Frigiliana este o localitate din provincia Málaga, din comunitatea autonomă Andaluzia, Spania. Este situată în regiunea Axarquía, cea mai estică din provincie, și face parte din districtul judiciar Torrox.
Frigiliana a fost prima municipalitate din provincia Málaga care a obținut acreditarea și calitatea de membru al asociației „Cele mai frumoase sate din Spania” în 2015. miniatura|O stradă din Frigiliana. Orașul se întinde pe o suprafață de 40,49 kilometri pătrați, fiind situat între lanțul muntos Sierra de Almijara și Marea Mediterană. Frigiliana se află pe versanții sudici ai acestui lanț muntos, la 300 de metrii deasupra nivelului mării.
Zona municipală se învecinează la nord cu municipiul Cómpeta, la vest cu Torrox și la sud și est cu Nerja.
Frigiliana este ușor accesibilă de la Aeroportul Malaga-Costa del Sol pe autostrada Mediteranei spre Almeria, aflată la aproximativ 60 de kilometri distanță.
Geografie Climă
Temperatura medie: 18 °C Ore de soare pe an: 2950 ore/an Precipitații: 590 l/m²
Istorie
Preistorie În jurul 3000 a. C., la sfârșitul perioadei neolitice, primii oameni trăiau în peșteri și adăposturi de stâncă în această zonă, unde s-au stabilit ulterior. În Frigiliana, la nord-vest de centrul orașului, există un menhir important care, pe baza caracteristicilor sale, poate fi atribuit culturii El Argar.
Istorie antică Coloniștii fenicieni au lăsat în urmă o necropolă paleopunică de movile funerare, datând din sec. al VII-lea î.Hr., în așezarea originală Cerrillo del Tejar, cunoscută acum sub numele de Cerrillo de las Sombras, unde se păstrează necropola. Monede din perioadele feniciană și romană au fost găsite și în afara acestor situri, cum ar fi cele descoperite la Cerrillo del Tejar în 1965.
Numele orașului derivă probabil din influența romană, deoarece este în general acceptat faptul că Frigiliana provine din combinația dintre Frexinius (o figură romană despre care nu se știe nimic) și -ana, care, împreună cu patronimicul menționat anterior, ar putea însemna sat, fermă sau locul lui Frexinius. O altă origine, poate mai plauzibilă, a numelui orașului provine din regiunea greacă Frigia, care ocupa cea mai mare parte a peninsulei anatoliene, în ceea ce este astăzi teritoriul Turciei. Această regiune a fost cucerită în jurul 1200 a. C. de o ramură a popoarelor indo-europene care au migrat în Europa. Odată cu stabilirea celților în Frigia de est, cultul lor, al Cibelei ca zeiță mamă s-a răspândit printre locuitorii săi. În ciuda faptului că economia acestor regiuni de coastă ale Cádizului, cum ar fi Conil, Zahara de los Atunes etc., era un monopol industrial al stemei Medina Sidonia (așa cum este clar reprezentat pe stema Frigilianei, cu cele două cazane care conțin șerpi, caracteristice ducatului Medinaceli), această metodă tradițională de pescuit almadraba își are originea în cultura greacă stabilită pe coastele Peninsulei Iberice. Etimologia cuvântului „Frigiliana” poate fi descompusă după cum urmează: Frigilis: „Frigia” și terminația -ana, care provine din sud. Formează adjective care înseamnă „origine”, „apartenență” sau „afiliere”. Uneori ia formele -iano și -tano, ca în Parnasian și Ansotano. Astfel, „Frigiliana” se traduce prin „Aparținând Frigiei”. În această municipalitate (necostieră), tonul era transportat pentru procesare și distribuție în toată peninsulă din enclava Nerja, situată la 6 kilometri de Frigiliana.
În primii ani ai secolului al V-lea, castrul roman Frigiliana a fost parțial distrus de popoarele vandale.
Conform lui Pliniu cel Bătrân, este probabil ca, din acea vreme încoace, agricultura extensivă din Frigiliana să fi constat în principal în cultivarea viilor. În prezent, aceasta a fost înlocuită de cultivarea fructelor tropicale.
Evul mediu În 711, odată cu debarcarea căpitanului berber Tarik în Gibraltar, a început cucerirea musulmană a Peninsulei, lăsând întreaga regiune sub puterea Islamului.
Arabii au transformat agricultura prin construirea unei părți din sistemul hidraulic de șanțuri de irigații și rezervoare care se păstrează și astăzi. Au introdus culturi noi, cum ar fi trestia de zahăr și o varietate de culturi de grădină.
La sfârșitul secolului al IX-lea a fost construit castelul arab, care ocupa o suprafață de aproximativ 4000 metrii pătrați. Castelul era alimentat cu apă printr-un șanț de irigații, prin intermediul unui mic apeduct construit anterior pentru uz militar al fortăreței. Această importantă structură defensivă a fost distrusă de armatele creștine în 1569, după capitularea sa în fața trupelor lui Luis de Requesens, într-una dintre ultimele acțiuni împotriva răscoalei maure. Devenise un refugiu pentru cei care fugeau din regiunea Alpujarra și din districtul Vélez. Moriscii au fost trimiși în Extremadura, Zamora și alte zone, iar Frigiliana a fost repopulată de creștini vechi, în principal din Granada și Valencia. Au mai rămas doar câteva rămășițe ale fundațiilor castelului și o parte din rampa de acces. Se știe, de asemenea, că au locuit acolo o mică prezență a evreilor și convertiților spanioli. Orașul este cunoscut sub numele de Orașul celor Trei Culturi, așa cum este comemorat pe mai multe plăci ceramice. O fântână cu cele trei simboluri - crucea, semiluna și Steaua lui David - se află pe Calle del Inquisidor (strada Inchizitorului). miniatura|Panou istoric despre mauri. În 1982, pe pereții cartierului maur au fost amplasate douăsprezece panouri ceramice, care povestesc răscoala musulmanilor și bătălia de la Stânca Frigiliana.
Epoca modernă La finalul secolului al XVI-lea, familia Manrique de Lara, aparținând nobilimii din Málaga și stăpâni ai acestei regiuni încă din anul 1508, a ridicat din fonduri proprii reședința ancestrală cunoscută în prezent sub denumirile El Ingenio sau Casa de los Condes (Casa Conților). Impunătoarea construcție, realizată în stil renascentist și având o suprafață de peste două mii de metri pătrați, a fost edificată parțial cu materiale provenite din fostul castel maur. În zilele noastre, acest vast conac este utilizat, printre altele, pentru fabricarea singurei mieri de trestie de zahăr produse în Europa. Aproximativ în aceeași perioadă, aceeași familie nobiliară a construit și Palacio del Apero (Palatul Uneltelor Agricole), clădire care a funcționat ca hambar, grajd și spațiu de depozitare a uneltelor agricole. În prezent, la parter se află Oficiul de Turism și biblioteca municipală, iar etajul superior este sediul Primăriei Frigiliana.
Pe 24 mai 1640, prin decret regal al lui Filip al IV-lea, Frigiliana a primit titlul de oraș, devenind astfel independentă de jurisdicția orașului Vélez-Málaga. A fost creat districtul municipal, au fost înființate Primăria și sistemul de justiție, iar primul recensământ al populației a fost realizat, în care s-au înregistrat 160 de locuitori.
În această perioadă,domnul orașului a construit Fântâna Veche, căreia i s-a dat apoi numele de Fântâna Nouă, așezându-și stema pe ea.
În 1676, construcția bisericii parohiale a fost finalizată, finanțată de Manrique de Lara, stăpânul orașului, și supravegheată de arhitectul Bernardo de Godoy. Clădirea ocupă o suprafață de 620 de metri pătrați și este în general în stil renascentist. Are un plan în cruce latină, cu o absidă în presbiteriu. Corpul principal al clădirii este format din trei nave mari, cea centrală fiind cea mai spațioasă. Mai recent, altarul frontal și tronurile pentru unele dintre statui au fost modificate, iar eforturile sunt în curs de descoperire a unor picturi care împodobeau inițial arcadele laterale.
În secolulul al XVIII-lea, părintele Bernardo de Rojas y Sandoval a preluat conducerea parohiei și a rămas preot paroh timp de patruzeci și șapte de ani. El a promovat reglementarea confrațiilor locale și a înființat fundații caritabile și capelanii. A fost un caligraf excelent, lăsând în urmă o arhivă numeroasă de documente interesante. La sfârșitul acestui secol, Confraternitatea Sfintelor Suflete a fost înființată oficial, scopul acesteia fiind de a oferi Liturghii pentru sufletele decedaților și de a ține novene. Cei mai vechi membri seniori ai confraternității înregistrați au fost părintele Antonio Rodríguez și părintele Andrés Arrabal.
Lucrările de renovare realizate de Contele de Aguilar și Frigiliana la fabrica de zahăr San Raimundo, ale cărei instalații erau anexate reședinței sale ancestrale, datează din anul 1725. În 1752, la Frigiliana a fost inițiată întocmirea cadastrului funciar Ensenada, document care se păstrează în prezent la primărie. Acest registru are o valoare inestimabilă atât ca document statistic, cât și ca sursă istorică și caligrafică. Potrivit cadastrului Ensenada, Frigiliana dispunea de o moară de zahăr, o fabrică de hârtie maro și plantații de trestie de zahăr. În anul 1767, a fost construit un siloz destinat depozitării cerealelor în Pósitos (grânarele municipale), amplasate în zona unde se află astăzi primele locuințe de pe Calle Real (Strada Regală), pe partea stângă. În 1771, a fost aprobată înființarea confreriei Maicii Domnului și a Doamnei Îndurerate. În anul următor, confreria a achiziționat robe pentru a uniformiza membrii în timpul procesiunilor, marcând astfel prima utilizare a acestora în Frigiliana. Tot din acest secol datează și chipurile apostolilor care apar în procesiunile din Săptămâna Mare.
Secolul XIX În primii ani ai secolului al XIX-lea, orașul a fost implicat în războiul împotriva francezilor. Devine faimos în această perioadă preotul-luptător de gherilă Don Antonio Muñoz. Între 1810 și 1812, mai mulți soldați francezi au dispărut în Frigiliana. Ca represalii, unii dintre locuitorii orașului au fost spânzurați într-un loc numit „La Horca” (Spânzurătoarea), care a devenit cunoscut sub acest nume după aceste evenimente. Până la mijlocul anului 1812, nu mai rămăseseră trupe franceze în zonă.
În noiembrie 1833, Frigiliana a devenit oficial parte a provinciei Málaga, fiind anterior sub jurisdicția fie a Intendenței din Málaga, fie a Cancelariei Regale din Granada. Cam în aceeași perioadă, înregistrările arată existența Primăriei în locația sa actuală, unde Consiliul Local a redactat primele ordonanțe municipale ale orașului în 1844. În perioada de apogeu a industriei zahărului, mai multe mori sau prese mai mici pentru producerea de zahăr sau melasă, mori de făină și o fabrică de hârtie maro erau situate de-a lungul râului Mármol. Aparținând Ducatului de Fernán Núñez, exista o moară pe râul Mármol și un mic centru industrial în La Molineta cu o moară, o moară de făină și o fabrică de hârtie.
Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de mai multe evenimente interesante, cum ar fi bandele de tâlhari care au semănat teroarea în Frigiliana și mai ales apariția filoxerei, care a afectat podgoriile și a provocat ruina multor familii.
Secolul XX Zorii secolului XX a adus primele semne de progres în Frigiliana, când compania Nuestra Señora de los Ángeles a instalat linii electrice în municipiu, iar un an mai târziu a fost inaugurat primul iluminat public cu un buget total de 950 de pesetas. Cu toate acestea, caracteristica constantă a acestor primi ani ai secolului a fost criza economică care persistase încă din secolul precedent, reflectată în regiunea Frigiliana ca o criză agricolă care a atins niveluri disperate și a dus la mai multe demonstrații ale muncitorilor și soțiilor lor la ușile Primăriei, cerând „pâine și muncă”.
Deceniul cunoscut în Spania drept „Anii 20- anii nebuni” a fost marcat în oraș de cutremure repetate în 1921, 1922 și 1924, agravate de uraganul devastator din 1928, care a măturat tot ce i-a stat în cale, provocând o moarte, mai mulți răniți și pagube materiale considerabile în zonele rurale. În 1928, compania De la Torre a achiziționat Moara de Zahăr San Raimundo, cunoscută și sub numele de Palatul Conților de Frigiliana, pentru a înființa Moara de Zahăr Virgen del Carmen, singura fabrică funcțională din Europa pentru producția de miere de trestie de zahăr.