Controversa creație-evoluție (sau creaționism-evoluționism) este o dispută politico-culturală recurentă privind originile universului, Pământului, vieții și omeniriiVezi pentru exemple., predominantă în unele regiuni ale SUA (îndeosebi în sud-est, zona denumită « Bible Belt ») unde este de obicei prezentată ca o parte din « războaiele culturale » Vezi și ale lumii contemporane. Controversa, care are o istorie îndelungată, se bazează pe o dublă neînțelegere: a noțiunii de „specie”, prin confuzia între definiția din cărțile religioase, în care apare ca un „fel” sau „soi” (conform citatului din Geneză: „fiecare după felul său”) și definiția biologică, în care specia nu are o existență concretă, fiind de fapt doar o clasificare, o denumire omenească, în timp ce natura cunoaște doar populații în continuă modificare de la o generație la alta, capabile de a se deosebi în noi varietăți sau dimpotrivă de a se hibrida în mod natural; a noțiunii de „teorie”, prin confuzia între relatarea mitologică din cărțile religioase, care nu este un text istoric sau științific, ci o operă culturală și morală, definitivă și nemodificabilă, și ipotezele cercetărilor științifice, care nu pretind să dezvăluie un adevăr definitiv, ci produc teorii modificabile de orice nouă descoperire, dar capabile să explice în mod logic și să verifice experimental fenomenele observate . Această controversă este în mod artificial întreținută de către grupurile de credincioși ziși „fundamentaliști” care consideră Tora, Biblia, Coranul, Bhagavad-Ghita ș.a. ca fiind nu numai cărți de morală și religie, ci de asemenea relatări literale ale „facerii lumii”. Pentru aceste grupuri, apariția și evoluția vieții, așa cum reies din cercetările științifice, nu sunt o realitate, ci doar o „teorie” la fel de ipotetică precum și „facerea lumii” din cărțile religioase și de aceia dânșii încearcă să impună în sistemele de educație publicăKitzmiller contra Districtului Școlar din Regiunea Dover, pag 20 predarea creaționismului deopotrivă cu evoluționismul.Kitzmiller vs. Dover Area School District, pag 7-9, și pag 64-90 Scopul acestor grupuri nu este căutarea fără prejudecăți a faptelor istorice sau biologice, ci desființarea, în învățământ și în drept, a diferenței dintre „credință” (care este încredere, nu certitudine, generează morală și își are locul în spațiul intim al convingerilor personale) și „știință” (care este cunoștință, nu credință, generează tehnologie și își are locul în spațiul public al acțiunii colective). Conform revendicărilor lor, „știința” (ca tot restul) trebuie să fie subordonată „credinței”.

Dezbaterea detaliilor teoriilor științifice și ale implicațiilor filozofice sau religioase sunt de obicei cea mai intensă parte a controversei. Participanții cred că acest conflict se rezumă la definițiile aparent „opuse” ale științei și religiei. Acuzații de formulări înșelătoare, declarații false sau incorecte sunt puncte fundamentale de neînțelegere. Dezbaterea este total inegală, deoarece relatările științifice sunt referatele unor anchete de teren și ale unor protocoluri de experimentare și verificare, pe când relatările religioase sunt opere de literatură și artă izvorâte din sentimentele și morala popoarelor din trecut: astfel nivelul de susținere al teoriei evoluției în comunitatea științifică este copleșitor în timp ce susținerea alternativelor bazate pe creație este minimă în rândul oamenilor de știință și inexistentă în rândul celor specializați în domeniile relevante. În interiorul comunității științifice nu există nicio controversă între evoluție și alternative creaționiste.

Istoria controversei

Preludiu

Publicarea Theory of the Earth a lui James Hutton în 1788 a fost o dezvoltare importantă în revoluția științifică care a detronat Geneza ca autoritate supremă asupra pământului primitiv și preistoriei. Prima victimă a fost însăși povestea Creației, iar la începutul secolului al XIX-lea „niciun om de știință responsabil nu a luptat pentru credibilitatea literală a relatării mozaice despre creație”. Bătălia dintre uniformitarism și catastrofism a menținut în viață Potopul în disciplina emergentă, până când Adam Sedgwick, președintele Societății Geologice, și-a retractat public anterior sprijinul în discursul său prezidențial din 1831:

Într-adevăr, ar fi trebuit să ne oprim înainte să adoptăm teoria diluviană și să ne referim la acțiunea Potopului mozaic pe tot vechiul nostru pietriș superficial. Căci despre om și despre lucrările mâinilor sale, nu am găsit încă o singură urmă printre rămășițele lumii de odinioară îngropate în acele depozite.Quoted in

Controversa creație-evoluționism în timpul lui Darwin Controversa creație-evoluționism își are originile în Europa și America de Nord, la sfârșitul secolului al XVIII-lea când descoperirile din geologie au dus la diferite teorii despre o vârstă a Pământului de cel puțin milioane de ani (James Hutton), iar odată cu dezgroparea fosilelor au apărut primele idei despre evoluționism. De exemplu Georges Cuvier constatase extincția speciilor, naturaliștii ajungând ulterior la concluzia că Arca lui Noe nu putuse salva 99% dintre specii.

Unele progrese în acceptarea ideilor evoluționiste au început să fie făcute la mijlocul secolului XIX dar lucrarea din 1859 a lui Charles Darwin, Originea speciilor a făcut pentru prima oară evoluționismul o ipoteză științifică respectabilă..

Cu toate acestea ideile erau văzute ca o amenințare la adresa ordinii sociale, sugerând că aceasta se poate schimba, și așa au ajuns să fie respinse. Mai exact, teoria lui Darwin distrugea credibilitatea pretențiilor proprietarilor de sclavi din Sudul SUA, iar după abolirea sclaviei pe tot teritoriul SUA a rămas un simbol al ordinii sociale impuse de Nordiști.

Cartea lui Darwin a revoluționat modul în care naturaliștii vedeau lumea, dar a cauzat o mare dispută teologică., Controversa a fost alimentată de susținătorii lui Darwin, mulți dintre ei fiind atei, care au adus argumente în apărarea teoriei.,

Creaționiștii din această perioadă erau în mare majoritate premilenialiști, a căror credință în reîntoarcerea lui Iisus Hristos depindea de o interpretare cvasi-literală a Bibliei. Cu toate acestea ei nu erau interesați de geologie, acordându-le oamenilor de știință timpul premergător Genezei pentru a justifica fosilele și descoperirile geologice. După decesul lui Darwin puțini oameni de știință sau clerici au mai respins antichitatea pământului și natura progresivă a fosilelor descoperite. Tot puțini au fost aceia care au adăugat o semnificație geologică potopului biblic, spre deosebire de creaționiștii ce i-au urmat. Scepticii evoluționismului, lideri creaționiști și cercetători sceptici au avut interpretări diferite ale primului capitol al Genezei, unii au fost de acord cu o interpretare figurativă, alții au spus că cele șase zile ale creației nu au fost neapărat zile normale de 24 de ore ci întregi ere.

Galileo Galilei scria într-o tradiție din care fac parte Origene, Sfântul Augustin și Sf. Toma de Aquino:

Mai exact, Origene nu interpreta literal povestea creării lumii din Geneza. Augustin susținea că este o prostie să combatem știința cu litera Bibliei, prostie care face Biblia de ocară. Toma de Aquino considera că din moment ce natura și Biblia au același autor, pe Dumnezeu, studiul naturii nu poate contrazice Biblia, iar natura este „cealaltă carte a lui Dumnezeu” prin care el se revelează credincioșilor.

Procesul Scopes

Reacția inițială în SUA a fost aceeași cu cea din Marea Britanie și, atunci când Wallace a fost acolo pentru un tur de prelegeri în 1886-1887, explicațiile lui despre „Darwinism” au fost acceptate fără probleme, această atitudine schimbându-se după Primul război mondial. Controversa a devenit politică atunci când în școlile publice a început să se predea teoria selecției naturale a lui Darwin. Ca răspuns la aceasta, statul Tennessee din SUA a dat o lege ce interzicea predarea oricărei teorii ce stabilea originea umanității contrazicând învățăturile din Biblie (Actul Butler din 1925). Această lege a fost testată în faimosul proces Scopes ce a avut loc în 1925. Legea a fost susținută de Curtea Supremă din Tennessee, rămânând în vigoare până în 1967 când a fost abrogată.

Procesul Edwards v. Aguillard Edwards v. Aguillard 482 U.S. 578 (1987)

Edwards v. Aguillard a fost un proces legat de predarea creaționismului în școlile publice audiat de Curtea supremă a Statelor Unite. Curtea Supremă a decis că legea Luisianei care obliga predarea creaționismului științific în școlile publice alături de teoria evoluției încalcă Constituția deoarece intenționa promovarea de către stat unei religii anume (guvernul federal și guvernele statelor membre nu au dreptul să promoveze o religie anume în defavoarea altor religii). În favoarea lui Aguillard, au fost 72 de Laureați ai Premiului Nobel, 17 Academii de științe și 7 alte organizații științifice care au semnat amicus briefs în care e descris că Creaționismul științific este compus din dogme religioase neavând dovezi științifice care ar susține o teorie științifică.

ICC și cooptarea denumirii de creaționist

left|thumb|Gravură mock de la Genesis Expo pe care scrie: Aici odihnește teoria evoluției În timp ce tot mai mulți biologi au fost de acord că evoluționismul este principiul definitoriu al biologiei,Vezi, de exemplu, Dobzansky, 1973, :en:Nothing in Biology Makes Sense Except in the Light of Evolution, Și , numărul enoriașilor americani ce acceptau interpretările literale ale Scripturii a crescut, Convenția Baptistă din Sud și Sinodul din Missouri al Bisericii Luterane depășind la număr toate celelalte biserici. Odată cu mărirea lor, bisericile au devenit mai bine echipate în vederea promulgării unui mesaj creaționist, cu propriile lor licee, școli, edituri și transmitere media.

În 1961 a fost publicată prima carte modernă creaționistă: Henry M. Morris și John C. Whitcomb Jr. Genesis Flood (Potopul din Geneză). Morris și Whitcomb au spus că durata creației a fost de șase zile, că oamenii au trăit în aceleași timpuri cu dinozaurii și că Dumnezeu a creat fiecare 'tip' de formă de viață individual. Promovarea acestor idei l-a făcut pe Morris un orator cunoscut, care vorbea despre anti-evoluționism la biserici fundamentaliste, colegii și conferințe. Institutul pentru Cercetarea Științifică Creaționistă a publicat cărți de biologie care promovau creaționismul, precum și alte cărți ca Întoarcerea Fiilor lui Dumnezeu care țineau de UFOlogie , demonologie și geologia potopului. În cele din urmă ICSC s-a dezbinat din cauza părerilor împărțite între două moduri diferite de a privi lucrurile, unul axat pe intelectual iar celălalt pe senzațional, așa că Morris a înființat Institutul pentru Cercetare Creaționistă.