Dimitrie Filișanu, cunoscut și ca Dumitru Filișanul, (n. 1808, Craiova, Țara Românească - d. 27 mai 1883, Tatomirești, Regatul României) a fost un boier, filantrop și om politic din Oltenia.
A deținut în Țara Românească rangurile de serdar, paharnic și mare agă, a ocupat funcții administrative la Craiova și în județul Dolj și a fost ales deputat în anul 1859. A fost ctitorul capelei familiei Filișanu din Filiași și este asociat cu întemeierea Spitalului Filișanilor.
Biografie Dimitrie provenea din familia boierească Filișanu, atestată încă din secolul al XVI-lea. Un strămoș al său, numit tot Dimitrie Filișanu (d. 1649), a fost unul dintre apropiații lui Matei Basarab, pe care l-a sprijinit în luptele pentru ocuparea tronului Țării Românești din anii 1630–1633 și pe care l-a însoțit atât în țară, cât și în timpul pribegiei din Transilvania. Numele familiei provenea de la moșia de la Filiași, aflată în stăpânirea sa, unde familia și-a păstrat proprietățile timp de peste trei secole.
A fost căsătorit de două ori. Prima sa soție a fost Maria Glogoveanu, fiica lui Nicolae Glogoveanu și a Elencăi Glogoveanu, născută Ghica. Din această căsătorie sunt cunoscuți doi copii: Dimitrie, născut la 2 august 1839 și decedat la vârstă fragedă, și Maria, născută la 6 iunie 1841. Ulterior s-a căsătorit cu Smaranda Filipescu (1827–1899), atestată documentar ca soția sa încă din anii 1847–1848. Din a doua căsătorie a rezultat un fiu, Dumitru, mort de asemenea în copilărie și înmormântat în capela familiei de la Filiași.
Activitatea politică și administrativă În anul 1839 era președinte al Magistraturii Craiova. În contextul Revoluției de la 1848 din Țara Românească, sursele îl menționează ca participant la evenimentele revoluționare, iar după declanșarea acestora a fost numit cârmuitor al județului Dolj. Tot în această perioadă este indicat ca membru al comisiei privind eliberarea robilor romi pentru cele cinci județe ale Olteniei.
În anul 1859 a fost ales deputat din partea județului Mehedinți, unde deținea proprietăți. A fost implicat în viața politică a epocii de după Revoluția de la 1848 și din timpul Unirii Principatelor.
Pe lângă activitatea politică și administrativă, a administrat și întinsele proprietăți funciare ale familiei. Moșia Filișani, care cuprindea domeniile de la Filiași și Tatomirești, a fost exploatată în secolul al XIX-lea în principal prin sistemul arendării, fiind dată succesiv în administrarea mai multor arendași. În 1840, Dimitrie Filișanu a arendat moșia unui Christache Ivaniod, iar în anii următori au fost înregistrate plângeri ale locuitorilor privind măsurarea pogoanelor, condițiile de învoială și taxele de ierbărit. În 1850, moșia a fost arendată lui Nicolae Politopolu, iar ulterior au urmat Anastasie Diamandi (1861–1863) și Sava Ionovici (din 1863), fiecare dintre aceștia fiind implicați în litigii sau conflicte cu sătenii privind pășunatul, dijma și obligațiile de muncă ale clăcașilor.Cioarec, pp. 45-53
Dimitrie Filișanu a intervenit personal în administrarea acestor proprietăți și în raporturile cu locuitorii dependenți de moșie. În anii 1871–1872 sunt consemnate conflicte între proprietar și clăcași privind executarea muncilor agricole, cazuri soluționate prin intervenția autorităților administrative și judiciare. Pe moșia Tatomirești, Filișanu a încheiat contracte de învoială cu clăcașii în 1857 și 1859, prin care erau stabilite zilele de clacă, dijmele în natură, transporturile și alte obligații economice. După 1864, administrarea moșiei Tatomirești a fost continuată de Smaranda Filișanu, soția lui Dumitru.
Încă din 1865, Dimitrie își manifesta intenția de a întemeia la Filiași, din fonduri proprii, un spital și un local destinat Subprefecturii Plasei Jiul de Sus. Documentele păstrate arată că nu s-a limitat la formularea acestui proiect, ci s-a ocupat și de punerea lui în practică, fiind consemnate ulterior dotarea așezământului cu paturi, îngrijirea gratuită a bolnavilor și preocuparea pentru plata personalului. Într-un act din 1882, citat într-un raport al medicului plășii Jiul de Jos, Filișanu își justifica demersul prin dorința de a crea un folos durabil pentru locuitorii satelor din împrejurimi.
Pe lângă activitatea politică și administrativă, Dimitrie este menționat și pentru inițiative culturale și filantropice. Sursele arată că a avut biblioteci la Craiova și București și că a înzestrat cu cărți ctitorii ale familiei din Bâlta, Tatomirești și Filiași. Totodată, i se atribuie preocuparea pentru organizarea unui spital la Filiași, dezvoltat ulterior în conacul familiei și cunoscut sub numele de Spitalul Filișanilor.
Între 1865 și 1868 a fost construit la Filiași mausoleul familiei Filișanu, destinat ca loc de înhumare al familiei. Dimitrie Filișanu a fost înmormântat în acest monument., după ce a murit la data de 27 mai 1883, la Tatomirești. A fost ultimul reprezentant al familiei Filișanu care a aparținut boierimii.
În 2002, Grupul Școlar Filiași și-a schimbat numele în Grupul Școlar „Dimitrie Filișanu" în onoarea sa.
Note
Bibliografie
Categorie:Boieri din Țara Românească Categorie:Filantropi români Categorie:Nașteri în 1808 Categorie:Decese în 1883 Categorie:Decese pe 27 mai