miniatura|306x306px|Statuia șezândă a lui Ryōmen Sukuna (de Enku, adăpostită în Muzeul Comorii lui Buddha Enku din Templul Senkōji) Ryōmen Sukuna (în japoneză:両面宿儺) este o figură cu aspect neobișnuit/zeitate demonică (鬼神, kijin) despre care se spune că a apărut în provincia Hida în timpul domniei Împăratului Nintoku. În timp ce în cronica Nihon Shoki este descris ca un rebel nelegiuit ucis de către Takefurukuma-no-mikoto, în prefectura Gifu s-au păstrat legende care îl prezintă ca pe un lider local ce a răpus un dragon otrăvitor sau că a fost fondatorul unor temple.
Nihon Shoki Ryōmen Sukuna apare în cronica Nihon Shoki, în secțiunea corespunzătoare celui de-al 65-lea an al domniei Împăratului Nintoku. Ryōmen Sukuna este descris ca având o înfățișare bizară, cu un total de opt membre și fețe atât pe partea din față, cât și pe cea din spate a capului. La fel ca în cazul lui Hashiro-Kumawashi, despre care se spune că a fost nimicit de Împărăteasa JingūÎn Nihon Shoki, anul 9 al domniei Împăratului Chūai [se menționează]: „De asemenea, în satul Tamura din Notori [Notori se citește aici no-to-ri] se afla un individ pe nume Hashiro-Kumawashi. Acesta era un om puternic și robust, având aripi pe trup, și putea să zboare, înălțându-se sus în văzduh. Din această cauză, nu se supunea ordinelor imperiale și jefuia mereu poporul.” , sau al Tsuchigumo (păianjenii de pământ) care apar adesea în Nihon Shoki și Fudoki, se consideră că această formă monstruoasă este o metaforă plină de dispreț la adresa forțelor care nu se supuneau autorității imperiale.
Descrierea din cronica domniei împăratului Nintoku este în general considerată, o dovadă a faptului istoric al cuceririi din secolul al V-lea, când forțele puterii Yamato au intrat în contact cu clanurile puternice din regiunea HidaGifu-ken shi Tsūshi-hen Kodai [Istoria Prefecturii Gifu: Istorie Generală - Antichitatea], Capitolul 1, Secțiunea 1.. Totuși, există și opinia conform căreia, având în vedere că în regiunea Hida fuseseră deja construite în secolul al IV-lea tumuli precum Mikamachi-Ōtsuka sau Kamezuka, ar fi mai corect să interpretăm acest lucru ca reprezentând un proces de resupunere în urma unei rebeliuni care a avut loc după ce regiunea fusese deja încorporată temporar în sfera de influență a Curții Imperiale.
De asemenea, din descrierea conform căreia nu ar avea „zonă poplitee” (spatele genunchiului) sau „călcâie”, se speculează uneori că ar putea fi vorba despre o reprezentare a locuitorilor de munte din Hida, care purtau apărători pentru tibie și tsumagawa (protecții pentru vârful piciorului) asemănătoare unor sandale scurte (ashinaka)Susumu Hachiga, „Hida no eiyū Ryōmen Sukuna” [Ryōmen Sukuna, eroul din Hida], în Kōichi Mori (et al.), Densetsu ni rekishi o yomu [Citind istoria în legende], Taikōsha, 2006..
Legendele locale din prefectura Gifu Deși în Nihon Shoki Ryōmen Sukuna este considerat un bandit care s-a opus ordinelor imperiale, de-a lungul vechiului drum Hida Kaidō, care se întindea din provincia Hida până în provincia Mino, s-au păstrat diverse legende locale. Conținutul acestora diferă adesea de descrierea din Nihon Shoki. Mai jos sunt prezentate principalele legende.
Legendele din Nyūukawa În cronicile Senkō-ji Ki, care poartă un post-scriptum datat în anul 7 al erei Genna (1621), este consemnată originea templului Kesazan Senkō-ji, situat în Shimobo, Nyūukawa-chō, municipiul Takayama. Conform acestui text, în timpul domniei Împăratului Nintoku, în provincia Hida a existat o persoană numită Sukuna, care a apărut dintr-o peșteră din Dewagahira, Hiyomo. Acesta avea o înălțime de 18 jō (aprox. 54 de metri), un cap cu două fețe, patru coate și două picioare, fiind o încarnare a lui Ryūsei Kannon (Avalokiteśvara Salvatorul Lumii) și a fondat templul Senkō-ji. Se spune că, în acel moment, a găsit într-un sarcofag de piatră îngropat în vârful muntelui o copie a Sutrei Lotusului, un veșmânt monahal (kesa) și o statuie a lui Senju Kannon (Avalokiteśvara cu o mie de brațe). De asemenea, se transmite că fondarea templului Zenkyū-ji, situat tot în Hiyomo, Nyūukawa-chō, se datorează tot „marelui sfânt Ryōmen Sukuna” (Ryōmen Sukuna Daishi). Pe lângă imaginea principală de cult a lui Shaka Nyorai, aici este păstrată și o statuie din lemn a lui Ryōmen Sukuna. Se spune că Ryōmen Sukuna l-ar fi ucis pe demonul „Shichina” de pe Muntele Kurai (Ichinomiya-chō, municipiul Takayama) la ordinul împăratului. În apropierea Muntelui Kurai se află sanctuarul Hida Ichinomiya Minashi (Minashi Jinja); în cronicile Hishū Shi, lucrare compilată în era Kyōhō (1716–1736), „părul lui Shichinan” este menționat ca una dintre comorile sacre, consemnându-se explicația familiei de preoți șintoiști conform căreia zeul-demon Shichinan a fost pedepsit prin puterea divină.
Legendele din Kanayama Conform cronicii Kanayama Chōshi, Ryōmen Sukuna, un lider local puternic din Hida, aflând că Takefurukuma no Mikoto vine să-l subjuge, a părăsit Dewagahira din Hiyomo (Hachiga-gō) și a rămas timp de 37 de zile pe Muntele Chinju din Kanayama. Apoi a avansat spre Muntele Takazawa din Tsubo, unde s-a baricadat, dar a fost în cele din urmă învins și ucis în luptă. Există și o variantă diferită a legendei, potrivit căreia Ryōmen Sukuna a zburat din Dewahira pe un munte mic din Kanayama, unde a recitat Marea Dharani timp de 37 de zile, rugându-se pentru siguranța națiunii și pentru recolte bogate, înainte de a pleca spre Muntele Takazawa. Se spune că din acest motiv muntele a fost numit Chinju-yama („Muntele Protector”), iar sătenii au construit acolo o sală Kannon pentru a-l venera.
Legendele din Shimonho, municipiul Seki În tradiția templului Dainichisan Nichiryūbu-ji, citată în Shinsen Mino Shi („Noua Cronică a Provinciei Mino”), se spune că un străin cu două fețe și patru brațe, care locuia în provincia Hida, a supus un dragon otrăvitor de pe Muntele Takazawa. Mai târziu, călugărul Gyōki a construit complexul templului și a instalat o statuie a lui Senju Kannon (Avalokiteśvara cu o mie de brațe). Se spune că „Senbon Hinoki” (Cipresul cu o mie de trunchiuri) a crescut din toiagul pe care acest străin l-a înfipt în pământ. Există și o variantă conform căreia, după ce acest străin s-a mutat din Hida pe Muntele Takazawa, a devenit o încarnare a lui Kannon în urma unei revelații dintr-un vis divin. De asemenea, în Mino no Kuni Kannon Junrei Ki („Jurnalul pelerinajului Kannon din provincia Mino”), fondatorul templului Nichiryūbu-ji este menționat sub numele de „Ryōmen Shishu Shōnin” („Sfântul cu două fețe și patru mâini”).
Pe lângă acestea, în mod invers există diverse locuri din regiunea Hida există sanctuare Hachiman despre care tradiția spune că au fost fondate de Takefurukuma no Mikoto, cel care l-a învins pe Ryōmen Sukuna.明治6年（1873年）刊「斐太後風土記」（『大日本地誌大系 30・31巻』雄山閣、1970年）
Poziționarea tradițiilor Legendele răspândite în regiunea Nōhi, chiar și atunci când urmează descrierea din Nihon Shoki, îl prezintă pe Ryōmen Sukuna nu ca bandit, ci ca pe o căpetenie a unui clan din Hida subjugată de armata imperială. Pe de altă parte, el dă dovadă de un eroism de figură legendară locală, fie prin exterminarea dragonilor și a demonilor (la Muntele Takazawa și Muntele Kurai), fie prin implicarea în fondarea unor temple (Senkō-ji, Zenkyū-ji, Nichiryūbu-ji), părând astfel că oamenii locului au continuat să venereze această căpetenie antică ce a opus rezistență puterii Yamato.
Cu toate acestea, multe dintre legende au fost consemnate începând cu perioada Edo. Chiar dacă credința din perioada Edo se bazează pe tradiții autohtone, este dificil de legat personajul Ryōmen Sukuna care apare în Nihon Shoki de fondarea templelor. Deși nu există o teorie consacrată privind originea acestor legende, unii cercetători identifică în figura lui Ryōmen Sukuna din tradițiile locale vestigiile unui erou care a fost minimalizat de autoritatea regală și a supraviețuit ascunzându-se sub umbra cultului lui Kannon, aceștia presupunând că el ar fi fost zeitatea originală a sanctuarului Hida Ichinomiya Minashi, care are ca shintai Muntele Kurai.
Analiză istorică În istoria templului Nichiryūbu-ji, Ryōmen Sukuna este descris purtând armură și ținând în cele patru mâini o halebardă, un toiag de călugăr (shakujō), un topor și un baston octogonal din chiparos, fiind considerat un erou care a salvat țara. Referitor la tradiția din Nihon Shoki, domnia împăratului Nintoku corespunde primei jumătăți a secolului al V-lea, perioadă în care este greu de crezut că budismul ajunsese în arhipelagul japonez (în acea vreme, ritualurile credințelor tradiționale erau la apogeu în toată Japonia, fiind perioada de aur a tumulilor kofun, iar deși se întâlnesc mențiuni ale termenului „templu”, sensul acestuia era mai degrabă cel de instituție administrativă, echivalent mai corect cu „palat/reședință” sau loc de desfășurare a activității clasei conducătoare). De asemenea, Takefurukuma no Mikoto, cel despre care se spune că l-a exterminat pe Ryōmen Sukuna, a fost un comandant militar activ în timpul împărătesei Jingū și al împăratului Ōjin, o perioadă puțin anterioară domniei lui Nintoku, motiv pentru care se consideră că tradiția este lipsită de coerență în ansamblu. Totuși, consemnarea legendei lui Ryōmen Sukuna reprezintă prima mențiune a regiunii Hida în istoria națională a Japoniei și luând în considerare legendele locale despre erou, există și opinia unora că aceasta chiar a existat într-o formă sau alta.
Altele
Statuile lui Ryōmen Sukuna se găsesc la temple precum Senkō-ji, Zenkyū-ji și Nichiryūbu-ji; toate au fețe atât în față, cât și în spate, poartă armuri în stil Tang și sunt înarmate cu topoare sau săbii. Cea de la Zenkyū-ji ține un topor orizontal în mâinile împreunate pentru rugăciune, asemănându-se cu iconografia lui Idaten. Statuia atribuită lui Enkū (păstrată la Senkō-ji) are a doua față așezată pe umăr. În timpul săpăturilor arheologice din 2006, un haniwa (figurină de teracotă) uman cu fețe pe ambele părți a fost dezgropat din Tumulul Dainichiyama nr. 35 (datând din prima jumătate a secolului al VI-lea), situat în grupul de tumuli Iwase-Senzuka din municipiul Wakayama (prefectura Wakayama), în regiunea Kinki. Acest haniwa cu două fețe are coafura sage-mizura (bucle lăsate pe urechi), întâlnită frecvent la figurinele haniwa care reprezintă nobili. Totuși, legătura cu Ryōmen Sukuna nu este clară în momentul de față. Cazurile de naștere cu capul sau talia unite există și în realitate (vezi gemenii siamezi), așadar nu este o existență imposibilă. La fel ca în cazul Hitotsume-kozō (monstrul cu un singur ochi), se poate spune că este o creatură a cărei existență poate fi explicată medical. Concret, există Craniopagus parasiticus, un tip de gemeni siamezi care se manifestă prin prezența a două capete, iar intervenția chirurgicală de separare poate duce la decesul unuia dintre gemeni. Totuși, în timp ce Hitotsume-kozō este discutat în domeniile folclorului și medicinei, Sukuna este adesea analizat din punct de vedere arheologic. Ca produs agricol specific din Nyūukawa-chō, municipiul Takayama, există dovleacul Sukuna (Sukuna kabocha). Există o asemănare fizică cu Ianus din mitologia romană, dar o figură mai apropiată geografic de Japonia este Silewe Nazarata (sora și soția zeului Lowalangi) de pe insula Nias, situată la vest de Sumatra, statuia acestei divinități fiind reprezentată cu două fețe (fiind și androgină) 『神話の系譜 日本神話の源流をさぐる』 第12刷2002年（第1刷1991年） ISBN 4-06-158957-1 p.287. Dacă ne referim strict la divinități cu mai multe fețe și un singur corp, insulele Iyo-no-futana-no-shima (insula Shikoku) și Tsukushi-no-shima (insula Kyūshū), care apar în Kojiki, sunt descrise fiecare ca fiind divinități cu patru fețe și un singur corp.