Balcanismul este un concept cultural și literar utilizat în critica românească pentru a desemna un ansamblu de teme, structuri imaginare și formule expresive asociate spațiului sud-est european. Termenul apare în reflecțiile unor istorici și critici literari precum G. Călinescu, Tudor Vianu și Lucian Blaga, fiind ulterior sistematizat și teoretizat de Mircea Muthu în studiile sale dedicate balcanismului literar românesc. Balcanismul este un concept geografic, referindu-se la zona din jurul Munților Balcani, dar și un concept cultural, după cum demonstrează Mircea Muthu în lucrarea sa de referință Balcanismul literar românesc. În acest din urmă sens, există numeroase studii care identifică în literatura română o tendință de circulație balcanică, manifestată prin teme, tipologii și formule expresive specifice spațiului sud-est european.
Definiție, concept
Definirea conceptului, arată Mircea Muthu în introducerea lucrării citate, se datorează unor critici și teoreticieni precum Lucian Blaga, Tudor Vianu și G. Călinescu. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu identifică trei mari categorii de scriitori: scrierea de tip aristocratic, a „boierului generos” (Kogălniceanu, Alecsandri, Odobescu), tipul ruralului, dominat de patimi (Eminescu, Coșbuc, Rebreanu) și „tagma balcanicilor”. Din această ultimă categorie fac parte scriitorii atrași de un anumit tip de pitoresc, cu „sânge grecesc sau peninsular”, „plini de nervozitatea condeiului, spulberând-o repede cu măscări și bufonerii, ascuțiți la inteligență, plebei, dar pitorești în expresie, amestecând folclorul sătesc cu tradiția mahalagească într-o producție plină de mirosuri grele și aromate”. Acest tip de literatură începe cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, continuă cu Nicolae Filimon, apoi cu Mateiu Caragiale și Ion Barbu.
Literatura balcanică
De-a lungul timpului, studiile despre balcanism s-au înmulțit, însă tiparul literaturii balcanice a rămas până astăzi romanul Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, un amestec de frescă socială și pitoresc. În continuarea sa, proza lui Mateiu Caragiale, în special romanul Craii de Curtea Veche, preia latura nostalgică a lumii fanariote, adăugând o expresie livrescă. Accentul cade asupra declinului vechilor boieri și asupra idealizării unei lumi apuse.
Ion Barbu a scris poeme de inspirație balcanică, în care invențiile lingvistice amintesc, prin sonoritate, de lumea otomană și de ținuturi exotice (Isarlâk, Riga Crypto și lapona Enigel). În special poemele cu formă baladescă ilustrează această orientare, dintre care cel mai cunoscut este Riga Crypto și lapona Enigel.
Romanele lui Panait Istrati, în special Chira Chiralina, întăresc direcția literaturii balcanice prin coloratura eterogenă a personajelor, provenite din numeroase etnii sud-est europene, dar și prin filonul liric, uneori de sorginte folclorică, în care pitorescul și pasiunile devastatoare ocupă un loc central.
În perioada comunistă, prozatorul Eugen Barbu readuce în atenție balcanismul prin două romane neobaroce, analizate de Mircea Muthu în studiul citat, anume Principele și Săptămâna nebunilor.
În linie balcanică se înscriu și romanele semnate de Doina Ruști, în special Zogru, dar și trilogia fanariotă, compusă din romanele Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii și Homeric. Mircea Muthu dedică un capitol distinct romanului Manuscrisul fanariot, intitulat „Text cursiv”, în ediția citată a lucrării sale.
Bibliografie
Muthu, Mircea. Balcanismul literar românesc. Panoramic sud-est european. Confluențe culturale. 2 vol., Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2017. Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. București: Editura Minerva, 1986. Tudor Vianu – Scriitori români din secolul XX, Ed. Minerva, 1986.
Referințe
Categorie:Peninsula Balcanică Categorie:Concepte literare Categorie:Studii culturale Categorie:Literatura română
Categorii Categorie:Peninsula Balcanică Categorie:Concepte literare Categorie:Studii culturale Categorie:Literatura română