Guvernul Provizoriu Siberian (în , GIS) a fost un organ temporar de administrație de stat al regiunilor Siberiei. În vara anului 1918, puterea sovietică locală a fost nimicită, ca urmare a revoltei Legiunii Cehoslovace. Pe , la Conferința de stat de la Ufa, a fost format Guvernul Provizoriu al Întregii Rusii. Guvernul era foarte instabil, cu numeroase compromisuri din partea diferitelor forțe antisovietice din Siberia. A fost desființat două luni mai târziu, după ce amiralul Alexandr Kolceak a preluat puterea printr-o lovitură de stat. thumb|Membrii Guvernului Interimar Siberian
Istorie În luna martie 1918, drept urmare a preluării puterii de către sovietici în Siberia, președintele Guvernului Provizoriu Siberian, Piotr Iakovlevici Derber, împreună cu un grup de membri ai guvernului său, s-a mutat la Harbin, apoi în iunie la Vladivostok. Înainte de a pleca, Derber a format Comisariatul Siberian de Vest, format din patru persoane pentru a reprezenta teritoriul siberian controlat de bolșevici: Mihail Iakovlevici Lindberg, Boris Dmitrievici Markov, Pavel Iakovlevici Mihailov și V.O. Sidorov. Toți aceștia erau membri ai Partidului Socialist Revoluționar.
Revolta Legiunii Cehoslovace din primăvara anului 1918 a marcat începutul reintegrării Siberiei în Mișcarea Albă. Pe , Omsk a fost recucerit de Armata Albă. Primul ordin al colonelului Pavel Pavlovici Ivanov-Rinov, instalat la noul comandament format în Omsk, a anunțat că „de la această dată, toată puterea ne aparține mie și reprezentantului autorizat al Guvernului Provizoriu Siberian, A. A. Kuzentsov, până la transferul puterii către zemstve și administrațiile publice orășenești”.
Pe tot parcursul lunii iunie au avut loc negocieri la Omsk, în urma cărora, la , a fost anunțată crearea unui nou Consiliu de Miniștri, care ulterior a început să se autointituleze drept Guvernul Provizoriu Siberian. Președintele Guvernului a fost Ministrul Relațiilor Externe Piotr Vologodski. Pe lângă Vologodski, din Consiliul de Miniștri făceau parte Ministrul Afacerilor Interne, Vladimir Krutovski, Ministrul Afacerilor Native, Mihail Șatilov, Ministrul Finanțelor, Ivan Mihailov, și Ministrul Justiției, Grigori Patușinski.
Guvernul Derber nu a vrut să recunoască rezultatul acestei lovituri de stat. Pe a avut loc o întâlnire la Vladivostok, în cadrul căreia s-a anunțat schimbarea numelui în Guvernul Provizoriu al Siberiei Autonome. Câteva zile mai târziu, guvernele din Omsk și Vladivostok au declarat că se excludeau reciproc. În primul rând, guvernul de la Omsk a declarat că „de acum înainte, nicio altă autoritate în afară de Guvernul Provizoriu Siberian nu poate acționa pe teritoriul Siberiei sau nu își poate asuma obligații în numele acestuia”. Câteva zile mai târziu, pe , guvernul de la Vladivostok a publicat „Declarația Guvernului Interimar al Siberiei Autonome”, în care „informează puterile prietene și aliate Rusiei, atât cele aliniate, cât și cele neutre, că la și-a asumat drepturile și îndatoririle autorității centrale de stat a Siberiei”.
Pe lângă publicarea declarațiilor, puterea militară și sprijinul acordat guvernului de la Omsk, Derber însuși, la scurt timp după adoptarea „Declarației Guvernului Interimar al Siberiei Autonome”, a demisionat din toate funcțiile guvernamentale și a părăsit Vladivostok-ul. Succesorul său ca președinte al guvernului a fost socialistul revoluționar Ivan Lavrov. În octombrie 1918, guvernul s-a autodizolvat, recunoscând autoritatea Guvernului Provizoriu al Întregii Rusii.
Activități guvernamentale miniatura|Fostul Amiral Alexandr Kolceak ca conducător suprem al RusieiGuvernul nou format la Omsk a început să lupte pentru recunoașterea drept singurul guvern legitim din Rusia și baza viitorului guvern integral rus. La , Guvernul Provizoriu Siberian a adoptat o declarație „Despre independența de stat a Siberiei”.
Pe 24 iulie, Krutovski a plecat către Krasnoiarsk în interes de serviciu și s-a retras în mod efectiv din activitatea Consiliului de Miniștri. Pe 26 iulie, Serebrennikov a venit (de la Omsk) în Irkutsk, regiune și oraș eliberat de bolșevici, și a preluat funcția de Ministru al Aprovizionării în următoarea zi. La sfârșitul lunii august, Vologodski, care nu se simțea bine, a primit un concediu de două luni. Ca urmare a schimbărilor de personal din Consiliul de Miniștri, Ghins a reușit să adopte un regulament privind crearea unui Consiliu Administrativ. Datorită faptului că majoritatea membrilor Guvernului Interimar Siberian au plecat la Ufa la începutul lunii septembrie pentru a participa la lucrările Conferinței de Stat, acest consiliu, care și-a început activitatea pe 7 septembrie 1918, a început în mod efectiv să ia toate deciziile legate de aspectele oficiale ce revin în competența guvernului, până și inclusiv introducerea proiectelor de lege guvernamentale la Duma Regională Siberiană. În scurta perioadă în care a avut control exclusiv asupra Siberiei, Consiliul Administrativ a avut o influență serioasă asupra Mișcării Albe.
Transferul puterii către Guvernul Provizoriu al Rusiei a fost semnat pe , la Omsk, fiecare ministru semnându-l. 15 zile mai târziu, amiralul Alexandr Kolceak a pus capăt Guvernului Provizoriu, fiind declarat Conducător Suprem al Rusiei. Vezi și
Republica Siberiană (1918)
Surse
Lectură suplimentară
„Гражданская война в России: катастрофа Белого движения в Сибири” („Războiul civil în Rusia: Catastrofa mișcării albe din Siberia, „”) - Editura Moscova. „20”05. ISBN 5-17-025035-5 Categorie:Istoria Siberiei Categorie:State succesoare ale Imperiului Țarist Categorie:Foste state nerecunoscute