Dean Arnold Corll () a fost un criminal în serie și infractor sexual american care a răpit, violat, torturat și ucis cel puțin 29 de adolescenți și tineri între 1970 și 1973 în Houston și . El a fost ajutat de doi complici adolescenți, și . Crimele, care au devenit cunoscute sub numele de Crimele în Masă din Houston, au ieșit la iveală după ce Henley l-a împușcat mortal pe Corll. La descoperirea cazului, acesta a fost considerat cel mai grav exemplu de crimă în serie din istoria Statelor Unite.
Victimele lui Corll erau de obicei ademenite cu o ofertă de a participa la o petrecere sau de a fi duse la una dintre diversele adrese la care acesta a locuit între 1970 și 1973. Apoi erau imobilizate fie prin forță, fie prin manipulare, iar fiecare era ucisă fie prin strangulare, fie prin împușcare cu un pistol de . Corll și complicii săi au îngropat optsprezece dintre victimele lor într-un șopron închiriat pentru bărci; alte patru victime au fost îngropate într-o pădure de lângă , o victimă a fost îngropată pe o plajă din comitatul Jefferson, iar cel puțin șase victime au fost îngropate pe o plajă din . Brooks și Henley au mărturisit că l-au ajutat pe Corll în mai multe răpiri și crime; ambii au fost condamnați la închisoare pe viață.
Corll era cunoscut și sub numele de Candy Man (Omul cu Dulciuri) și Pied Piper (Fluierașul), deoarece el și familia sa deținuseră și administraseră anterior o fabrică de dulciuri în și era cunoscut pentru faptul că oferea dulciuri gratuite copiilor din zonă.
Biografie
Copilărie Dean Arnold Corll s-a născut pe 24 decembrie 1939, în Fort Wayne, Indiana, primul copil al lui Mary Emma Robison (1916–2010) și Arnold Edwin Corll (1916–2001). Tatăl lui Corll era strict cu copiii săi, în timp ce mama sa era extrem de protectoare cu ambii fii ai ei. Căsătoria lor a fost marcată de certuri frecvente, iar cuplul a divorțat în 1946, la patru ani după nașterea fiului lor mai mic, Stanley Wayne. Mary a vândut ulterior casa familiei și s-a mutat într-o rulotă în Memphis, Tennessee, unde Arnold fusese recrutat în Forțele Aeriene ale Statelor Unite după divorț, pentru a le permite fiilor ei să rămână în contact cu tatăl lor. dreapta|miniatura|209x209px|Corll (stânga), fotografiat cu mama și fratele său în iunie 1950 Corll era un copil timid și serios, care rareori socializa cu alți copii, dar, în același timp, manifesta preocupare pentru bunăstarea celorlalți. De asemenea, era extrem de sensibil la orice formă de critică sau respingere. La vârsta de șapte ani, a suferit un caz nediagnosticat de febră reumatică, care nu a fost recunoscută până când medicii nu au descoperit că Corll avea un suflu cardiac în 1950. Ca urmare a acestui diagnostic, lui Corll i s-a spus să evite orele de la școală.
Părinții lui Corll s-au împăcat și s-au recăsătorit în 1950, mutându-se ulterior în , o suburbie a orașului Houston; însă, împăcarea a fost de scurtă durată și, în 1953, cuplul a divorțat din nou, mama păstrând din nou custodia celor doi fii ai săi și locuind pentru scurt timp într-o rulotă la o fermă, în timp ce își întreținea copiii printr-un job umil. Divorțul a fost acordat pe motive amiabile, iar ambii băieți au menținut legătura regulată cu tatăl lor.
După cel de-al doilea divorț, mama lui Corll s-a căsătorit cu un vânzător ambulant de ceasuri pe nume Jake John West. Familia s-a mutat în orășelul , unde s-a născut sora vitregă a lui Corll, Joyce Jeanine (1955–2016). Mama și tatăl vitreg al lui Corll au înființat o mică companie de dulciuri, funcționând inițial din garajul casei lor. Încă din primele zile ale afacerii, Corll a lucrat zi și noapte în timp ce încă mergea la școală. El și fratele său mai mic erau responsabili de operarea mașinilor de fabricat dulciuri și de ambalarea produsului, pe care tatăl său vitreg îl vindea pe ruta sa de vânzări. Această rută implica adesea călătoria lui West la Houston, unde se vindea o mare parte din produs.
Din 1954 până în 1958, Corll a urmat , unde era considerat un elev cuminte, care obținea note bune. Ca și în copilărie, Corll era considerat un oarecum singuratic, deși se știe că a avut ocazional întâlniri cu fete în adolescență. În liceu, singurul pasiune majoră a lui Corll era muzica de fanfară, unde cânta la trombon. dreapta|miniatura|204x204px|Corll, în imagine cu sora sa vitregă, Joyce West,
Mutarea la Houston Heights Corll a absolvit Liceul Vidor în vara anului 1958. La scurt timp după aceea, el și familia sa s-au mutat la periferia nordică a orașului Houston, astfel încât afacerea familiei cu dulciuri să poată fi mai aproape de orașul unde se vindea majoritatea produselor lor. Familia lui Corll a deschis un nou magazin, pe care l-au numit Pecan Prince, referindu-se la numele de marcă al produsului familiei. În 1960, la cererea mamei sale, Corll s-a mutat în , pentru a locui cu bunica sa văduvă. În această perioadă, Corll a format o relație strânsă cu o fată din zonă, deși a respins o cerere în căsătorie ulterioară pe care aceasta i-a făcut-o în 1962. Corll a locuit în Indiana timp de aproape doi ani, dar s-a întors la Houston în 1962 pentru a ajuta la afacerea cu dulciuri a familiei sale, care până la acea dată se mutase în . Ulterior, s-a mutat într-un apartament propriu deasupra magazinului.
Mama lui Corll a divorțat de West în 1963 și a deschis o nouă afacere cu dulciuri, pe care a numit-o Corll Candy Company; Dean a fost numit vicepreședinte al noii firme de familie, iar fratele său mai mic, Stanley, a fost numit secretar trezorier. În același an, unul dintre angajații adolescenți de sex masculin ai Corll Candy Company s-a plâns mamei lui Corll că fiul ei i-a făcut avansuri sexuale. Ca răspuns, ea l-a concediat pe adolescent.
Serviciul în armata americană Corll a fost înrolat în Armata Statelor Unite pe 10 august 1964, și repartizat la , pentru instrucție de bază. Ulterior, a fost repartizat la , Georgia, pentru a se antrena ca reparator de radiouri înainte de repartizarea sa permanentă la . Conform înregistrărilor militare oficiale, perioada de serviciu a lui Corll în armată a fost impecabilă. Cu toate acestea, se pare că Corll ura serviciul militar; a solicitat o eliberare din serviciu pentru dificultăți, pe motiv că era necesar în afacerea familiei sale. Armata i-a aprobat cererea și a fost eliberat onorabil pe 11 iunie 1965, după zece luni de serviciu. dreapta|miniatura|221x221px|Corll, în vârstă de 24 de ani, la scurt timp după ce a intrat în Armata SUA în august 1964 Se pare că, după eliberarea sa din armată, Corll le-a dezvăluit unora dintre cunoștințele sale apropiate că în timpul serviciului militar și-a dat seama pentru prima dată că este homosexual. Alte cunoștințe au observat schimbări subtile în manierele lui Corll atunci când se afla în compania unor adolescenți după ce își terminase serviciul militar și se întorsese la Houston, ceea ce i-a făcut să creadă că ar fi putut fi homosexual.
Corll Candy Company După eliberarea sa onorabilă din armată, Corll s-a întors la Houston Heights și a reluat funcția pe care o deținuse ca vicepreședinte al companiei de dulciuri Corll. Fostul tată vitreg al lui Corll își păstrase proprietatea asupra fostei afaceri cu dulciuri a familiei, Pecan Prince, după divorțul său de mama lui Corll în 1963; concurența dintre cele două firme era acerbă. Așa cum se întâmplase și în adolescență, Corll a crescut numărul de ore dedicate afacerii cu dulciuri pentru a satisface cererea publică tot mai mare pentru produsele familiei sale.
În 1965, Corll Candy Company s-a mutat într-un bungalou pe strada West 22nd, chiar vizavi de școala elementară Helms. Corll era cunoscut pentru faptul că oferea dulciuri gratuite copiilor din zonă, în special adolescenților. Ca urmare a acestui comportament, și-a câștigat poreclele de „Omul cu dulciuri” și „Fluierașul”. Compania avea o forță de muncă mică și era văzut comportându-se cochet cu mai mulți angajați adolescenți de sex masculin. De asemenea, se știe că Corll a instalat o masă de biliard în spatele fabricii de dulciuri, unde angajații și tinerii din zonă se adunau - de obicei seara - pentru a asculta muzică și a juca biliard sau penny ante.
Relația cu David Brooks În 1967, Corll s-a împrietenit cu David Owen Brooks, în vârstă de 12 ani, pe atunci elev în clasa a șasea și unul dintre mulții copii cărora le dădea bomboane gratuite. Brooks a devenit inițial unul dintre numeroșii tineri însoțitori ai lui Corll, socializând regulat cu Corll și diverși băieți adolescenți care se adunau în spatele fabricii de bomboane. S-a alăturat, de asemenea, lui Corll în călătoriile regulate pe care le făcea la plajele din în compania diverșilor tineri, și a comentat mai târziu că Corll a fost primul bărbat adult care nu și-a bătut joc de înfățișarea sa. Ori de câte ori Brooks îi spunea lui Corll că are nevoie de bani, Corll îi dădea bani, iar tânărul a început să-l vadă pe Corll ca pe o figură paternă. La îndemnul lui Corll, între cei doi s-a dezvoltat treptat o relație sexuală. Începând din 1969, Corll îi plătea lui Brooks în bani sau cadouri pentru a-i permite să-i facă felație tânărului.
Părinții lui Brooks erau divorțați; tatăl său locuia în Houston, iar mama sa se mutase la Beaumont, un oraș aflat la est de Houston. În 1970, când avea 15 ani, Brooks a abandonat și s-a mutat la Beaumont pentru a locui cu mama sa. Ori de câte ori își vizita tatăl în Houston, îl vizita și pe Corll, care îi permitea să stea în apartamentul său dacă dorea. Mai târziu în același an, Brooks s-a întors în Houston. După propria sa mărturisire ulterioară, Brooks a început să vadă apartamentul lui Corll ca pe o a doua casă.
Până când Brooks a abandonat liceul, mama lui Corll și sora sa vitregă, Joyce, se mutaseră la , după eșecul celei de-a treia căsătorii a ei și închiderea Corll Candy Company în iunie 1968. Mama lui Corll urma să deschidă o nouă firmă de bomboane în Colorado, deși Corll a ales să rămână în Houston. Deși vorbea adesea la telefon cu fiul ei cel mare, mama sa nu l-a mai văzut niciodată.
Cu puțin timp înainte de închiderea fabricii de bomboane, Corll și-a luat o slujbă ca electrician la (HL&P), lucrând simultan și pentru firma familiei. În acest post, testa sisteme de relee electrice, și mai târziu a avansat la rangul de supervizor. Corll a lucrat în acest post până în ziua morții sale.
Crimele Între 1970 și 1973, Corll este cunoscut că a ucis cel puțin douăzeci și nouă de victime. Toate victimele sale erau băieți cu vârste între 13 și 20 de ani, majoritatea având între 14 și 17 ani. Majoritatea victimelor au fost răpite din Houston Heights, care pe atunci era un cartier cu venituri mici la nord-vest de . În majoritatea acestor răpiri, el a fost asistat de unul sau ambii complici adolescenți: David Owen Brooks și . Câteva victime erau prieteni ai unuia sau ambilor complici ai lui Corll; altele erau fie autostopiști, fie persoane cu care Corll însuși se împrietenise înainte de răpire și crimă, iar alte două victime, Billy Gene Baulch Jr. și Gregory Malley Winkle, erau foști angajați ai Corll Candy Company. dreapta|miniatura|187x187px|Una dintre cele două plăci de tortură din placaj marin construite de Corll