratings, acesta a afirmat că viitorul Guvern, împreună cu Banca Națională a României (BNR), va elabora o foaie de parcurs pentru următorii ani, care să stabilească acțiunile necesare în vederea adoptării monedei euro. Declarația a fost făcută în contextul prezentării priorităților economice și al reafirmării consensului politic privind principalele obiective strategice ale României, inclusiv implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și continuarea consolidării fiscale.
La 8 august 2026, Nicușor Dan a revenit asupra subiectului, precizând, în contextul reacțiilor și al unor afirmații pe care le-a calificat drept dezinformări, că există „un acord de principiu al partidelor” pentru ca România să „revină la o asumare concretă” a obiectivului aderării la moneda euro. Președintele a subliniat că aderarea la zona euro este „un proces de durată”, care trebuie prioritizat și în cadrul căruia urmează să fie realizate toate dezbaterile necesare. Acesta a reiterat, de asemenea, că atingerea obiectivelor strategice presupune cooperare politică și renunțarea la agendele electorale.
La 17 august 2026, Dragoș Pîslaru a declarat că 2032 ar putea fi o țintă importantă pentru intrarea României în zona euro. El a legat această perspectivă de consolidarea fiscal-bugetară, un plan coerent de dezvoltare și stabilitate politică. Pîslaru a explicat și că este nevoie de o perioadă de aproximativ doi ani de monitorizare/„anticameră” înainte de adoptarea euro.
Perspective actuale Nu există un calendar obligatoriu care să impună României aderarea la Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM II) într-un anumit an, urmată de adoptarea monedei euro după perioada minimă de doi ani. Statele membre ale Uniunii Europene care beneficiază de o clauză derogatorie pot amâna participarea la ERM II și pot continua să utilizeze politica monetară națională ca instrument de absorbție a șocurilor economice externe. Până în prezent, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene nu au stabilit un termen pentru aderarea României la zona euro. În acest context, procesul de extindere a zonei euro rămâne dependent de evaluările privind convergența economică și de consensul politic la nivelul Uniunii Europene.
Politici monetare și valutare În România, principalul obiectiv al Băncii Naționale a României (BNR) este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, în concordanță cu politica economică generală a Guvernului. Conform articolului 2 din Legea nr. 312/2004, BNR este responsabilă de definirea și implementarea strategiei de politică monetară, bazată pe regimul de țintire a inflației, precum și de politica de curs de schimb.