Bundesautobahn 64 (abreviere: BAB 64) – forma scurtă: Autobahn 64 (abreviere: A 64) – este o autostradă în landul german Renania-Palatinat și parte a drumului european E 44. Aceasta reprezintă o porțiune de legătură de aproximativ 14 km între rețeaua de autostrăzi luxemburgheză și regiunea din jurul orașului Trier. Capătul estic al autostrăzii continuă fără întrerupere în BAB 64a, care la rândul său se conectează la BAB 602 în dreptul nodului rutier Trier-Ehrang. A fost planificată continuarea acesteia la nivelul parcării Dicke Buche prin Meulenwald până la BAB 1, lângă Schweich, pentru a stabili o legătură directă cu restul rețelei germane de autostrăzi.
Autostrada a fost construită în anii 1980 ca extremitate vestică a BAB 48, care trebuia să continue de la Trier prin Daun, Koblenz, Wetzlar și Gießen până la triunghiul rutier Dreieck, unde urma să se intersecteze cu BAB 7. În cadrul introducerii numerotării nodurilor rutiere în anul 1992, pentru a evita denumirile duble ale acestora, porțiunea cea mai vestică a BAB 48 a fost redenumită în BAB 64. Simultan, a fost eliminată numerotarea dublă a Bundesautobahn 1 și 48 între Daun și Trier.
Istoric Scurta autostradă de legătură între Trier și rețeaua de autostrăzi luxemburgheză a fost planificată, construită și, în cele din urmă, pusă în funcțiune încă de la început ca parte a unei secțiuni de autostradă continue, mai lungi. Traseul planificat inițial sub denumirea A 74 a fost administrat începând cu anul 1975 ca BAB 48, iar secțiunea de lângă Trier, din anul 1992, ca BAB 64.
Autostrada planificată Luxemburg–Hattenbacher Dreieck Anumite secțiuni ale acestei legături de autostradă au fost construite încă din perioada național-socialismului, în special segmentul de la nodul rutier Hattenbacher Dreieck până la Gießen. Acesta a fost construit și, în mare parte, finalizat sub regimul național-socialist ca parte a drumului de mare distanță numit HaFraBa, care fusese planificat încă din anii 1920. Între nodul rutier Autobahndreieck Dernbach, unde traseul urma să se ramifice din autostrada existentă a Reich-ului Köln–Frankfurt, și Wittlich, lucrările la traseu erau, de asemenea, în curs de desfășurare în acea perioadă; la oprirea lucrărilor din cauza războiului, câțiva kilometri la nord de Wittlich erau practicabili pe o singură bandă. Acest traseu de autostradă al Reich-ului trebuia inițial să conducă de la Dernbach, prin Koblenz și Trier, mai departe până la Landstuhl, unde urma să se termine la autostrada Reich-ului Saarbrücken–Mannheim. După război, în anii 1960, a urmat inițial finalizarea drumului cu o singură cale de rulare, care din 1974 a fost administrat sub denumirea de autostrada A 74. În anul 1970, ultima porțiune lipsă de lângă Mayen a fost închisă, iar cea de-a doua cale de rulare a fost dată în exploatare pe întreaga lungime, astfel încât acum exista efectiv o secțiune transversală de autostradă.
Traseul planificat în continuare și-a schimbat de mai multe ori destinația finală în anii 1970, odată cu stabilirea Planului federal de infrastructură de transport din 1973 și cu reorganizarea numerotării autostrăzilor efectuată în 1974/75. Mai întâi, autostrada administrată încă sub numele A 74 trebuia să se ramifice la nord de Gießen din fostul traseu HaFraBa (Kassel–Frankfurt pe Main), să treacă pe lângă Gießen și Wetzlar prin Westerwald, să intersecteze autostrada Köln–Frankfurt la nord de nodul rutier Dernbacher Dreieck existent și să continue pe traseul finalizat până la Wittlich. De acolo, ar fi fost condusă mai departe până la nivelul Schweich, unde calea de rulare continuă ar fi fost prelungită ca A 76 peste Landstuhl până la Pirmasens. În continuarea traseului său, A 74 ar fi ocolit Trier prin nord și, așa cum este realizat astăzi, ar fi traversat râul Sauer la Mesenich și, implicit, granița spre Luxemburg.
Odată cu introducerea noului sistem de numerotare, părți din fosta A 74 au fost alocate noii BAB 48. Această autostradă urma să ruleze acum de la nodul rutier Hattenbacher Dreieck, prin Gießen până la Schweich, pe traseul planificat anterior, respectiv cel deja existent, însă nu mai trebuia condusă spre Luxemburg, ci prin estul orașului Trier până la Saarbrücken – lucrări preliminare pentru o astfel de legătură de autostradă au fost realizate în anii 1960 în Saarland, sub forma construcției noi a B 327. La momentul reorganizării rețelei, autostrada era finalizată de la Wittlich până la nodul rutier Dreieck Moseltal, precum și de la Reinsfeld până la Saarbrücken-Burbach. Lipsea doar segmentul de pe urcarea Moselei (Moselaufstieg) între nodul rutier Dreieck Moseltal și Reinsfeld.
Un an mai târziu, prin planul de necesitate al legii pentru modificarea legii privind extinderea drumurilor federale de mare distanță în anii 1971 până în 1985, din 5 august 1976, traseul BAB 48 s-a schimbat din nou. De data aceasta, trebuia să se ramifice la Schweich din traseul existent (începând de la Daun, acesta fiind prevăzut acum cu numerotare dublă ca BAB 1/BAB 48) și să conducă prin nordul orașului Trier către granița luxemburgheză. Continuarea traseului către Saarbrücken a fost acum alocată autostrăzii BAB 1.
Prin a treia lege din 21 aprilie 1986 pentru modificarea legii privind extinderea drumurilor federale de mare distanță (BGBl. 1986, Partea I, p. 557), secțiunea Hattenbacher Dreieck–Gießen (nodul rutier Reiskirchener Dreieck) a fost alocată BAB 5, astfel încât BAB 48 se limita acum la legătura nodul rutier Dreieck Dernbach–punctul de trecere a frontierei Wasserbillig. La nord de Gießen și lângă Wetzlar, câteva secțiuni scurte ale BAB 48 au fost finalizate în anii 1979 și 1981, respectiv fuseseră deja construite anterior ca lucrări preliminare în timpul construcției BAB 45 (Sauerlandlinie). Acestea au primit de atunci denumirea BAB 480.
Construcția tronsoanelor de lângă Trier La varianta de ocolire prin nord a orașului Trier a BAB 48, pe secțiunea de 5,2 km lungime dintre nodul rutier Trier (racordul cu drumul federal B 51) și Trier-Ehrang (trecerea spre drumul federal B 52), s-a lucrat începând cu anul 1977, după emiterea deciziei de aprobare a planului pentru podul Biewerbachtal. Inițial a fost construită o singură cale de rulare, motiv pentru care și structura podului a fost ridicată cu o singură bandă, deși decizia cuprindea deja o a doua structură paralelă. Această secțiune a fost finalizată în anul 1981, după aproximativ patru ani de construcție. Costurile de construcție pentru structura podului, lungă de 512 m și înaltă de 91 m, s-au ridicat la aproximativ 12,5 milioane DM. Odată cu această secțiune, au fost creați, de asemenea, 15,8 km de drum nou pentru autovehicule cu o singură bandă pe traseul B 52, până aproape de Osburg.
La continuarea de 8,7 km lungime până la granița luxemburgheză s-a lucrat începând cu anul 1982, când a fost demarată construcția podului peste Sauer (Sauertalbrücke). După cinci ani de execuție, această secțiune a fost dată în folosință. Spre deosebire de tronsonul anterior, acest traseu a fost prevăzut încă de la început cu două căi de rulare. Pe lângă podul peste Sauer, lung de 1195 m și înalt de 98 m, a fost creată în fiecare direcție de mers câte o zonă de odihnă neamenajată, iar pe partea luxemburgheză, un punct de trecere a frontierei pe autostradă cu spații de servicii (Aire de Wasserbillig).Odată cu finalizarea acestui tronson, pe o distanță de câțiva kilometri din secțiunea care până atunci avea o singură bandă, la est de nodul rutier cu B 51, a fost adăugată cea de-a doua cale de rulare. Această extindere completă se termină și astăzi (2021) la vest de podul Biewerbachtal. Costurile de construcție pentru finalizarea întregului proiect s-au ridicat la aproximativ 162,8 milioane DM.
Odată cu introducerea numerotării nodurilor rutiere în anul 1992, s-a renunțat la numerotarea dublă a secțiunilor lungi de autostradă, practică întâlnită până atunci, pentru a putea atribui fiecărui nod un număr unic. Ca urmare, traseul BAB 48 a fost scurtat la segmentul nodul rutier Dernbach–Daun/Mehren (din 1997 nodul rutier Dreieck Vulkaneifel), iar segmentul Daun/Mehren–Schweich a fost alocat exclusiv autostrăzii BAB 1. Tronsonul BAB 48 cuprins între granița luxemburgheză și Trier-Ehrang a fost redenumit BAB 64.
Punctul de trecere a frontierei Wasserbillig
Stația de trecere a frontierei Aire de Wasserbillig (numită în Germania, de cele mai multe ori, punctul de trecere a frontierei Mesenich, după localitatea de frontieră de pe partea germană) a fost construită pe teritoriul suveran luxemburghez, la vest de podul peste Sauer, și a fost inaugurată la sfârșitul anului 1987 de către premierul luxemburghez de la acea vreme, Jacques Santer. Secțiunea de atunci a BAB 48 până la nodul rutier Trier (B 51) fusese deja deschisă traficului cu câteva zile înainte. Aceasta a reprezentat ultima instalație majoră de frontieră pe care statul luxemburghez a construit-o înainte de intrarea în vigoare a Acordului de la Schengen. Structura caracteristică a acoperișului, sub care erau amplasate gheretele pentru controlul pașapoartelor, a fost proiectată de biroul luxemburghez de arhitectură Hermann & Valentiny, iar costurile de construcție s-au ridicat la aproximativ 117 milioane de franci luxemburghezi.
Până la punerea în funcțiune a instalației, traficul între Trier și Luxemburg trebuia să utilizeze podul peste Sauer dintre Wasserbilligerbrück și Wasserbillig, ceea ce ducea frecvent la blocaje. Noul punct de trecere a frontierei dispunea de două benzi: o bandă de procesare pentru turiști și o bandă separată pentru camioane și autobuze. Totuși, controalele au fost sistate după aproape șase ani, după ce Luxemburg a eliminat controalele vamale cu țările vecine în august 1993. Timp de câțiva ani, viteza în zona punctului de trecere a frontierei a fost limitată la 10 km/h, înainte ca separarea benzilor de sub structura acoperișului să fie eliminată și transformată în căi de rulare continue.
În iulie 2020, structura acoperișului a fost demolată.
Lista datelor de deschidere pentru trafic Secțiune An km Observații Punctul de frontieră Wasserbillig – Trier 1987 8,7 km Până în 1992 desemnat ca BAB 48 Trier – racordul B 52 1981, 1987, 2012 5,2 km Inițial doar o singură cale de rulare; completare cu a doua cale în 1987 (podul văii Biewerbach, partea vestică) și în 2012 (partea estică); până în 1992 desemnat ca BAB 48
Traseu Traseul autostrăziiPunct de trecere a frontierei Langsur-Mesenich (DE) – LuxemburgA1E44Pod peste Sauer (510 m). Parcare: Markusberg / Sauertal (în ambele sensuri). 3Oraș deservit: Trier.B 51Pod (510 m).Parcare: Dicke Buche (sens Pfalzel -> Grevenmacher). BAB 64BAB 64a
Note
Legături externe
Categorie:Autostrăzi din Germania