Câmpia Vlăsiei este o subdiviziune a Câmpiei Române, situată în partea centrală a acesteia, care face parte din Câmpia Bucureștilor.
Limite geografice Câmpia Vlăsiei se întinde aproximativ pe cursul superior al râului Mostiștea, la nord de capitala București. Câmpia este delimitată la vest de lunca Dâmboviței și de lunca Argeș-Sabar, la nord de Câmpia Găvanu-Burdea, iar la sud de o zonă mărginită de lunca Câlniștea-Neajlov. Limita estică urmează un aliniament aproximativ între Măriuța-Cândeasca-Islaz (sau Fundulea)-Brănești, la sud de șoseaua București - Urziceni.
Câmpia Vlăsiei se învecinează la vest cu Câmpia Neajlovului și Câmpia Titu, la nord cu Câmpia Gherghiței, la est cu Câmpia Mostiștei, iar la sud cu Câmpia Câlnăului.
Caracteristici și hidrografie Deși este mai joasă decât Câmpia Neajlovului vecină, cea a Vlăsiei este formată din interfluvii înalte, largi și netede, întretăiate de văi adâncite, în care solurile s-au format pe depozite de loess și loess remaniat. Câmpia Vlăsiei este mai umedă decât cea a Neajlovului și este străbătută de numeroase cursuri de apă: Neajlov, Ilfovăț, Milcovăț, Glavacioc, Câlniștea superioară și altele. Văile acestor râuri, dese, sinuoase și adâncite la 20-30 m față de câmpia înaltă, sunt orientate în aceeași direcție și brăzdează Vlăsia pe direcția nord-vest – sud-est. În partea de sud, ele se adună către Argeș. Neajlovul este cursul de apă cel mai important al acestei câmpii, iar valea sa este însoțită pe mare parte de terase de diferite categorii, interioare, mijlocii sau înalte. În afară de văile acestor râuri, Câmpia Vlăsiei este crestată și de numeroase văi secate, care întrerup interfluviile înalte.
Râurile care străbat Câmpia Vlăsiei au în general puțină apă, însă formează adesea lacuri și heleșteie. Tot pe teritoriul ei se află și câteva limane fluviatile, Tâncăbești și Snagov. Apele freatice sunt mai puțin adânci în comparație cu câmpiile înconjurătoare, ajungând până la 8-10 m în fântâni.
Unul din motivele pentru care Câmpia Vlăsiei este în general mai umedă decât cele vecine ar putea fi faptul că a fost mult mai bine împădurită, deși ulterior suprafețe largi au fost defrișate în secolul al XlX-lea pentru a se obține terenuri pentru agricultură.
Apariție și evoluție Câmpia Română s-a format prin sedimentarea unui lac foarte întins, Marea Sarmatică. Acesta a fost umplut treptat cu depozite aduse de râuri, mai întâi de la vest spre est, apoi de la nord spre sud. În Cuaternar, cea mai importantă perioadă din evoluția Câmpiei Române, a apărut și s-a extins actuala rețea hidrografică, s-au format primele tipuri genetice de câmpii ale regiunii, sistemul de terase și lunci, respectiv vegetația și solurile. În faza complexului lacustru marnos din Cuaternar, Dunărea a săpat primul nivel din câmpie, iar în timpul interglaciarului Günz-Mindel, fluviul a acumulat depozite de luncă la sud de Burnaz. Înaintarea Dunării către est a secționat râurile care curgeau dinspre sud, desprinzând Câmpia Burnazului de Podișul Prebalcanic. În același timp, râurile care curgeau dinspre nord au colmatat arii întinse din lacul originar, creând văi fosilizate de loess în nordul Câmpiei Burnazului, care s-au adâncit în stratul de marne. Aceasta este perioada apariției Câmpiei Vlăsiei, precum și a nordului Câmpiei Mostiștei, nord-vestului Câmpiei Bărăganului sau vestului Câmpiei Brăilei.
În Pleistocenul inferior, după acumularea de depozite, zona centrală a Câmpiei Române, de la est de Vedea până la București, inclusiv sudul Câmpului Vlăsiei și partea vestică a Câmpiei Mostiștei, a intrat în regim de mlaștină, în timp ce partea estică și cea nord-estică au rămas încă în regim lacustru. Partea nordică a Câmpiei Vlăsiei a apărut în perioada glaciară Riss, când mișcările tectonice și colmatarea Lacului Getic au condus la crearea de noi câmpii.
Soluri, vegetație și faună Din punct de vedere al înălțimii și tipului de vegetație, nordul Vlăsiei este o câmpie joasă, puternic împădurită în trecut, în timp ce sudul prezintă o câmpie înaltă, caracterizată de terase. Apele freatice mai puțin adânci și clima mai umedă au condus la acoperirea pe suprafețe semnificative cu păduri de stejar, cunoscute sub numele de Codrii Vlăsiei. Chiar și în perioadele mai recente, specia arborescentă predominantă rămâne stejarul pedunculat. Alți arbori care cresc în această regiune sunt frasinul, arțarul tătărăsc, jugastrul, teiul și ulmul. Peisajul este completat cu specii arbustive precum lemnul câinesc, salba râioasă, păducelul, măceșul, cornul, sau mărul pădureț.
Sub pădurea de stejar și alte foioase s-a format solul brun-roșcat de pădure, care este tipul genetic cel mai întâlnit în zona verde a Bucureștilor. Mai la sud, în Câmpia Câlnăului, caracterizată de tipuri de păduri de trecere spre silvostepă, solul brun-roșcat suferă o tranziție către cernoziomul degradat.
Fauna Câmpiei Vlăsiei este bogată în specii de mamifere și păsări. Printre ele se numără veverița, lupul, vulpea, pisica sălbatică, mistrețul, căprioara, gaița, cucul, privighetoarea sau graurul.
Populație Omul și-a făcut apariția în timpul perioadei Pleistocen inferior, mai întâi sporadic, apoi stabilindu-se permanent în câmpie și creând așezări mai ales în terasele și luncile râurilor. Investigațiile de teren efectuate de-a lungul anilor în nord-vestul Bucureștiului, precum și analizarea surselor arheologice, istorice, toponimice și folclorice au stabilit că străvechile comunități așezate în Câmpia Vlăsiei se ocupau în mod tradițional cu agricultura și creșterea animalelor. Urmând tradițiile înaintașilor, geto-dacii s-au stabilit și ei în apropierea râurilor ce străbăteau sudul câmpiei, unde au ridicat peste 20 de așezări mici și nefortificate, cu caracter rural. Săpături arheologice efectuate în aceste situri au descoperit o serie de locuințe sau bordeie.
Una din cele mai importante localități din Câmpia Vlăsiei este Voluntari, care a devenit oraș în anul 2004. Numele provine de la românii ardeleni care au trecut munții între anii 1916-1918 pentru a lupta de partea Regatului României în Primul Război Mondial. Așezarea propriu-zisă s-a format prin împroprietărirea aici a invalizilor de război și demobilizaților, în urma unei legi din anul 1921. Un alt oraș din Câmpia Vlăsiei este Buftea.
Note
Vlăsiei