Chesarie Căpățână

Chesarie Căpățână, născut Constantin (), a fost un episcop ortodox al Țării Românești.

Biografie Născut la București într-o familie săracă, părinții Efrem Cavafu și soția sa Dragna, a urmat școala grecească de la Biserica Domnița Bălașa, apoi a studiat muzica psaltică sub îndrumarea lui Dionisie Fotino, avându-l coleg pe Anton Pann. După terminarea studiilor și încurajat de protectorul său, Iosif Sevastias, primul episcop de Argeș, a intrat la Mănăstirea Antim, unde a luat numele de Chesarie. În 1823, onestitatea și devotamentul său l-au determinat pe Grigorie al IV-lea Dascălul, mitropolitul Ungrovlahiei, să îl numească supraveghetor la catedrală.

În 1824, scaunul episcopal al Buzăului a rămas vacant. Au apărut doi candidați, însă Grigorie i-a respins pe amândoi în favoarea lui Chesarie, recomandând propunerea domnului Grigore al IV-lea Ghica. În urma acestei susțineri, Chesarie a fost ales în aprilie 1825. În discursul său de înscăunare, Chesarie a adoptat un ton patriotic, în acord cu începuturile deșteptării naționale românești, elogind mișcarea din 1821 din Țara Românească și pe conducătorul acesteia, Tudor Vladimirescu.

Realizări ca episcop miniatura|Clădirea originală a Seminarului din Buzău, întemeiat de Chesarie miniatura|Biserica Mănăstirii Rătești, construită sub Chesarie miniatura|Evangheliar tipărit la Buzău în 1834; numele episcopului apare ca КЄСАРІЄ în alfabetul chirilic român De-a lungul păstoririi sale, Chesarie a restaurat sau a întemeiat, în calitate de ctitor, zeci de edificii de cult, printre care Catedrala din Buzău, mănăstirile Râmnicu Sărat, Rătești, Ciolanu și Cheia, precum și bisericile Sfântul Dumitru–Poștă și Sfinții Îngeri. Chesarie a acordat o importanță deosebită învățământului și educației, cu accent pe formarea unui cler bine pregătit. El a reactivat tipografia eparhială, inactivă din 1768, tipărind prima sa carte în 1834. Animat de acest proiect, a achiziționat o nouă presă tipografică și litere chirilice românești de la Universitatea din Buda și a angajat lucrători de la Mănăstirea Neamț. Tipografia a publicat nu doar cărți religioase, ci și manuale școlare laice. Până în 1846, au fost tipărite aproximativ șaizeci de titluri, inclusiv primul ziar bisericesc românesc, Vestitorul Bisericesc, apărut între 1839 și 1840; în această activitate, viitorul episcop Dionisie Romano a avut un rol tot mai important.

De la moartea mitropolitului Grigorie, în iunie 1834, și până la alegerea unui succesor, în 1840, Chesarie a fost unul dintre cei trei locțiitori care au asigurat conducerea mitropoliei. În paralel, a deschis școli pentru cântăreți bisericești, sculptori și pictori, aceasta din urmă fiind întemeiată în 1831. În 1832, a fondat prima școală cu predare în limba română din Buzău; profesor a fost Romano, iar instituția avea cincizeci de elevi împărțiți în trei clase.

În toate școlile pe care le-a înființat, Chesarie a insistat asupra angajării unui corp didactic calificat și bine pregătit, iar elevii formați aici aveau să devină ulterior preoți, episcopi și pictori de renume. L-a ales pe Nicolae Teodorescu ca profesor de artă și a finanțat studiile academice ale elevului Gheorghe Tattarescu în Italia. A acordat o atenție specială muzicii bisericești, sprijinind tipărirea de lucrări în acest domeniu, încurajându-l pe Anton Pann să publice diverse culegeri de cântări și impunând ca fiecare mănăstire din eparhie să trimită câte un elev pentru formare la școală; printre absolvenți s-a numărat viitorul mitropolit Iosif Naniescu.

Chesarie a fost fondatorul Seminarului din Buzău, care s-a deschis în august 1836 cu douăzeci de elevi bursieri ai eparhiei și opt elevi cu taxă. Scopul instituției era ca fiecare absolvent să devină preot sau diacon, seminarul fiind animat de convingerea episcopului că orice persoană investită cu responsabilități importante are o datorie primordială față de educarea tineretului. Primul director a fost Gavriil Munteanu, iar printre cadrele didactice s-au numărat Damaschin Bojincă și Iosafat Snagoveanul.

La sfârșitul anului 1838 a fost inaugurat un sediu propriu al seminarului, un edificiu neoclasic cu șaisprezece încăperi, care, într-un oraș caracterizat de locuințe modeste și străzi neamenajate, a atras atenția numeroșilor vizitatori. Chesarie a constituit biblioteca seminarului din fonduri proprii, dotând-o atât cu cărți românești, cât și cu volume străine. În plus, el s-a preocupat de problemele vieții monahale, redactând un regulament destinat călugărilor de la Mănăstirea Ciolanu.

Chesarie a murit în 1846, după ce a fost țintuit la pat timp de o săptămână din cauza unei pneumonii. A fost înmormântat în afara Catedralei din Buzău.

Note

Bibliografie

Moraru, Nicolae; Coman, Constantin. Episcopul Chesarie al Buzăului - ilustru reprezentant al epocii moderne. XIII/2021. Analele Buzăului. p. 7-34.

Legături externe doxologia.ro: Episcopul Chesarie, ctitor al Eparhiei Buzăului - de Arhimandrit Ioanichie Bălan: Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 383-385

Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Decese în 1846 Categorie:Nașteri în 1784