Arnica (Arnica montana L.) este o specie de plante din genul Arnica, familia Asteraceae (Compositae),L. Popovici, C. Moruzi- Atlas Botanic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973, pag. 23; În mod oficial, familia de care aparține arnica este Compositae.Compositae nu este un nume acceptat de ITIS, fiind recunoscut numai ca sinonim pentru Asteraceae. ce crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galben-aurii. Poporul o mai numește podbal de munte, carul pădurilor, cujdă sau carul zânelor. De la această plantă se folosesc florile (flores arnicae), mai rar planta întreagă, și chiar rădăcina. Începând din secolul al VI-lea, a fost utilizată pentru proprietățile sale calmante în America de Nord, Germania și Rusia. Florile conțin ulei volatil, colină, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se folosește sub formă de gargară în laringită.

În special din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporție de 10-20 g la 100 ml apă, se utilizează ca pansament, antiseptic și cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile. La un litru de apă de plumb se adaugă 100 g tinctură, amestec cu care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4%, sub formă de comprese, înviorează tenurile palide. Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie), dimineața și seara, în amestec cu apă îndulcită, cu zahăr sau ceai. În general, nu se recomandă a se folosi intern, deoarece provoacă gastro-enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantități prea mari, paralizează centrii nervoși.

Răspândire thumb|left|200px|Arnica montana Arnica este răspândită în Europa, Asia și în zonele temperate ale Americii de Nord. Există circa opt varietăți ale plantei. Crește de regulă în sol nisipos și pietros în zone deluroase, dar și pe pajiștile muntoase cu mult soare, dar până la o altitudine maximă de 2500 de metri.Arnica, plantă medicinală, descriere și răspândire . Accesat pe 12 februarie 2013.

Denumiri Arnica montana este denumirea științifică a plantei, dar planta are și multe denumiri populare ca: podbal de munte, carul pădurilor, cujda, ciuda, iarba soarelui, carul zânelor și roit.

Caracteristici

Planta este formata dintr-o tulpină aeriană simplă de 10–40 cm pe care sunt dispuse opus frunzele și ramurile. Tulpina se termină cu o inflorescență de culoare galben-portocalie de 4–6 cm, mijlocul având o tentă cenușie. Florile sunt înconjurate pe margini de peri aspri și lucioși. De la plantă se recoltează florile care se folosesc la prepararea uleiurilor, tincturilor și unguentelor. Fructele sunt achene păroase cu papus.

Indicații terapeutice În scop terapeutic arnica se utilizează pentru tratarea fracturilor, contuziilor, entorselor, rănilor, ulcerului varicos, accidentelor vasculare, semiparezelor, deficiențelor imunitare, insomniilor, stărilor de anxietate, palpitațiilor cardiace, cancerului de piele cu leziuni întinse, tumorilor abdominale, anginei pectorale și ischemiei cardiace.Arnica: Planta tămăduitoare din munți . Accesat pe 12 februarie 2013.

Referințe

Legături externe

Adrian Mogos, Necunoscută nouă, apreciată în Europa, Jurnalul Național, 14 iulie 2008. Tratamentul cu arnică , 12 februarie 2013.

Categorie:Asteraceae Categorie:Plante medicinale Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus