Comunismul este una dintre temele de mare interes, Maria Todorova considerând că reprezentarea comunismului cuprinde literatura, memorialistica, filmul, discursul public și istoriografia.Todorova, Maria (ed.), Remembering Communism: Genres of Representation, New York, Social Science Research Council, 2010. Ea scrie că memoria postcomunistă, a generat o serie de creații despre „traumă, nostalgie, condamnare morală” (ibidem). Tema este adeseori urmărită în scrieri de tip autobiografic, ca mărturii ale unei lumi închise. Literatura română în perioada comunistă s-a manifestat conform rigorilor cenzurii, așa cum arată Eugen Negrici în cartea sa Literatura română sub comunism. 1948-1964, Cartea Românească, 2010. În mod firesc, în postcomunism s-a produs o avansă de scrieri, în primul rând memorialistice.
Primele cărți postcomuniste despre comunism Abia după căderea comunismului începe să se contureze în literatură imaginea comunismului, un studiu consistent asupra temei fiind cel semnat de Dan C. Mihăilescu, Literatura română în postceaușism, vol I-III, Polirom, 2004-2007. Scriitorii de dinainte de revoluție, mai ales optzeciști aduc primele opere de după 1989, între care Pândă și seducție (1991) de Nicolae Breban, Sonată pentru acordeon (1993) de Radu Aldulescu, Orbitor (1996) de Mirea Cărtărescu, Recviem pentru nebuni și bestii (1999) de Augustin Buzura.
Douămiismul Odată cu anul 2000, preocuparea pentru comunism devine mai accentuată, mai ales în poezie, prin volume ca fetiș – o carte românească a plăcerii (2001) de Răzvan Țupa, Păpușarul și alte insomnii (2003) de Claudiu Comartin, ecografii (2003) de Ruxandra Novac, încadrate în generația douămiistă.
Dar și în proză, preocupată în special de traumele comunismului (după Andrei Simuț, Literatura traumei, ed. Casa Literelor, 2007), încep să apară teme care ilustrează tarele comunismului. Simion liftnicul, 2001, de Petru Cimpoieșu este un roman simbolic, în manieră otzecistă.Simuț, Andrei, Literatura traumei. București: Casa Literelor, 2007. Încep trimiterile la căderea comunismului, ca în Orbitor. Corpul ( 2002) de Mircea Cărtărescu.
Urmează romane care atacă reminiscențele epocii comuniste: în 2004 apare Omulețul roșu, debutul Doinei Ruști, apoi Degete mici (2005), de Filip, Florian, Cruciada copiilor (2005), de Florina Iliș.Mihăilescu, Dan C., Literatura română în postceaușism, vol. II. Iași: Polirom, 2005. Încet, proza se îndreptă spre satiră, cu Zogru (2006) de Doina Ruști, Cine adoarme ultimul (2007) de Bogdan Popescu și Sunt o babă comunistă (2007) de Dan Lungu. Un moment de vârf este anul 2008, când apare Fantoma din moară de Doina Ruști, amplă frescă simbolică a totalitarismuluid’Anca, Christene, „Mediating a Loss of History in Doina Ruști’s The Ghost in the Mill”, Journal of European Studies, vol. 48, nr. 3–4, 2018, pp. 265–277., roman pe care Paul Cernat îl consideră „una dintre cele mai convingătoare si expresive ficțiuni despre comunismul autohton publicate in ultimul deceniu”. Cernat, Paul, articol în Revista 22, București, 2 decembrie 2008.
Generalizarea temei Din 2009 tema explodează, apărând numeroase romane, cu caracter autobiografic, ale ultimei generații comuniste, atacând cam aceleași subiecte: criza alimentară, blocurile cenușii, generația cu cheia la gâtCioroianu, Adrian, „Istoria noastră a început în copilărie”, în Înainte. Amintiri din copilărie, București: Curtea Veche, 2016.
Note
Bibliografie Todorova, Maria, ed. Remembering Communism: Genres of Representation. New York: Social Science Research Council, 2010. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. 1948–1964. București: Cartea Românească, 2010. Mihăilescu, Dan C., Literatura română în postceaușism, vol. I–III. Iași: Polirom, 2004–2007. Simuț, Andrei, Literatura traumei. București: Casa Literelor, 2007.
Categorie:Literatura română Literatura română Categorie:Studii literare