Misticismul ortodox reprezintă dimensiunea experiențială și contemplativă a spiritualității din cadrul Biserica Ortodoxă, având ca scop unirea omului cu Dumnezeu prin participarea la harul divin. El se fundamentează pe tradiția patristică, pe viața liturgică și sacramentală a Bisericii și pe practica rugăciunii neîncetate, fiind articulat teologic în mod deosebit în doctrina îndumnezeirii (theosis). În această perspectivă, cunoașterea lui Dumnezeu nu este doar intelectuală, ci existențială, realizată prin curățirea inimii, asceză și contemplare.
Din punct de vedere doctrinar, misticismul ortodox distinge între esența inaccesibilă a lui Dumnezeu și energiile divine necreate, prin care omul poate intra în comuniune reală cu Dumnezeu — învățătură formulată sistematic de Grigorie Palama. Tradiția mistică ortodoxă este exprimată în scrierile filocalice, reunite în colecția cunoscută sub numele de Filocalia, și este asociată istoric cu practica isihasmului.