Urme pe prag este un roman al scriitorului Alexei Marinat, publicat la editura „Cartea Moldovenească” în 1966.
A fost reeditat de editura Cartier în 2017.
Titlul romanului vine de la manuscrisul pornit de eroina principală a cărții, Sanda Panuș.
Rezumat
Romanul povestește o istorie de dragoste între doi tineri, Serghei Delasari și Sanda Panuș, care se întîmplă în anul 1949.
Sanda și Serghei locuiesc în Chișinău, sînt colegi de clasă și sînt pe punctul de a absolvi școala. Ambii au o pasiune pentru muzică și chiar fac parte dintr-o orchestră improvizată, compusă din colegii lor. Între cei doi se leagă o relație de dragoste.
Tatăl lui Serghei, Mihail Vasilievici lucrează ca director al școlii unde învață Sanda și Serghei. Tot acolo, în calitate de învățător, lucrează și Octavian Grigorievici, tatăl Sandei. Octavian și Mihail sînt vechi prieteni, care au învățat împreună la gimnaziu, în Chișinău, și la Universitatea din Peterburg.
Inspectorul școlar Șoldan colectează semnături pentru demisia lui Mihail Delasari, sub pretextul că ar fi sever. Șoldan apelează și la Octavian Panuș care inițial refuză să semneze împotriva prietenului său, Totuși, fiind șantajat cu niște poezii de tinerețe scrie în presa burgheză din Peterburg „cînd alții făceau revoluția”, Octavian Panuș semnează declarația.
Mihail Delasari este demis din funcția de director și este trimis la muncă forțată în Siberia, unde lucrează întîi la tăierea lemnului, apoi la uzină. Octavian Panuș este numit director de școală în locul lui Delasari.
Au trecut mai mulți ani, Serghei a mers după tatăl său în Siberia și s-a înscris la Facultatea de Electrotehnică din Irkutsk. În 1953 Mihail Delasari a fost repus în toate drepturile.
Serghei vine la Chișinău pentru un scurt concediu. La Chișinău se întîlnește cu Petrică Ivașcu, un fost coleg de clasă. De la Petrică, Serghei află că Sanda nu mai locuiește la Chișinău - după plecarea lui Serghei ea s-a lăsat de muzică, s-a înscris la școala de pictură, pe care a abandonat-o și a plecat să lucreze ca învățătoare de muzică în satul Salcia, raionul Floreni.
Seghei decide să meargă la Salcia.
Ajuns la Salcia, Serghei află de la femeia la care a stat Sanda că aceasta a plecat din sat cîteva săptămîni în urmă, în urma unui incident neplăcut. Serghei se întoarce la Chișinău, decis să nu se mai întoarcă în Siberia și se angajează la gazeta „Luceafărul”, la care lucra prietenul său Petrică Ivașcu.
Deja în calitate de jurnalist, Serghei trebuie să meargă la Izmail, pentru a întîlni o delegație din Bulgaria. La gara Boltita, unde trenul s-a oprit pe un minut, Serghei vede o siluetă de femeie și o recunoaște pe Sanda.
''„Nu puteam spune sigur că-mi era cunoscut mersul ei sau mișcarea pe care o făcuse cu mîna: a fost altceva, o străfulgerare de o clipă, ca un signal al subconștientului. Auzisem parcă un glas lăuntric: «Ea e!...» și m-am repezit la ușă”.”
După ce încheie munca cu delegația bulgară, Delasari se întoarce la Boltita, dar află că Sanda nu mai e acolo: a fost internată la spitalul căilor ferate din Odesa în ziua precedentă cu răni ușoare, după ce a salvat un copil din incendiu.
Serghei merge la Odesa unde se întîlnește, în sfîrșit, cu Sanda.
Aprecieri critice
Note
Categorie:Romane din 1966 Categorie:Romane în limba română